1 Calai-vos perante mim,

ó ilhas,

e os povos renovem as forças;

cheguem-se, e então falem;

cheguemo-nos

juntos a juízo.

2 Quem suscitou

do oriente o justo

e o chamou

para o seu pé? Quem deu as nações

à sua face e o fez dominar

sobre reis? Ele os entregou

à sua espada como o pó

e como pragana arrebatada

pelo vento

ao seu arco.

3 Ele os persegue e passa

em paz,

por uma vereda por onde os seus

pés nunca tinham caminhado.

4 Quem operou e fez isto,

chamando as gerações desde o princípio? Eu o Senhor,

o primeiro,

e com

os últimos eu mesmo.

5 As ilhas o viram,

e temeram; os fins

da terra tremeram;

aproximaram-se, e vieram.

6 Um ao outro ajudou,

e ao seu irmão disse: Esforça-te.

7 E o artífice animou ao ourives,

e o que alisa com o martelo

ao que bate na bigorna,

dizendo da coisa soldada:

Boa é. Então com pregos a firma,

para que

não venha a mover-se.

8 Porém tu, ó Israel,

servo meu, tu Jacó,

a quem elegi descendência

de Abraão, meu amigo;

9 Tu a quem tomei desde os fins

da terra,

e te chamei dentre os seus mais excelentes,

e te disse:

Tu és o meu servo,

a ti escolhi

e nunca te rejeitei.

10 Não temas, porque eu sou contigo;

não te assombres,

porque eu sou teu Deus;

eu te fortaleço,

e te ajudo,

e te sustento com a destra

da minha justiça.

11 Eis que, envergonhados

e confundidos serão todos os

que se indignaram contra ti;

tornar-se-ão em nada,

e os que contenderem contigo,

perecerão.

12 Buscá-los-ás, porém

não os acharás;

os que pelejarem contigo,

tornar-se-ão em nada,

e como coisa que não é nada,

os que guerrearem contigo.

13 Porque eu, o Senhor teu Deus,

te tomo pela tua mão direita;

e te digo: Não temas,

eu te ajudo.

14 Não temas, tu verme

de Jacó, povozinho

de Israel; eu te ajudo,

diz o Senhor,

e o teu redentor é o Santo

de Israel.

15 Eis que farei

de ti um trilho novo,

que tem dentes agudos;

os montes trilharás

e moerás;

e os outeiros tornarás

como a pragana.

16 Tu os padejarás

e o vento os levará,

e o redemoinho os espalhará;

mas tu te alegrarás

no Senhor e te gloriarás

no Santo de Israel.

17 Os aflitos

e necessitados buscam águas,

e não há,

e a sua língua se seca de sede;

eu o Senhor os ouvirei,

eu, o Deus de Israel

não os

desampararei.

18 Abrirei rios em lugares altos,

e fontes no meio dos vales;

tornarei o deserto em lagos

de águas, e a terra seca

em mananciais de água.

19 Plantarei no deserto o cedro,

a acácia, e a murta, e a oliveira;

porei no ermo juntamente a faia,

o pinheiro e o álamo.

20 Para que todos vejam,

e saibam, e considerem,

e juntamente entendam que a mão

do Senhor fez isto,

e o Santo de Israel o criou.

21 Apresentai a vossa demanda,

diz o Senhor;

trazei as vossas firmes razões,

diz o Rei de Jacó.

22 Tragam e anunciem-nos as coisas

que hão de acontecer;

anunciai-nos as coisas passadas,

para que atentemos

para elas,

e saibamos o fim delas;

ou fazei-nos ouvir

as coisas futuras.

23 Anunciai-nos as coisas

que ainda hão de vir,

para que saibamos

que sois deuses;

ou fazei bem,

ou fazei mal, para que

nos assombremos,

e juntamente o vejamos.

24 Eis que sois menos do

que nada

e a vossa obra é menos

do que nada;

abominação é quem vos escolhe.

25 Suscitei a um do norte,

e ele há de vir;

desde o nascimento do sol invocará o meu nome;

e virá sobre os príncipes,

como sobre o lodo e,

como o oleiro pisa o barro,

os pisará.

26 Quem anunciou isto desde o princípio,

para que o possamos saber,

ou desde antes,

para que digamos:

Justo é? Porém

não há quem anuncie,

nem tampouco quem manifeste,

nem tampouco

quem ouça

as vossas palavras.

27 Eu sou o que primeiro direi a Sião:

Eis que ali estão;

e a Jerusalém darei um anunciador

de boas novas.

28 E quando olhei,

não havia ninguém;

nem mesmo entre estes,

conselheiro algum havia a quem perguntasse

ou que me

respondesse palavra.

29 Eis que todos são vaidade;

as suas obras não são coisa alguma;

as suas imagens

de fundição são vento e confusão.

1 „Tăceți*Zah. 2:13., ostroave, și ascultați-Mă! Să-și învioreze popoarele puterea, să înainteze și să vorbească! Să ne apropiem și să ne judecăm împreună. 2 Cine a ridicat de la*Cap. 46:11. răsărit pe acela pe care, în neprihănirea Lui, îl cheamă să calce pe urmele Lui? Cine îi supune*Gen. 14:14. Vers. 25. Cap. 45:1. neamuri și împărați? Cine le face sabia praf și arcul, o pleavă luată de vânt? 3 El îi urmărește, merge în pace pe un drum pe care n-a mai călcat niciodată cu piciorul lui. 4 Cine*Vers. 26. Cap. 44:7;46:10. a făcut și a împlinit aceste lucruri? Acela care a chemat neamurile de la început, Eu, Domnul, Cel*Cap. 43:10;44:6;48:12.Apoc. 1:17;22:13. dintâi și Același până în cele din urmă veacuri. 5 Ostroavele văd lucrul acesta și se tem, capetele pământului tremură: se apropie și vin. 6 Se*Cap. 40:19;44:12. ajută unul pe altul și fiecare zice fratelui său: ‘Fii cu inimă!’ 7 Lemnarul*Cap. 40:19. îmbărbătează pe argintar; cel ce lustruiește cu ciocanul îmbărbătează pe cel ce bate pe nicovală, zicând despre îmbinare: ‘Este bună’, și țintuiește idolul în cuie ca*Cap. 40:20. să nu se clatine. 8 Dar tu, Israele, robul Meu, Iacove, pe care te-am ales*Deut. 7:6;10:15;14:2.Ps. 135:4. Cap. 43:1;44:1., sămânța lui Avraam, prietenul*2 Cron. 20:7.Iac. 2:23. Meu, 9 tu, pe care te-am luat de la marginile pământului și pe care te-am chemat dintr-o țară depărtată, căruia ți-am zis: ‘Tu ești robul Meu, te aleg și nu te lepăd’, 10 nu*Vers. 13,14. Cap. 43:5. te teme, căci*Deut. 31:6,8. Eu sunt cu tine; nu te uita cu îngrijorare, căci Eu sunt Dumnezeul tău; Eu te întăresc, tot Eu îți vin în ajutor. Eu te sprijin cu dreapta Mea biruitoare. 11 Iată, înfruntați și acoperiți de rușine*Exod 23:22. Cap. 45:24; 60:12.Zah. 12:3. vor fi toți cei ce sunt mâniați pe tine; vor fi nimiciți și vor pieri cei ce ți se împotrivesc. 12 Îi vei căuta, și nu-i vei mai găsi pe cei ce se certau cu tine; vor fi nimiciți, vor fi pierduți cei ce se războiau cu tine. 13 Căci Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, care te iau de mâna dreaptă și-ți zic: ‘Nu*Vers. 10. te teme de nimic, Eu îți vin în ajutor! 14 Nu te teme de nimic, viermele lui Iacov și rămășiță slabă a lui Israel, căci Eu îți vin în ajutor’, zice Domnul, ‘și Sfântul lui Israel este Mântuitorul tău.’ 15 Iată, te fac*Mica 4:13.2 Cor. 10:4,5. o sanie ascuțită, nouă de tot, cu mulți dinți; vei zdrobi, vei sfărâma munții și vei face dealurile ca pleava. 16 Le vei vântura*Ier. 51:2. Cap. 45:25. și le va lua vântul și un vârtej le va risipi, dar tu te vei bucura în Domnul, te vei făli cu Sfântul lui Israel. 17 Cei nenorociți și cei lipsiți caută apă și nu este; li se usucă limba de sete. Eu, Domnul, îi voi asculta; Eu, Dumnezeul lui Israel, nu-i voi părăsi. 18 Voi face să izvorască râuri*Cap. 35:6,7;43:19;44:3. pe dealuri și izvoare în mijlocul văilor; voi preface pustia*Ps. 107:35. în iaz și pământul uscat în șuvoaie de ape; 19 voi sădi cedri, salcâmi, mirți și măslini în pustie; voi pune chiparoși, ulmi și merișori turcești la un loc în pustie, 20 ca*Iov 12:9. să vadă cu toții și să știe, să priceapă și să înțeleagă că mâna Domnului a făcut aceste lucruri și Sfântul lui Israel le-a zidit. 21 Apărați-vă pricina", zice Domnul, „arătați-vă dovezile cele mai tari", zice Împăratul lui Iacov. 22 „Să le arate*Cap. 45:21. și să ne spună ce are să se întâmple; care sunt prorociile pe care le-ați făcut vreodată? Spuneți, ca să luăm seama la ele și să le vedem împlinirea, sau vestiți-ne viitorul. 23 Spuneți-ne*Cap. 42:9;44:7,8;45:3.Ioan 13:19. ce se va întâmpla mai târziu, ca să știm că sunteți dumnezei, faceți*Ier. 10:5. măcar ceva bun sau rău, ca să vedem și să privim cu toții. 24 Iată că nu sunteți*Ps. 115:5. Cap. 44:9.1 Cor. 8:4. nimic și lucrarea voastră este nimic; o scârbă este cine vă alege pe voi. 25 Am sculat pe cineva de la miazănoapte și vine de la răsărit; el cheamă*Ezra 1:2. Numele Meu; trece*Vers. 2. peste voievozi ca pe noroi și-i calcă în picioare cum calcă olarul lutul. 26 Cine*Cap. 43:9. a vestit lucrul acesta de la început ca să-l știm, și cu mult înainte ca să zicem: ‘Are dreptate’? Nimeni nu l-a vestit, nimeni nu l-a prorocit și nimeni n-a auzit cuvintele voastre. 27 Eu*Vers. 4., Cel dintâi, am zis*Cap. 40:9. Sionului: ‘Iată-i, iată-i!’ și Ierusalimului: ‘Îți trimit un vestitor de vești bune!’ 28 Căci*Cap. 63:5. Mă uit, și nu este nimeni, nimeni între ei care să prorocească și care să poată răspunde, dacă-l voi întreba. 29 Iată*Vers. 24. că toți sunt nimic, lucrările lor sunt zadarnice, idolii lor sunt o suflare goală!