1 Estava, pois, perto a festa dos pães ázimos, chamada a páscoa. 2 E os principais sacerdotes, e os escribas, andavam procurando como o matariam; porque temiam o povo.

3 Entrou, porém, Satanás em Judas, que tinha por sobrenome Iscariotes, o qual era do número dos doze. 4 E foi, e falou com os principais sacerdotes, e com os capitães, de como lho entregaria; 5 Os quais se alegraram, e convieram em lhe dar dinheiro. 6 E ele concordou; e buscava oportunidade para lho entregar sem alvoroço.

7 Chegou, porém, o dia dos ázimos, em que importava sacrificar a páscoa. 8 E mandou a Pedro e a João, dizendo: Ide, preparai-nos a páscoa, para que a comamos.

9 E eles lhe perguntaram: Onde queres que a preparemos?

10 E ele lhes disse: Eis que, quando entrardes na cidade, encontrareis um homem, levando um cântaro de água; segui-o até à casa em que ele entrar.

11 E direis ao pai de família da casa: O Mestre te diz: Onde está o aposento em que hei de comer a páscoa com os meus discípulos? 12 Então ele vos mostrará um grande cenáculo mobiliado; aí fazei preparativos.

13 E, indo eles, acharam como lhes havia sido dito; e prepararam a páscoa.

14 E, chegada a hora, pôs-se à mesa, e com ele os doze apóstolos. 15 E disse-lhes: Desejei muito comer convosco esta páscoa, antes que padeça;

16 Porque vos digo que não a comerei mais até que ela se cumpra no reino de Deus.

17 E, tomando o cálice, e havendo dado graças, disse: Tomai-o, e reparti-o entre vós;

18 Porque vos digo que já não beberei do fruto da vide, até que venha o reino de Deus.

19 E, tomando o pão, e havendo dado graças, partiu-o, e deu-lho, dizendo: Isto é o meu corpo, que por vós é dado; fazei isto em memória de mim.

20 Semelhantemente, tomou o cálice, depois da ceia, dizendo: Este cálice é o novo testamento no meu sangue, que é derramado por vós.

21 Mas eis que a mão do que me trai está comigo à mesa. 22 E, na verdade, o Filho do homem vai segundo o que está determinado; mas ai daquele homem por quem é traído!

23 E começaram a perguntar entre si qual deles seria o que havia de fazer isto.

24 E houve também entre eles contenda, sobre qual deles parecia ser o maior. 25 E ele lhes disse: Os reis dos gentios dominam sobre eles, e os que têm autoridade sobre eles são chamados benfeitores.

26 Mas não sereis vós assim; antes o maior entre vós seja como o menor; e quem governa como quem serve. 27 Pois qual é maior: quem está à mesa, ou quem serve? Porventura não é quem está à mesa? Eu, porém, entre vós sou como aquele que serve. 28 E vós sois os que tendes permanecido comigo nas minhas tentações. 29 E eu vos destino o reino, como meu Pai o destinou a mim, 30 Para que comais e bebais à minha mesa no meu reino, e vos assenteis sobre tronos, julgando as doze tribos de Israel.

31 Disse também o Senhor: Simão, Simão, eis que Satanás vos pediu para vos cirandar como trigo; 32 Mas eu roguei por ti, para que a tua fé não desfaleça; e tu, quando te converteres, confirma teus irmãos.

33 E ele lhe disse: Senhor, estou pronto a ir contigo até à prisão e à morte.

34 Mas ele disse: Digo-te, Pedro, que não cantará hoje o galo antes que três vezes negues que me conheces.

35 E disse-lhes: Quando vos mandei sem bolsa, alforje, ou sandálias, faltou-vos porventura alguma coisa? Eles responderam: Nada.

36 Disse-lhes pois: Mas agora, aquele que tiver bolsa, tome-a, como também o alforje; e, o que não tem espada, venda a sua capa e compre-a;

37 Porquanto vos digo que ainda importa que em mim se cumpra aquilo que está escrito: E com os malfeitores foi contado. Porque o que está escrito de mim terá cumprimento.

38 E eles disseram: Senhor, eis aqui duas espadas. E ele lhes disse: Basta.

39 E, saindo, foi, como costumava, para o Monte das Oliveiras; e também os seus discípulos o seguiram. 40 E quando chegou àquele lugar, disse-lhes: Orai, para que não entreis em tentação.

41 E apartou-se deles cerca de um tiro de pedra; e, pondo-se de joelhos, orava, 42 Dizendo: Pai, se queres, passa de mim este cálice; todavia não se faça a minha vontade, mas a tua.

43 E apareceu-lhe um anjo do céu, que o fortalecia. 44 E, posto em agonia, orava mais intensamente. E o seu suor tornou-se como grandes gotas de sangue, que corriam até ao chão. 45 E, levantando-se da oração, veio para os seus discípulos, e achou-os dormindo de tristeza. 46 E disse-lhes: Por que estais dormindo? Levantai-vos, e orai, para que não entreis em tentação.

47 E, estando ele ainda a falar, surgiu uma multidão; e um dos doze, que se chamava Judas, ia adiante dela, e chegou-se a Jesus para o beijar. 48 E Jesus lhe disse: Judas, com um beijo trais o Filho do homem?

49 E, vendo os que estavam com ele o que ia suceder, disseram-lhe: Senhor, feriremos à espada?

50 E um deles feriu o servo do sumo sacerdote, e cortou-lhe a orelha direita. 51 E, respondendo Jesus, disse: Deixai-os; basta. E, tocando-lhe a orelha, o curou.

52 E disse Jesus aos principais sacerdotes, e capitães do templo, e anciãos, que tinham ido contra ele: Saístes, como a um salteador, com espadas e varapaus?

53 Tenho estado todos os dias convosco no templo, e não estendestes as mãos contra mim, mas esta é a vossa hora e o poder das trevas.

54 Então, prendendo-o, o levaram, e o puseram em casa do sumo sacerdote. E Pedro seguia-o de longe. 55 E, havendo-se acendido fogo no meio do pátio, estando todos sentados, assentou-se Pedro entre eles. 56 E como certa criada, vendo-o estar assentado ao fogo, pusesse os olhos nele, disse: Este também estava com ele.

57 Porém, ele negou-o, dizendo: Mulher, não o conheço.

58 E, um pouco depois, vendo-o outro, disse: Tu és também deles. Mas Pedro disse: Homem, não sou.

59 E, passada quase uma hora, um outro afirmava, dizendo: Também este verdadeiramente estava com ele, pois também é galileu.

60 E Pedro disse: Homem, não sei o que dizes. E logo, estando ele ainda a falar, cantou o galo.

61 E, virando-se o Senhor, olhou para Pedro, e Pedro lembrou-se da palavra do Senhor, como lhe havia dito: Antes que o galo cante hoje, me negarás três vezes. 62 E, saindo Pedro para fora, chorou amargamente.

63 E os homens que detinham Jesus zombavam dele, ferindo-o. 64 E, vendando-lhe os olhos, feriam-no no rosto, e perguntavam-lhe, dizendo: Profetiza, quem é que te feriu?

65 E outras muitas coisas diziam contra ele, blasfemando.

66 E logo que foi dia ajuntaram-se os anciãos do povo, e os principais sacerdotes e os escribas, e o conduziram ao seu concílio, e lhe perguntaram:

67 És tu o Cristo? Dize-nos. E replicou-lhes: Se vo-lo disser, não o crereis;

68 E também, se vos perguntar, não me respondereis, nem me soltareis. 69 Desde agora o Filho do homem se assentará à direita do poder de Deus.

70 E disseram todos: Logo, és tu o Filho de Deus? E ele lhes disse: Vós dizeis que eu sou.

71 Então disseram: De que mais testemunho necessitamos? Pois nós mesmos o ouvimos da sua boca.

1 Praznicul Azimilor, numit Paștele, se*Mat. 26:2.Marcu 14:1. apropia. 2 Preoții cei mai de seamă și cărturarii căutau*Ps. 2:2.Ioan 11:47.Fapte 4:27. un mijloc cum să omoare pe Isus; căci se temeau de norod. 3 Dar*Mat. 26:14.Marcu 14:10.Ioan 13:2,27. Satana a intrat în Iuda, zis și Iscarioteanul, care era din numărul celor doisprezece. 4 Iuda s-a dus să se înțeleagă cu preoții cei mai de seamă și cu căpeteniile străjerilor Templului cum să-L dea în mâinile lor. 5 Ei s-au bucurat și au căzut*Zah. 11:12. la învoială să-i dea bani. 6 După ce le-a făgăduit că li-L va da în mâini, Iuda căuta un prilej nimerit să dea pe Isus în mâinile lor, fără știrea norodului.

7 Ziua*Mat. 26:17.Marcu 14:12. Praznicului Azimilor, în care trebuiau jertfite Paștele, a venit. 8 Și Isus a trimis pe Petru și pe Ioan și le-a zis: „Duceți-vă de pregătiți-ne Paștele, ca să mâncăm."9 „Unde voiești să pregătim?", L-au întrebat ei. 10 El le-a răspuns: „Iată, când veți intra în cetate, vă va ieși înainte un om, ducând un urcior cu apă; mergeți după el în casa în care va intra11 și spuneți stăpânului casei: ‘Învățătorul îți zice: «Unde este odaia pentru oaspeți, în care să mănânc Paștele cu ucenicii Mei?»’12 Și are să vă arate o odaie mare de sus, așternută gata: acolo să pregătiți Paștele."13 Ei au plecat și au găsit așa cum le spusese El. Și au pregătit Paștele. 14 Când*Mat. 26:20.Marcu 14:17. a sosit ceasul, Isus a șezut la masă cu cei doisprezece apostoli. 15 El le-a zis: „Am dorit mult să mănânc Paștele acestea cu voi înainte de patima Mea;16 căci vă spun că, de acum încolo, nu le voi mai mânca până*Cap. 14:15.Fapte 10:41.Apoc. 19:9.la împlinirea lor în Împărăția lui Dumnezeu."17 Și a luat un pahar, a mulțumit lui Dumnezeu și a zis: „Luați paharul acesta și împărțiți-l între voi,18 pentru că vă spun*Mat. 26:29.Marcu 14:25.că nu voi mai bea de acum încolo din rodul viței, până când va veni Împărăția lui Dumnezeu."19 Apoi*Mat. 26:26.Marcu 14:22. a luat pâine și, după ce a mulțumit lui Dumnezeu, a frânt-o și le-a dat-o zicând: „Acesta este trupul Meu, care se dă pentru voi; să faceți lucrul acesta*1 Cor. 11:24.spre pomenirea Mea."20 Tot astfel, după ce au mâncat, a luat paharul și li l-a dat, zicând: „Acest*1 Cor. 10:16.pahar este legământul cel nou, făcut în sângele Meu, care se varsă pentru voi.

21 Dar*Ps. 41:9.Mat. 26:21,23.Marcu 14:18.Ioan 13:21,26.iată că mâna vânzătorului Meu este cu Mine la masa aceasta.22 Negreșit*Mat. 26:24., Fiul omului Se duce după cum*Fapte 2:23;4:28.este rânduit. Dar vai de omul acela prin care este vândut El!"23 Și*Mat. 26:22.Ioan 13:22,35. au început să se întrebe unii pe alții cine din ei să fie acela care va face lucrul acesta.

24 Între apostoli s-a*Marcu 9:34. Cap. 9:46. iscat și o ceartă, ca să știe care din ei avea să fie socotit ca cel mai mare. 25 Isus le-a*Mat. 20:25.Marcu 10:42. zis: „Împărații neamurilor domnesc peste ele și, celor ce le stăpânesc, li se dă numele de binefăcători.26 Voi*Mat. 20:26.1 Pet. 5:3.să nu fiți așa. Ci*Cap. 9:48.cel mai mare dintre voi să fie ca cel mai mic și cel ce cârmuiește, ca cel ce slujește.27 Căci*Cap. 12:37.care este mai mare: cine stă la masă sau cine slujește la masă? Nu cine stă la masă? Și Eu*Mat. 20:28.Ioan 13:13,14.Filip. 2:7.totuși sunt în mijlocul vostru ca cel ce slujește la masă.28 Voi sunteți aceia care ați rămas necontenit cu Mine în încercările*Evr. 4:15.Mele.29 De aceea vă*Mat. 24:47. Cap. 12:32.2 Cor. 1:7.2 Tim. 2:12.pregătesc Împărăția, după cum Tatăl Meu Mi-a pregătit-o Mie,30 ca*Mat. 8:11. Cap. 14:15.Apoc. 19:9.să mâncați și să beți la masa Mea în Împărăția Mea și să*Ps. 49:14.Mat. 19:28.1 Cor. 6:2.Apoc. 3:21.ședeți pe scaune de domnie, ca să judecați pe cele douăsprezece seminții ale lui Israel."

31 Domnul a zis: „Simone, Simone, Satana*1 Pet. 5:8.v-a cerut să vă cearnă*Amos 9:9.ca grâul.32 Dar Eu*Ioan 17:9,11,15.M-am rugat pentru tine, ca să nu se piardă credința ta și, după ce te*Ps. 51:13.Ioan 21:15-17.vei întoarce la Dumnezeu, să întărești pe frații tăi."33 „Doamne", I-a zis Petru, „cu Tine sunt gata să merg chiar și în temniță și la moarte." 34 Și*Mat. 26:34.Marcu 14:30.Ioan 13:38. Isus i-a zis: „Petre, îți spun că nu va cânta astăzi cocoșul, până te vei lepăda de trei ori că nu Mă cunoști."35 Apoi*Mat. 10:9. Cap. 9:3;10:4., le-a mai zis: „Când v-am trimis fără pungă, fără traistă și fără încălțăminte, ați dus voi lipsă de ceva?" „De nimic", I-au răspuns ei. 36 Și El le-a zis: „Acum, dimpotrivă, cine are o pungă s-o ia; cine are o traistă de asemenea s-o ia și cine n-are sabie să-și vândă haina și să-și cumpere o sabie.37 Căci vă spun că trebuie să se împlinească cu Mine aceste cuvinte scrise: ‘El*Is. 53:12.Marcu 15:28.a fost pus în numărul celor fărădelege.’ Și lucrurile privitoare la Mine sunt gata să se împlinească."38 „Doamne", I-au zis ei, „iată aici două săbii." Și El le-a zis: „Destul!"

39 După ce*Mat. 26:36.Marcu 14:32.Ioan 18:1. a ieșit afară, S-a*Cap. 21:37. dus, ca de obicei, în Muntele Măslinilor. Ucenicii Lui au mers după El. 40 Când*Mat. 6:13;26:41.Marcu 14:38. Vers. 46. a ajuns la locul acela, le-a zis: „Rugați-vă, ca să nu cădeți în ispită."41 Apoi*Mat. 26:39.Marcu 14:35. S-a depărtat de ei ca la o aruncătură de piatră, a îngenuncheat și a început să Se roage, 42 zicând: „Tată, dacă voiești, depărtează paharul acesta de la Mine! Totuși facă-se nu*Ioan 5:30;6:38.voia Mea, ci a Ta."43 Atunci I s-a arătat un înger*Mat. 4:11. din cer, ca să-L întărească. 44 A*Ioan 12:27.Evr. 5:7. ajuns într-un chin ca de moarte și a început să Se roage și mai fierbinte; și sudoarea I se făcuse ca niște picături mari de sânge, care cădeau pe pământ. 45 După ce S-a rugat, S-a sculat și a venit la ucenici; i-a găsit adormiți de întristare 46 și le-a zis: „Pentru ce dormiți? Sculați-vă și rugați-vă*Vers. 40., ca să nu cădeți în ispită."

47 Pe când grăia El încă, iată*Mat. 26:47.Marcu 14:43.Ioan 18:3. că a venit o gloată. Și cel ce se chema Iuda, unul din cei doisprezece, mergea în fruntea lor. El s-a apropiat de Isus, ca să-L sărute. 48 Și Isus i-a zis: „Iudo, cu o sărutare vinzi tu pe Fiul omului?"49 Cei ce erau cu Isus au văzut ce avea să se întâmple și au zis: „Doamne, să lovim cu sabia?" 50 Și unul*Mat. 26:51.Marcu 14:47.Ioan 18:10. din ei a lovit pe robul marelui preot și i-a tăiat urechea dreaptă. 51 Dar Isus a luat cuvântul și a zis: „Lăsați-i! Până aici!" Și S-a atins de urechea omului aceluia și l-a vindecat. 52 Isus*Mat. 26:55.Marcu 14:48. a zis apoi preoților celor mai de seamă, căpeteniilor străjerilor Templului și bătrânilor, care veniseră împotriva Lui: „Ați ieșit după Mine ca după un tâlhar, cu săbii și cu ciomege?53 În toate zilele eram cu voi în Templu, și n-ați pus mâna pe Mine. Dar*Ioan 12:27.acesta este ceasul vostru și puterea întunericului."

54 După ce*Mat. 26:57. au pus mâna pe Isus, L-au dus și L-au băgat în casa marelui preot. Petru mergea*Mat. 26:58.Ioan 18:15. după El de departe. 55 Au*Mat. 26:69.Marcu 14:66.Ioan 18:17,18. aprins un foc în mijlocul curții și au șezut jos. Petru s-a așezat și el printre ei. 56 O slujnică l-a văzut cum ședea la para focului, s-a uitat țintă la el și a zis: „Și omul acesta era cu El." 57 Dar Petru s-a lepădat și a zis: „Femeie, nu-L cunosc." 58 Peste*Mat. 26:71.Marcu 14:69.Ioan 18:25. puțin, l-a văzut un altul și a zis: „Și tu ești unul din oamenii aceia." Iar Petru a zis: „Omule, nu sunt dintre ei." 59 Cam*Mat. 26:73.Marcu 14:70.Ioan 18:26. după un ceas, un altul întărea același lucru și zicea: „Nu mai încape îndoială că și omul acesta era cu El, căci este galileean." 60 Petru a răspuns: „Omule, nu știu ce zici." Chiar în clipa aceea, pe când vorbea el încă, a cântat cocoșul. 61 Domnul S-a întors și S-a uitat țintă la Petru. Și*Mat. 26:75.Marcu 14:72. Petru și-a adus aminte de vorba pe care i-o spusese Domnul: „Înainte*Mat. 26:34,75.Ioan 13:38.ca să cânte cocoșul, te vei lepăda de Mine de trei ori."62 Și a ieșit afară și a plâns cu amar.

63 Oamenii*Mat. 26:67,68.Marcu 14:65. care păzeau pe Isus Îl batjocoreau și-L băteau. 64 L-au legat la ochi, Îl loveau peste față și-L întrebau, zicând: „Prorocește, cine Te-a lovit?" 65 Și rosteau împotriva Lui multe alte batjocuri. 66 Când*Mat. 27:1. s-a făcut ziuă, bătrânii norodului, preoții cei mai de seamă și cărturarii s-au*Fapte 4:26;22:5. adunat împreună și au adus pe Isus în Soborul lor. Ei I-au zis: 67 „Dacă*Mat. 26:63.Marcu 14:61. ești Tu Hristosul, spune-ne!" Isus le-a răspuns: „Dacă vă voi spune, nu veți crede68 și dacă vă voi întreba, nu-Mi veți răspunde, nici nu-Mi veți da drumul.69 De acum*Mat. 26:64.Marcu 14:62.Evr. 1:3;8:1.încolo, Fiul omului va ședea la dreapta puterii lui Dumnezeu."70 Toți au zis: „Ești Tu dar Fiul lui Dumnezeu?" Și El le-a răspuns: „Așa cum o spuneți*Mat. 26:64.Marcu 14:62.; da, sunt."71 Atunci*Mat. 26:65.Marcu 14:63. ei au zis: „Ce nevoie mai avem de mărturie? Noi înșine am auzit-o din gura Lui."