1 Então respondeu Zofar, o naamatita, e disse:

2 Porventura não se dará resposta à multidão de palavras?

E o homem falador será justificado?

3 Às tuas mentiras se hão de calar os homens?

E zombarás tu

sem que ninguém te envergonhe?

4 Pois dizes:

A minha doutrina é pura,

e limpo sou aos teus olhos.

5 Mas na verdade,

quem dera que Deus falasse

e abrisse os seus lábios contra ti!

6 E te fizesse saber os segredos da sabedoria,

que é multíplice em eficácia;

sabe, pois,

que Deus exige de ti menos do que merece a tua iniquidade.

7 Porventura alcançarás os caminhos de Deus,

ou chegarás à perfeição do Todo-Poderoso?

8 Como as alturas dos céus é a sua sabedoria;

que poderás tu fazer?

É mais profunda do que o inferno,

que poderás tu saber?

9 Mais comprida é a sua medida do que a terra,

e mais larga do que o mar.

10 Se ele passar,

aprisionar,

ou chamar a juízo, quem o impedirá?

11 Porque ele conhece aos homens vãos,

e vê o vício; e não o terá em consideração?

12 Mas o homem vão é falto de entendimento;

sim, o homem nasce como a cria do jumento montês.

13 Se tu preparares o teu coração,

e estenderes as tuas mãos para ele;

14 Se há iniquidade na tua mão,

lança-a para longe de ti

e não deixes habitar a injustiça nas tuas tendas.

15 Porque então o teu rosto levantarás sem mácula;

e estarás firme,

e não temerás.

16 Porque te esquecerás do cansaço,

e lembrar-te-ás dele

como das águas

que já passaram.

17 E a tua vida mais clara se levantará do que o meio-dia;

ainda que haja trevas,

será como a manhã.

18 E terás confiança,

porque haverá esperança;

olharás em volta e repousarás seguro.

19 E deitar-te-ás,

e ninguém te espantará;

muitos suplicarão o teu favor.

20 Porém os olhos dos ímpios desfalecerão,

e perecerá o seu refúgio;

e a sua esperança será o expirar da alma.

1 Țofar din Naama a luat cuvântul și a zis:

2 „Să rămână această năvală de cuvinte fără răspuns

și să creadă limbutul că are dreptate?

3 Vor face vorbele tale deșarte pe oameni să tacă?

Și-ți vei bate joc de alții, fără să te facă cineva de rușine?

4 Tu zici*Cap. 6:10;10:7.: ‘Felul meu de a vedea este drept

și sunt curat în ochii Tăi.’

5 Ah, de ar vrea Dumnezeu să vorbească,

de Și-ar deschide buzele să-ți răspundă

6 și de ți-ar descoperi tainele înțelepciunii Lui,

ale înțelepciunii Lui nemărginite,

ai vedea atunci că nu-ți*Ezra 9:13. răsplătește totuși după fărădelegea ta!

7 Poți spune tu că poți pătrunde*Ecl. 3:11.Rom. 11:33. adâncimile lui Dumnezeu,

că poți ajunge la cunoștința desăvârșită a Celui Atotputernic?

8 Cât cerurile-i de înaltă: ce poți face?

Mai adâncă decât Locuința morților: ce poți ști?

9 Întinderea ei este mai lungă decât pământul

și mai lată decât marea.

10 Dacă*Cap. 9:12;12:14.Apoc. 3:7. apucă, dacă închide și cheamă El la judecată, cine-L poate opri?

11 Căci El*Ps. 10:11,14;35:22;94:11. cunoaște pe făcătorii de rele,

vede ușor pe vinovați.

12 Omul*Ps. 73:22;92:6.Ecl. 3:18.Rom. 1:22., dimpotrivă, are minte de nebun

și s-a născut ca mânzul unui măgar sălbatic!

13 Tu îndreaptă-ți*Cap. 5:8;22:21. inima*1 Sam. 7:3.Ps. 78:8. spre Dumnezeu,

întinde-ți*Ps. 88:9;143:6. mâinile spre El.

14 Depărtează-te de fărădelege

și nu lăsa nedreptatea*Ps. 101:3. să locuiască în cortul tău.

15 Și atunci*Gen. 4:5,6. Cap. 22:26.Ps. 119:6.1 Ioan 3:21., îți vei ridica fruntea fără teamă,

vei fi tare și fără frică;

16 îți vei uita*Is. 65:16. suferințele

și-ți vei aduce aminte de ele ca de niște ape care s-au scurs.

17 Zilele tale vor străluci mai tare*Ps. 37:6;112:4.Is. 58:8,10. decât soarele la amiază,

întunericul tău va fi ca lumina dimineții.

18 Vei fi plin de încredere și nădejdea nu-ți va fi zadarnică.

Te vei uita în jurul tău și vei vedea că te poți odihni*Lev. 26:5,6.Ps. 3:5;4:8.Prov. 3:24. liniștit.

19 Te vei culca și nimeni nu te va tulbura,

și mulți vor umbla după bunăvoința ta.

20 Dar ochii*Lev. 26:16.Deut. 28:65. celor răi se vor topi;

ei n-au loc de scăpare:

moartea, iată nădejdea*Cap. 8:14;18:14.Prov. 11:7. lor!"