1 Tendo, pois, muitos empreendido pôr em ordem a narração dos fatos que entre nós se cumpriram, 2 Segundo nos transmitiram os mesmos que os presenciaram desde o princípio, e foram ministros da palavra, 3 Pareceu-me também a mim conveniente descrevê-los a ti, ó excelente Teófilo, por sua ordem, havendo-me já informado minuciosamente de tudo desde o princípio; 4 Para que conheças a certeza das coisas de que já estás informado.

5 Existiu, no tempo de Herodes, rei da Judeia, certo sacerdote chamado Zacarias, da ordem de Abias, e cuja mulher era das filhas de Arão; e o seu nome era Isabel. 6 E eram ambos justos perante Deus, andando sem repreensão em todos os mandamentos e preceitos do Senhor. 7 E não tinham filhos, porque Isabel era estéril, e ambos eram avançados em idade.

8 E aconteceu que, exercendo ele o sacerdócio diante de Deus, na ordem da sua turma, 9 Segundo o costume sacerdotal, coube-lhe em sorte entrar no templo do Senhor para oferecer o incenso. 10 E toda a multidão do povo estava fora, orando, à hora do incenso. 11 E um anjo do Senhor lhe apareceu, posto em pé, à direita do altar do incenso. 12 E Zacarias, vendo-o, turbou-se, e caiu temor sobre ele. 13 Mas o anjo lhe disse: Zacarias, não temas, porque a tua oração foi ouvida, e Isabel, tua mulher, te dará à luz um filho, e chamarás o seu nome João.

14 E terás prazer e alegria, e muitos se alegrarão no seu nascimento, 15 Porque será grande diante do Senhor, e não beberá vinho, nem bebida forte, e será cheio do Espírito Santo, já desde o ventre de sua mãe. 16 E converterá muitos dos filhos de Israel ao Senhor seu Deus, 17 E irá adiante dele no espírito e poder de Elias, para converter os corações dos pais aos filhos, e os rebeldes à prudência dos justos, com o fim de preparar ao Senhor um povo bem disposto.

18 Disse então Zacarias ao anjo: Como saberei isto? Pois eu já sou velho, e minha mulher avançada em idade.

19 E, respondendo o anjo, disse-lhe: Eu sou Gabriel, que assisto diante de Deus, e fui enviado a falar-te e dar-te estas alegres novas.

20 E eis que ficarás mudo, e não poderás falar até ao dia em que estas coisas aconteçam; porquanto não creste nas minhas palavras, que a seu tempo se hão de cumprir.

21 E o povo estava esperando a Zacarias, e maravilhava-se de que tanto se demorasse no templo. 22 E, saindo ele, não lhes podia falar; e entenderam que tinha tido uma visão no templo. E falava por acenos, e ficou mudo. 23 E sucedeu que, terminados os dias de seu ministério, voltou para sua casa.

24 E, depois daqueles dias, Isabel, sua mulher, concebeu, e por cinco meses se ocultou, dizendo:

25 Assim me fez o Senhor, nos dias em que atentou em mim, para destruir o meu opróbrio entre os homens.

26 E, no sexto mês, foi o anjo Gabriel enviado por Deus a uma cidade da Galileia, chamada Nazaré, 27 A uma virgem desposada com um homem, cujo nome era José, da casa de Davi; e o nome da virgem era Maria. 28 E, vindo o anjo até ela, disse: Salve, agraciada; o Senhor é contigo; bendita és tu entre as mulheres.

29 E, vendo-o ela, turbou-se muito com sua palavra, e considerava que saudação seria esta. 30 Disse-lhe, então, o anjo: Maria, não temas, porque achaste graça diante de Deus.

31 E eis que em teu ventre conceberás e darás à luz um filho, e chamarás o seu nome Jesus. 32 Este será grande, e será chamado filho do Altíssimo; e o Senhor Deus lhe dará o trono de Davi, seu pai; 33 E reinará eternamente na casa de Jacó, e o seu reino não terá fim.

34 E disse Maria ao anjo: Como se fará isto, visto que não conheço homem algum?

35 E, respondendo o anjo, disse-lhe: Descerá sobre ti o Espírito Santo, e o poder do Altíssimo te cobrirá com a sua sombra; por isso também o Santo, que de ti há de nascer, será chamado Filho de Deus.

36 E eis que também Isabel, tua prima, concebeu um filho em sua velhice; e é este o sexto mês para aquela que era chamada estéril; 37 Porque para Deus nada é impossível.

38 Disse então Maria: Eis aqui a serva do Senhor; cumpra-se em mim segundo a tua palavra. E o anjo ausentou-se dela.

39 E, naqueles dias, levantando-se Maria, foi apressada às montanhas, a uma cidade de Judá, 40 E entrou em casa de Zacarias, e saudou a Isabel. 41 E aconteceu que, ao ouvir Isabel a saudação de Maria, a criancinha saltou no seu ventre; e Isabel foi cheia do Espírito Santo. 42 E exclamou com grande voz, e disse: Bendita és tu entre as mulheres, e bendito o fruto do teu ventre.

43 E de onde me provém isto a mim, que venha visitar-me a mãe do meu Senhor? 44 Pois eis que, ao chegar aos meus ouvidos a voz da tua saudação, a criancinha saltou de alegria no meu ventre. 45 Bem-aventurada a que creu, pois hão de cumprir-se as coisas que da parte do Senhor lhe foram ditas.

46 Disse então Maria: A minha alma engrandece ao Senhor,

47 E o meu espírito se alegra em Deus meu Salvador;

48 Porque atentou na baixeza de sua serva; pois eis que desde agora todas as gerações me chamarão bem-aventurada,

49 Porque me fez grandes coisas o Poderoso; e santo é seu nome.

50 E a sua misericórdia é de geração em geração sobre os que o temem.

51 Com o seu braço agiu valorosamente; dissipou os soberbos no pensamento de seus corações.

52 Depôs dos tronos os poderosos, e elevou os humildes.

53 Encheu de bens os famintos, e despediu vazios os ricos.

54 Auxiliou a Israel seu servo, recordando-se da sua misericórdia;

55 Como falou a nossos pais, para com Abraão e a sua posteridade, para sempre.

56 E Maria ficou com ela quase três meses, e depois voltou para sua casa.

57 E completou-se para Isabel o tempo de dar à luz, e teve um filho. 58 E os seus vizinhos e parentes ouviram que tinha o Senhor usado para com ela de grande misericórdia, e alegraram-se com ela. 59 E aconteceu que, ao oitavo dia, vieram circuncidar o menino, e lhe chamavam Zacarias, o nome de seu pai. 60 E, respondendo sua mãe, disse: Não, porém será chamado João.

61 E disseram-lhe: Ninguém há na tua parentela que se chame por este nome.

62 E perguntaram por acenos ao pai como queria que lhe chamassem. 63 E, pedindo ele uma tabuinha de escrever, escreveu, dizendo: O seu nome é João. E todos se maravilharam.

64 E logo a boca se lhe abriu, e a língua se lhe soltou; e falava, louvando a Deus. 65 E veio temor sobre todos os seus vizinhos, e em todas as montanhas da Judeia foram divulgadas todas estas coisas. 66 E todos os que as ouviam as conservavam em seus corações, dizendo: Quem será, pois, este menino? E a mão do Senhor estava com ele.

67 E Zacarias, seu pai, foi cheio do Espírito Santo, e profetizou, dizendo:

68 Bendito o Senhor Deus de Israel, porque visitou e remiu o seu povo,

69 E nos levantou uma salvação poderosa na casa de Davi seu servo.

70 Como falou pela boca dos seus santos profetas, desde o princípio do mundo;

71 Para nos livrar dos nossos inimigos e da mão de todos os que nos odeiam;

72 Para manifestar misericórdia a nossos pais, e lembrar-se da sua santa aliança,

73 E do juramento que jurou a Abraão nosso pai,

74 De conceder-nos que, libertados da mão de nossos inimigos, o serviríamos sem temor,

75 Em santidade e justiça perante ele, todos os dias da nossa vida.

76 E tu, ó menino, serás chamado profeta do Altíssimo, porque hás de ir ante a face do Senhor, a preparar os seus caminhos;

77 Para dar ao seu povo conhecimento da salvação, na remissão dos seus pecados;

78 Pelas entranhas da misericórdia do nosso Deus, com que o oriente do alto nos visitou;

79 Para iluminar aos que estão assentados em trevas e na sombra da morte; a fim de dirigir os nossos pés pelo caminho da paz.

80 E o menino crescia, e se robustecia em espírito. E esteve nos desertos até ao dia em que havia de mostrar-se a Israel.

1 Fiindcă mulți s-au apucat să alcătuiască o istorisire amănunțită despre lucrurile care s-au petrecut printre noi, 2 după cum*Evr. 2:3.1 Pet. 5:1.2 Pet. 1:16.1 Ioan 1:1. ni le-au încredințat cei ce le-au văzut cu ochii lor de la*Marcu 1:1.Ioan 15:27. început și au ajuns slujitori ai Cuvântului, 3 am găsit*Fapte 15:19,25,28.1 Cor. 7:40. și eu cu cale, preaalesule*Fapte 11:4. Teofile, după ce am făcut cercetări cu de-amănuntul asupra tuturor acestor lucruri de la obârșia lor, să ți le scriu în șir*Fapte 1:1. unele după altele, 4 ca*Ioan 20:31. să poți cunoaște astfel temeinicia învățăturilor pe care le-ai primit prin viu grai.

5 În*Mat. 2:1. zilele lui Irod, împăratul Iudeii, era un preot numit Zaharia, din*1 Cron. 24:10,19.Neem. 12:4,17. ceata lui Abia. Nevasta lui era din fetele lui Aaron, și se chema Elisabeta. 6 Amândoi erau neprihăniți*Fapte 7:1;17:1.1 Împ. 9:4.2 Împ. 20:3.Iov 1:1.Fapte 23:1;24:16.Filip. 3:6. înaintea lui Dumnezeu și păzeau fără pată toate poruncile și toate rânduielile Domnului. 7 N-aveau copii, pentru că Elisabeta era stearpă; și amândoi erau înaintați în vârstă. 8 Dar, pe când slujea Zaharia înaintea lui Dumnezeu, la rândul cetei lui, 9 după obiceiul preoției, a ieșit la*1 Cron. 24:19.2 Cron. 8:14;31:2. sorți să intre să tămâieze*Exod 30:7,8.1 Sam. 2:28.1 Cron. 23:13.2 Cron. 29:11. în Templul Domnului. 10 În*Lev. 16:17.Apoc. 8:3,4. ceasul tămâierii, toată mulțimea norodului se ruga afară. 11 Atunci, un înger al Domnului s-a arătat lui Zaharia și a stat în picioare la dreapta altarului*Exod 30:1. pentru tămâiere. 12 Zaharia s-a*Jud. 6:22;13:22.Dan. 10:8. Vers. 29. Cap. 2:9.Fapte 10:4.Apoc. 1:17. înspăimântat, când l-a văzut, și l-a apucat frica. 13 Dar îngerul i-a zis: „Nu te teme, Zahario; fiindcă rugăciunea ta a fost ascultată. Nevastă-ta, Elisabeta, îți va naște un fiu, căruia îi vei*Vers. 60,63. pune numele Ioan. 14 El va fi pentru tine o pricină de bucurie și veselie, și mulți*Vers. 58. se vor bucura de nașterea lui. 15 Căci va fi mare înaintea Domnului. Nu*Num. 6:3.Jud. 13:4. Cap. 7:33. va bea nici vin, nici băutură amețitoare, și se va umple de Duhul Sfânt încă*Ier. 1:5.Gal. 1:15. din pântecele maicii sale. 16 El*Mal. 4:5,6. va întoarce pe mulți din fiii lui Israel la Domnul Dumnezeul lor. 17 Va*Mal. 4:5.Mat. 11:14.Marcu 9:12. merge înaintea lui Dumnezeu, în duhul și puterea lui Ilie, ca să întoarcă inimile părinților la copii și pe cei neascultători, la umblarea în înțelepciunea celor neprihăniți, ca să gătească Domnului un norod bine pregătit pentru El." 18 Zaharia a zis îngerului: „Din*Gen. 17:17. ce voi cunoaște lucrul acesta? Fiindcă eu sunt bătrân, și nevastă-mea este înaintată în vârstă." 19 Drept răspuns, îngerul i-a zis: „Eu sunt Gavril*Dan. 8:16;9:21-23.Mat. 18:10.Evr. 1:14., care stau înaintea lui Dumnezeu; am fost trimis să-ți vorbesc, și să-ți aduc această veste bună. 20 Iată că vei*Ezec. 3:26;24:27. fi mut și nu vei putea vorbi, până în ziua când se vor întâmpla aceste lucruri, pentru că n-ai crezut cuvintele mele, care se vor împlini la vremea lor." 21 Norodul însă aștepta pe Zaharia și se mira de zăbovirea lui în Templu. 22 Când a ieșit afară, nu putea să le vorbească; și au înțeles că avusese o vedenie în Templu. El le făcea semne întruna și a rămas mut. 23 După ce i s-au împlinit zilele*2 Împ. 11:5.1 Cron. 9:25. de slujbă, Zaharia s-a dus acasă. 24 Peste câtva timp, Elisabeta, nevasta lui, a rămas însărcinată și s-a ținut ascunsă de tot cinci luni. „Căci", zicea ea, 25 „iată ce mi-a făcut Domnul, când Și-a aruncat ochii spre mine, ca să-mi*Gen. 30:23.Is. 4:1;54:1,4. ia ocara dintre oameni."

26 În luna a șasea, îngerul Gavril a fost trimis de Dumnezeu într-o cetate din Galileea, numită Nazaret, 27 la o fecioară logodită*Mat. 1:18. Cap. 2:4,5. cu un bărbat, numit Iosif, din casa lui David. Numele fecioarei era Maria. 28 Îngerul a intrat la ea și a zis: „Plecăciune*Dan. 9:23;10:19. ție, căreia ți s-a făcut mare har; Domnul*Jud. 6:12. este cu tine, binecuvântată ești tu între femei!" 29 Tulburată*Vers. 12. foarte mult de cuvintele acestea, Maria se întreba singură ce putea să însemne urarea aceasta. 30 Îngerul i-a zis: „Nu te teme, Marie; căci ai căpătat îndurare înaintea lui Dumnezeu. 31 Și*Is. 7:14.Mat. 1:21. iată că vei rămâne însărcinată și vei naște un Fiu, căruia Îi vei pune*Cap. 2:21. numele Isus. 32 El va fi mare și*Marcu 5:7. va fi chemat Fiul Celui Preaînalt; și*2 Sam. 7:11,12.Ps. 132:11.Is. 9:6,7;16:5.Ier. 23:5.Apoc. 3:7. Domnul Dumnezeu Îi va da scaunul de domnie al tatălui Său David. 33 Va*Dan. 2:44;7:14,27.Obad. 21.Mica 4:7.Ioan 12:34.Evr. 1:8. împărăți peste casa lui Iacov în veci, și Împărăția Lui nu va avea sfârșit." 34 Maria a zis îngerului: „Cum se va face lucrul acesta, fiindcă eu nu știu de bărbat?" 35 Îngerul i-a răspuns: „Duhul Sfânt*Mat. 1:20. Se va coborî peste tine, și puterea Celui Preaînalt te va umbri. De aceea, Sfântul care Se va naște din tine va fi chemat Fiul*Mat. 14:33;26:63,64.Marcu 1:1.Ioan 1:34;20:31.Fapte 8:37.Rom. 1:4. lui Dumnezeu. 36 Iată că Elisabeta, rudenia ta, a zămislit și ea un fiu la bătrânețe; și ea, căreia i se zicea stearpă, este acum în a șasea lună. 37 Căci*Gen. 18:14.Ier. 32:17.Zah. 8:6.Mat. 19:26.Marcu 10:27. Cap. 18:27.Rom. 4:21. niciun cuvânt de la Dumnezeu nu este lipsit de putere." 38 Maria a zis: „Iată, roaba Domnului; facă-mi-se după cuvintele tale!" Și îngerul a plecat de la ea.

39 Maria s-a sculat chiar în*Ios. 21:9-11. zilele acelea și a plecat în grabă spre munți, într-o cetate a lui Iuda. 40 A intrat în casa lui Zaharia și a urat de bine Elisabetei. 41 Cum a auzit Elisabeta urarea Mariei, i-a săltat pruncul în pântece, și Elisabeta s-a umplut de Duhul Sfânt. 42 Ea a strigat cu glas tare: „Binecuvântată*Jud. 5:24. Vers. 28. ești tu între femei și binecuvântat este rodul pântecelui tău. 43 Cum mi-a fost dat mie să vină la mine maica Domnului meu? 44 Fiindcă iată, cum mi-a ajuns la urechi glasul urării tale, mi-a săltat pruncul în pântece de bucurie. 45 Ferice de aceea care a crezut; pentru că lucrurile care i-au fost spuse din partea Domnului se vor împlini." 46 Și Maria a zis: „Sufletul meu mărește*1 Sam. 2:1.Ps. 34:2,3;35:9.Hab. 3:18. pe Domnul 47 și mi se bucură duhul în Dumnezeu, Mântuitorul meu, 48 pentru că a privit*1 Sam. 1:11.Ps. 138:6. spre starea smerită a roabei Sale. Căci iată că, de acum încolo, toate neamurile îmi*Mal. 3:12. Cap. 11:27. vor zice fericită, 49 pentru că Cel Atotputernic a făcut lucruri mari pentru mine*Ps. 71:19;126:2,3.. Numele Lui este sfânt*Ps. 111:9., 50 și îndurarea*Gen. 17:7.Exod 20:6.Ps. 103:17,18. Lui se întinde din neam în neam peste cei ce se tem de El. 51 El a arătat putere*Ps. 98:1;118:15.Is. 40:10;51:9;52:10. cu brațul Lui; a risipit*Ps. 33:10.1 Pet. 5:5. gândurile pe care le aveau cei mândri în inima lor. 52 A răsturnat*1 Sam. 2:6.Iov 5:11.Ps. 113:6. pe cei puternici de pe scaunele lor de domnie și a înălțat pe cei smeriți. 53 Pe*1 Sam. 2:5.Ps. 34:10. cei flămânzi i-a săturat de bunătăți, și pe cei bogați i-a scos afară cu mâinile goale. 54 A venit în ajutorul robului Său Israel, căci Și-a adus aminte*Ps. 98:3.Ier. 31:3,20. de îndurarea Sa – 55 cum*Gen. 17:19.Ps. 132:11.Rom. 11:28.Gal. 3:16. făgăduise părinților noștri – față de Avraam și sămânța lui în veac." 56 Maria a rămas împreună cu Elisabeta cam trei luni. Apoi s-a întors acasă.

57 Elisabetei i s-a împlinit vremea să nască; și a născut un fiu. 58 Vecinii și rudele ei au auzit că Domnul a arătat mare îndurare față de ea și se*Vers. 14. bucurau împreună cu ea. 59 În*Gen. 17:12.Lev. 12:3. ziua a opta, au venit să taie pruncul împrejur și voiau să-i pună numele Zaharia, după numele tatălui său. 60 Dar mama lui a luat cuvântul și a zis: „Nu*Vers. 13.. Ci are să se cheme Ioan." 61 Ei i-au zis: „Nimeni din rudeniile tale nu poartă numele acesta." 62 Și au început să facă semne tatălui său, ca să știe cum ar vrea să-i pună numele. 63 Zaharia a cerut o tăbliță de scris și a scris, zicând: „Numele lui este Ioan*Vers. 13.." Și toți s-au minunat. 64 În clipa aceea*Vers. 20., i s-a deschis gura, i s-a dezlegat limba, și el vorbea și binecuvânta pe Dumnezeu. 65 Pe toți vecinii i-a apucat frica, și în tot ținutul acela muntos*Vers. 39. al Iudeii se vorbea despre toate aceste lucruri. 66 Toți cei ce le auzeau le păstrau*Cap. 2:19,51. în inima lor și ziceau: „Oare ce va fi pruncul acesta?" Și mâna*Gen. 39:2.Ps. 80:17;89:21.Fapte 11:21. Domnului era într-adevăr cu el.

67 Zaharia, tatăl lui, s-a*Ioel 2:28. umplut de Duhul Sfânt, a prorocit și a zis: 68 „Binecuvântat*1 Împ. 1:48.Ps. 41:13;72:18;106:48. este Domnul Dumnezeul lui Israel, pentru că*Exod 3:16;4:31.Ps. 111:9. Cap. 7:16. a cercetat și a răscumpărat pe poporul Său. 69 Și*Ps. 132:17. ne-a ridicat o mântuire puternică*1:69 Grecește: un corn de mântuire. în casa robului Său David, 70 cum*Ier. 23:5,6;30:10.Dan. 9:24.Fapte 3:21.Rom. 1:2. vestise prin gura sfinților Săi proroci, care au fost din vechime; 71 mântuire de vrăjmașii noștri și din mâna tuturor celor ce ne urăsc! 72 Astfel*Lev. 26:42.Ps. 98:3;105:8,9;106:45.Ezec. 16:60. Vers. 54. Își arată El îndurarea față de părinții noștri și Își aduce aminte de legământul Lui cel sfânt, 73 potrivit jurământului*Gen. 12:3;17:4;22:16,17.Evr. 6:13,17. prin care Se jurase părintelui nostru Avraam, 74 că, după ce ne va izbăvi din mâna vrăjmașilor noștri, ne va îngădui să-I slujim*Rom. 6:18,22.Evr. 9:14. fără frică, 75 trăind înaintea Lui în*Ier. 32:39,40.Efes. 4:24.2 Tes. 2:13.2 Tim. 1:9.Tit 2:12.1 Pet. 1:15.2 Pet. 1:4. sfințenie și neprihănire, în toate zilele vieții noastre. 76 Și tu, pruncule, vei fi chemat proroc al Celui Preaînalt. Căci*Is. 40:3.Mal. 3:1;4:5.Mat. 11:10. Vers. 17. vei merge înaintea Domnului, ca să pregătești căile Lui 77 și să dai poporului Său cunoștința mântuirii, care stă în*Marcu 1:4. Cap. 3:3. iertarea păcatelor lui; 78 datorită marii îndurări a Dumnezeului nostru, în urma căreia ne-a cercetat Soarele care răsare din înălțime, 79 ca să*Is. 9:2;42:7;49:9.Mat. 4:16.Fapte 26:18. lumineze pe cei ce zac în întunericul și în umbra morții și să ne îndrepte picioarele pe calea păcii!" 80 Iar pruncul*Cap. 2:40. creștea și se întărea în duh. Și a*Mat. 3:1;11:7. stat în locuri pustii până în ziua arătării lui înaintea lui Israel.