1 E aconteceu num daqueles dias que, estando ele ensinando o povo no templo, e anunciando o evangelho, sobrevieram os principais sacerdotes e os escribas com os anciãos, 2 E falaram-lhe, dizendo: Dize-nos, com que autoridade fazes estas coisas? Ou, quem é que te deu esta autoridade?

3 E, respondendo ele, disse-lhes: Também eu vos farei uma pergunta: Dizei-me pois:

4 O batismo de João era do céu ou dos homens?

5 E eles arrazoavam entre si, dizendo: Se dissermos: Do céu, ele nos dirá: Então por que o não crestes?

6 E se dissermos: Dos homens; todo o povo nos apedrejará, pois têm por certo que João era profeta.

7 E responderam que não sabiam de onde era. 8 E Jesus lhes disse: Tampouco vos direi com que autoridade faço isto.

9 E começou a dizer ao povo esta parábola: Certo homem plantou uma vinha, e arrendou-a a uns lavradores, e partiu para fora da terra por muito tempo;

10 E no tempo próprio mandou um servo aos lavradores, para que lhe dessem dos frutos da vinha; mas os lavradores, espancando-o, mandaram-no vazio. 11 E tornou ainda a mandar outro servo; mas eles, espancando também a este, e afrontando-o, mandaram-no vazio. 12 E tornou ainda a mandar um terceiro; mas eles, ferindo também a este, o expulsaram. 13 E disse o senhor da vinha: Que farei? Mandarei o meu filho amado; talvez, vendo-o, seja respeitado.

14 Mas, vendo-o os lavradores, arrazoaram entre si, dizendo: Este é o herdeiro; vinde, matemo-lo, para que a herança seja nossa. 15 E, lançando-o fora da vinha, o mataram. Que lhes fará, pois, o senhor da vinha?

16 Irá, e destruirá estes lavradores, e dará a outros a vinha. E, ouvindo eles isto, disseram: Não seja assim!

17 Mas ele, olhando para eles, disse: Que é isto, pois, que está escrito? A pedra, que os edificadores reprovaram, essa foi feita cabeça da esquina.

18 Qualquer que cair sobre aquela pedra ficará em pedaços, e aquele sobre quem ela cair será feito em pó.

19 E os principais sacerdotes e os escribas procuravam lançar mão dele naquela mesma hora; mas temeram o povo; porque entenderam que contra eles dissera esta parábola.

20 E, observando-o, mandaram espias, que se fingissem justos, para o apanharem nalguma palavra, e o entregarem à jurisdição e poder do presidente. 21 E perguntaram-lhe, dizendo: Mestre, nós sabemos que falas e ensinas bem e retamente, e que não consideras a aparência da pessoa, mas ensinas com verdade o caminho de Deus.

22 É-nos lícito dar tributo a César ou não?

23 E, entendendo ele a sua astúcia, disse-lhes: Por que me tentais?

24 Mostrai-me uma moeda. De quem tem a imagem e a inscrição? E, respondendo eles, disseram: De César.

25 Disse-lhes então: Dai, pois, a César o que é de César, e a Deus o que é de Deus.

26 E não puderam apanhá-lo em palavra alguma diante do povo; e, maravilhados da sua resposta, calaram-se.

27 E, chegando-se alguns dos saduceus, que dizem não haver ressurreição, perguntaram-lhe, 28 Dizendo: Mestre, Moisés nos deixou escrito que, se o irmão de algum falecer, tendo mulher, e não deixar filhos, o irmão dele tome a mulher, e suscite posteridade a seu irmão.

29 Houve, pois, sete irmãos, e o primeiro tomou mulher, e morreu sem filhos; 30 E tomou-a o segundo por mulher, e ele morreu sem filhos. 31 E tomou-a o terceiro, e igualmente também os sete; e morreram, e não deixaram filhos. 32 E por último, depois de todos, morreu também a mulher. 33 Portanto, na ressurreição, de qual deles será a mulher, pois que os sete por mulher a tiveram?

34 E, respondendo Jesus, disse-lhes: Os filhos deste mundo casam-se, e dão-se em casamento;

35 Mas os que forem havidos por dignos de alcançar o mundo vindouro, e a ressurreição dentre os mortos, nem hão de casar, nem ser dados em casamento; 36 Porque já não podem mais morrer; pois são iguais aos anjos, e são filhos de Deus, sendo filhos da ressurreição. 37 E que os mortos hão de ressuscitar também o mostrou Moisés junto da sarça, quando chama ao Senhor Deus de Abraão, e Deus de Isaque, e Deus de Jacó. 38 Ora, Deus não é Deus de mortos, mas de vivos; porque para ele vivem todos.

39 E, respondendo alguns dos escribas, disseram: Mestre, disseste bem.

40 E não ousavam perguntar-lhe mais coisa alguma.

41 E ele lhes disse: Como dizem que o Cristo é filho de Davi?

42 Visto como o mesmo Davi diz no livro dos Salmos: Disse o Senhor ao meu Senhor: Assenta-te à minha direita,

43 Até que eu ponha os teus inimigos por escabelo de teus pés.

44 Se Davi lhe chama Senhor, como é ele seu filho?

45 E, ouvindo-o todo o povo, disse Jesus aos seus discípulos:

46 Guardai-vos dos escribas, que querem andar com vestes compridas; e amam as saudações nas praças, e as principais cadeiras nas sinagogas, e os primeiros lugares nos banquetes; 47 Que devoram as casas das viúvas, fazendo, por pretexto, longas orações. Estes receberão maior condenação.

1 Într-una*Mat. 21:23. din acele zile, când învăța Isus norodul în Templu și propovăduia Evanghelia, au venit deodată la El preoții cei mai de seamă și cărturarii, cu bătrânii, 2 și I-au zis: „Spune-ne, cu*Fapte 4:7;7:27. ce putere faci Tu aceste lucruri sau cine Ți-a dat puterea aceasta?" 3 Drept răspuns, El le-a zis: „Am să vă pun și Eu o întrebare. Spuneți-Mi:4 Botezul lui Ioan venea din cer sau de la oameni?"5 Dar ei cugetau astfel între ei: „Dacă răspundem: ‘Din cer’, va zice: ‘Atunci, de ce nu l-ați crezut?’ 6 Și dacă răspundem: ‘De la oameni’, tot norodul ne va ucide cu pietre; căci*Mat. 14:5;21:26. Cap. 7:29. este încredințat că Ioan era un proroc." 7 Atunci au răspuns că nu știu de unde venea botezul lui Ioan. 8 Și Isus le-a zis: „Nici Eu n-am să vă spun cu ce putere fac aceste lucruri."

9 Apoi a început să spună norodului pilda aceasta: „Un*Mat. 21:33.Marcu 12:1.om a sădit o vie, a arendat-o unor vieri și a plecat într-o altă țară pentru o vreme îndelungată.10 La vremea roadelor, a trimis la vieri un rob, ca să-i dea partea lui din rodul viei. Vierii l-au bătut și l-au trimis înapoi cu mâinile goale.11 A mai trimis un alt rob; ei l-au bătut și pe acela, l-au batjocorit și l-au trimis înapoi cu mâinile goale.12 A mai trimis un al treilea rob; ei l-au rănit și pe acela și l-au scos afară.13 Stăpânul viei a zis: ‘Ce să fac? Am să trimit pe fiul meu preaiubit; poate că îl vor primi cu cinste.’14 Dar vierii, când l-au văzut, s-au sfătuit între ei și au zis: ‘Iată moștenitorul. Veniți să-l ucidem, ca moștenirea să fie a noastră.’15 Și l-au scos afară din vie și l-au omorât. Acum, ce le va face stăpânul viei?16 Va veni, va pierde pe vierii aceia, și via o va da altora." Când au auzit ei cuvintele acestea, au zis: „Nicidecum!" 17 Dar Isus i-a privit drept în față și a zis: „Ce înseamnă cuvintele acestea care au fost scrise: ‘Piatra*Ps. 118:22.Mat. 21:42.pe care au lepădat-o zidarii a ajuns să fie pusă în capul unghiului’?18 Oricine va cădea peste piatra aceasta va fi zdrobit de ea și*Dan. 2:34,35.Mat. 21:44., pe acela peste care va cădea ea, îl va spulbera."19 Preoții cei mai de seamă și cărturarii căutau să pună mâna pe El chiar în ceasul acela, dar se temeau de norod. Pricepuseră că Isus spusese pilda aceasta împotriva lor.

20 Au*Mat. 22:15. început să pândească pe Isus și au trimis niște iscoditori, care se prefăceau că sunt neprihăniți, ca să-L prindă cu vorba și să-L dea pe mâna stăpânirii și pe mâna puterii dregătorului. 21 Iscoditorii aceștia L-au întrebat: „Învățătorule*Mat. 22:16.Marcu 12:14., știm că vorbești și înveți pe oameni drept și că nu cauți la fața oamenilor, ci-i înveți calea lui Dumnezeu în adevăr. 22 Se cuvine să plătim bir Cezarului sau nu?" 23 Isus le-a priceput viclenia și le-a răspuns: „Pentru ce Mă ispitiți?24 Arătați-Mi un ban*20:24 Grecește: dinar.. Al cui chip și ale cui slove sunt scrise pe el?" „Ale Cezarului", au răspuns ei. 25 Atunci, El le-a zis: „Dați dar Cezarului ce este al Cezarului, și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu."26 Nu L-au putut prinde cu vorba înaintea norodului; ci, mirați de răspunsul Lui, au tăcut.

27 Unii*Mat. 22:23.Marcu 12:18. din saduchei, care*Fapte 23:6,8. zic că nu este înviere, s-au apropiat și au întrebat pe Isus: 28 „Învățătorule, iată ce ne-a scris Moise*Deut. 25:5.: ‘Dacă moare fratele cuiva, având nevastă, dar fără să aibă copii, fratele lui să ia pe nevasta lui și să ridice urmaș fratelui său.’ 29 Au fost dar șapte frați. Cel dintâi s-a însurat și a murit fără copii. 30 Pe nevasta lui, a luat-o al doilea; și a murit și el fără copii. 31 A luat-o și al treilea, și tot așa toți șapte; și au murit fără să lase copii. 32 La urma tuturor, a murit și femeia. 33 Deci, la înviere, nevasta căruia dintre ei va fi femeia? Fiindcă toți șapte au avut-o de nevastă." 34 Isus le-a răspuns: „Fiii veacului acestuia se însoară și se mărită,35 dar cei ce vor fi găsiți vrednici să aibă parte de veacul viitor și de învierea dintre cei morți nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita.36 Pentru că nici nu vor putea muri, căci vor fi*1 Cor. 15:42,49,52.1 Ioan 3:2.ca îngerii. Și vor fi fiii lui Dumnezeu, fiind*Rom. 8:23.fii ai învierii.37 Dar că morții înviază, a*Exod 3:6.arătat însuși Moise, în locul unde este vorba despre ‘Rug’, când numește pe Domnul: ‘Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov’.38 Dar Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morți, ci al celor vii, căci pentru El toți*Rom. 6:10,11.sunt vii."39 Unii din cărturari au luat cuvântul și au zis: „Învățătorule, bine ai zis." 40 Și nu mai îndrăzneau să-I mai pună nicio întrebare.

41 Isus le-a zis: „Cum*Mat. 22:42.Marcu 12:35.se zice că Hristosul este fiul lui David?42 Căci însuși David zice în cartea Psalmilor: ‘Domnul a zis*Ps. 110:1.Fapte 2:34.Domnului meu: «Șezi la dreapta Mea43 până voi pune pe vrăjmașii Tăi sub picioarele Tale.»’44 Deci David Îl numește Domn; atunci cum este El fiul lui?"

45 Atunci*Mat. 23:1.Marcu 12:38. a zis ucenicilor Săi, în auzul întregului norod: 46 „Păziți-vă*Mat. 23:5.de cărturari, cărora le place să se plimbe în haine lungi și să le*Cap. 11:43.facă lumea plecăciuni prin piețe; ei umblă după scaunele dintâi în sinagogi și după locurile dintâi la ospețe47 și*Mat. 23:14.casele văduvelor le mănâncă, în timp ce, de ochii lumii, fac rugăciuni lungi. De aceea vor lua o mai mare osândă."