1 Agora cantarei ao meu

amado o cântico do meu

querido a respeito da sua

vinha. O meu amado tem uma

vinha num outeiro fértil.

2 E cercou-a,

e limpando-a das pedras,

plantou-a de excelentes vides;

e edificou no meio dela uma torre,

e também construiu nela

um lagar; e esperava

que desse uvas boas,

porém deu uvas bravas.

3 Agora, pois,

ó moradores de Jerusalém,

e homens de Judá,

julgai, vos peço,

entre mim e a minha vinha.

4 Que mais se podia fazer

à minha vinha,

que eu lhe não tenha

feito? Por que,

esperando eu que desse uvas boas,

veio a dar uvas bravas?

5 Agora, pois,

vos farei saber o

que eu hei de fazer à minha vinha:

tirarei a sua sebe,

para que sirva de pasto;

derrubarei a sua parede,

para que seja pisada;

6 E a tornarei em deserto;

não será podada nem cavada;

porém crescerão nela sarças

e espinheiros;

e às nuvens darei ordem

que não derramem chuva

sobre ela.

7 Porque a vinha do Senhor

dos Exércitos é a

casa de Israel,

e os homens de Judá são

a planta das suas delícias;

e esperou que exercesse

juízo, e eis aqui

opressão;

justiça, e eis aqui clamor.

8 Ai dos que ajuntam

casa a casa,

reúnem campo a campo,

até que não haja

mais lugar,

e fiquem como únicos

moradores no meio da terra!

9 A meus ouvidos disse

o Senhor dos Exércitos:

Em verdade

que muitas casas ficarão desertas,

e até as grandes

e excelentes sem moradores.

10 E dez jeiras de vinha

não darão mais do

que um bato;

e um ômer de semente não

dará mais do que um efa.

11 Ai dos que se levantam

pela manhã,

e seguem a bebedice; e

continuam até à noite, até que

o vinho os esquente!

12 E harpas e alaúdes,

tamboris e gaitas,

e vinho há nos seus

banquetes; e não olham

para a obra do Senhor,

nem consideram as

obras das suas mãos.

13 Portanto o meu povo será

levado cativo,

por falta de entendimento;

e os seus nobres terão fome,

e a sua multidão se secará de sede.

14 Portanto o inferno

grandemente se alargou,

e se abriu a sua boca

desmesuradamente;

e para lá descerão o seu esplendor,

e a sua multidão,

e a sua pompa,

e os que entre eles se alegram.

15 Então o plebeu se abaterá,

e o nobre se humilhará;

e os olhos dos

altivos se humilharão.

16 Porém o Senhor dos

Exércitos será exaltado em juízo;

e Deus, o Santo,

será santificado em justiça.

17 Então os cordeiros

pastarão

como de costume,

e os estranhos

comerão dos lugares

devastados pelos gordos.

18 Ai dos que puxam

a iniquidade com

cordas de vaidade,

e o pecado com

tirantes de carro!

19 E dizem: Avie-se,

e acabe a sua obra,

para que a vejamos;

e aproxime-se

e venha o conselho

do Santo de Israel,

para que o conheçamos.

20 Ai dos que ao mal chamam bem,

e ao bem mal;

que fazem das trevas luz,

e da luz trevas;

e fazem do amargo doce,

e do doce amargo!

21 Ai dos que são sábios

a seus próprios olhos,

e prudentes diante

de si mesmos!

22 Ai dos que são poderosos

para beber vinho,

e homens de poder

para misturar bebida forte;

23 Dos que justificam ao

ímpio por suborno,

e aos justos negam a justiça!

24 Por isso, como a língua

de fogo consome a palha,

e o restolho se desfaz pela chama, assim

será a sua raiz como podridão,

e a sua flor se esvaecerá

como pó; porquanto

rejeitaram a lei do Senhor

dos Exércitos,

e desprezaram a palavra

do Santo de Israel.

25 Por isso se acendeu a ira

do Senhor contra o seu povo,

e estendeu a sua mão contra ele,

e o feriu, de modo

que as montanhas tremeram,

e os seus cadáveres se fizeram

como lixo no meio das ruas;

com tudo isto não tornou

atrás a sua ira,

mas a sua mão ainda está estendida.

26 E ele arvorará o estandarte

para as nações de longe,

e lhes assobiará para que venham

desde a extremidade da terra;

e eis que virão apressadamente e

ligeiramente.

27 Não haverá entre eles cansado,

nem quem tropece;

ninguém tosquenejará

nem dormirá;

não se lhe desatará o

cinto dos seus lombos,

nem se lhe quebrará a

correia dos seus sapatos.

28 As suas flechas serão agudas,

e todos os seus arcos retesados;

os cascos dos seus cavalos

são reputados como pederneiras,

e as rodas dos seus carros

como redemoinho.

29 O seu rugido será como o do leão;

rugirão como filhos de leão;

sim, rugirão e arrebatarão a presa,

e a levarão, e não haverá quem a livre.

30 E bramarão contra eles

naquele dia,

como o bramido do mar;

então olharão para a terra,

e eis que só verão trevas e

ânsia, e a luz se

escurecerá nos céus.

1 Voi cânta Preaiubitului meu cântarea Preaiubitului meu despre via*Ps. 80:8.Cânt. 8:12. Cap. 27:2.Ier. 2:21.Mat. 21:33.Marcu 12:1.Luca 20:9. Lui. Preaiubitul meu avea o vie pe o câmpie foarte mănoasă. 2 I-a săpat pământul, l-a curățit de pietre și a sădit în el vițele cele mai alese. A zidit un turn în mijlocul ei și a săpat și un teasc, apoi trăgea nădejde*Deut. 32:6. Cap. 1:2,3. că are să-I facă struguri buni, dar a făcut struguri sălbatici. 3 „Acum dar", zice Domnul, „locuitori ai Ierusalimului și bărbați ai lui Iuda, judecați*Rom. 3:4. voi între Mine și via Mea! 4 Ce aș mai fi putut face viei Mele și nu i-am făcut? Pentru ce a făcut ea struguri sălbatici, când Eu mă așteptam să facă struguri buni? 5 Vă voi spune însă acum ce voi face viei Mele: îi voi smulge gardul, ca să fie păscută de vite; îi voi surpa*Ps. 80:12. zidul, ca să fie călcată în picioare; 6 o voi pustii; nu va mai fi curățită, nici săpată; spini și mărăcini vor crește în ea! Voi porunci și norilor să nu mai plouă peste ea." 7 Via Domnului oștirilor este casa lui Israel, și bărbații lui Iuda sunt vița pe care o iubea. El se aștepta la judecată și, când colo, iată sânge vărsat! Se aștepta la dreptate și, când colo, iată strigăte de apăsare! 8 Vai de cei ce înșiră casă*Mica 2:2. lângă casă și lipesc ogor lângă ogor, până nu mai rămâne loc și locuiesc în mijlocul țării! 9 Iată*Cap. 22:14. ce mi-a descoperit Domnul oștirilor: „Hotărât, aceste case multe vor fi pustiite, aceste case mari și frumoase nu vor mai fi locuite. 10 Chiar zece pogoane de vie nu vor da decât un bat*Ezec. 45:11. și un omer de sămânță nu va da decât o efă." 11 Vai*Prov. 23:29,30.Ecl. 10:16. Vers. 22. de cei ce dis-de-dimineață aleargă după băuturi amețitoare și șed până noaptea târziu și se înfierbântă de vin! 12 Harpa*Amos 6:5,6. și alăuta, timpanul, flautul și vinul le înveselesc ospețele, dar nu iau seama la lucrarea*Iov 34:27.Ps. 28:5. Domnului și nu văd lucrul mâinilor Lui. 13 De aceea*Osea 4:6., poporul meu va fi dus pe neașteptate*Cap. 1:3.Luca 19:44. în robie; boierimea lui va muri de foame și gloata lui se va usca de sete. 14 De aceea își și deschide Locuința morților gura și își lărgește peste măsură gâtlejul, ca să se coboare în ea măreția și bogăția Sionului, cu toată mulțimea lui gălăgioasă și veselă. 15 Și astfel, cei mici vor fi doborâți*Cap. 2:9,11,17., cei mari vor fi smeriți și privirile trufașe vor fi plecate. 16 Dar Domnul oștirilor va fi înălțat prin judecată și Dumnezeul cel sfânt va fi sfințit prin dreptate. 17 Acolo vor paște mieii ca pe imașul lor și păstorii pribegi vor mânca moșiile prăpădite ale bogaților*Cap. 10:16.. 18 Vai de cei ce trag după ei nelegiuirea cu funiile minciunii și păcatul, cu șleaurile unei căruțe 19 și zic*Cap. 66:5.Ier. 17:15.Amos 5:18.2 Pet. 3:3,4.: „Să-Și grăbească, să-Și facă iute lucrarea, ca s-o vedem! Să vină odată hotărârea Sfântului lui Israel și să se aducă la îndeplinire, ca s-o cunoaștem!" 20 Vai de cei ce numesc răul bine și binele, rău, care spun că întunericul este lumină și lumina, întuneric, care dau amărăciunea în loc de dulceață și dulceața, în loc de amărăciune! 21 Vai de cei ce se socotesc înțelepți*Prov. 3:7.Rom. 1:22;12:16. și se cred pricepuți! 22 Vai*Vers. 11. de cei tari când este vorba de băut vin și viteji când este vorba de amestecat băuturi tari, 23 care scot*Prov. 17:15;24:24. cu fața curată pe cel vinovat, pentru mită, și iau drepturile celor nevinovați! 24 De aceea, cum*Exod 15:7. mistuie o limbă de foc miriștea și cum arde flacăra iarba uscată, tot așa ca putregaiul le va fi rădăcina*Iov 18:16.Osea 9:16.Amos 2:9. lor și floarea li se va risipi în vânt ca țărâna, căci au nesocotit Legea Domnului oștirilor și au disprețuit Cuvântul Sfântului lui Israel. 25 De*2 Împ. 22:13,17. aceea Se și aprinde Domnul de mânie împotriva poporului Său, Își întinde mâna împotriva lui și-l lovește de se*Ier. 4:24. zguduie munții și trupurile moarte stau ca noroiul în mijlocul ulițelor. Cu*Lev. 26:14. Cap. 9:12,17,21;10:4. toate acestea, mânia Lui nu se potolește și mâna Lui este încă întinsă. 26 El*Cap. 11:12. ridică un steag popoarelor îndepărtate și le fluieră*Cap. 7:18. de la un capăt*Deut. 28:49.Ps. 72:8.Mal. 1:11. al pământului: și iată-le, vin*Ioel 2:7. repede și ușor. 27 Niciunul nu este obosit, niciunul nu șovăie de oboseală, niciunul nu dormitează, nici nu doarme; niciunuia nu i se descinge brâul*Dan. 5:6. de la mijloc, nici nu i se rupe cureaua de la încălțăminte. 28 Săgețile*Ier. 5:16. lor sunt ascuțite și toate arcurile, încordate; copitele cailor lor parcă sunt cremene și roțile carelor lor parcă sunt un vârtej. 29 Răcnesc ca niște lei, mugesc ca niște pui de lei, sforăie și apucă prada, o iau cu ei, și nimeni nu vine în ajutor. 30 În ziua aceea, va fi asupra lui Iuda un muget, ca mugetul unei furtuni pe mare; uitându-se*Cap. 8:22.Ier. 4:23.Plâng. 3:2.Ezec. 32:7,8. la pământ, nu vor vedea decât întuneric și strâmtorare, iar lumina se va întuneca în norii lui.