1 A minha alma tem tédio da minha vida;

darei livre curso à minha queixa,

falarei na amargura da minha alma.

2 Direi a Deus:

Não me condenes;

faze-me saber por

que contendes comigo.

3 Parece-te bem

que me oprimas,

que rejeites o trabalho das tuas mãos

e resplandeças

sobre o conselho dos ímpios?

4 Tens tu porventura olhos de carne?

Vês tu como vê o homem?

5 São os teus dias

como os dias do homem?

Ou são os teus anos

como os anos de um homem,

6 Para te informares da minha iniquidade,

e averiguares o meu pecado?

7 Bem sabes tu

que eu não sou iníquo;

todavia ninguém há

que me livre da tua mão.

8 As tuas mãos me fizeram

e me formaram completamente;

contudo me consomes.

9 Peço-te que te lembres de que

como barro me formaste

e me farás voltar ao pó.

10 Porventura não me vazaste

como leite,

e como queijo não me coalhaste?

11 De pele e carne me vestiste,

e de ossos e nervos me teceste.

12 Vida e misericórdia me concedeste;

e o teu cuidado guardou o meu espírito.

13 Porém estas coisas as ocultaste no teu coração;

bem sei eu

que isto esteve contigo.

14 Se eu pecar,

tu me observas;

e da minha iniquidade não me escusarás.

15 Se for ímpio, ai de mim!

E se for justo,

não levantarei a minha cabeça;

farto estou da minha ignomínia;

e vê qual é a minha aflição,

16 Porque se vai crescendo;

tu me caças

como a um leão feroz;

tornas a fazer maravilhas

para comigo.

17 Tu renovas

contra mim as tuas testemunhas,

e multiplicas

contra mim a tua ira;

reveses e combate estão comigo.

18 Por que, pois,

me tiraste da madre? Ah!

Se então tivera expirado,

e olho nenhum me visse!

19 Então eu teria sido

como se nunca fora;

e desde o ventre seria levado à sepultura!

20 Porventura não são poucos os meus dias?

Cessa, pois,

e deixa-me,

para que por um pouco eu tome alento.

21 Antes que eu vá

para o lugar de que não voltarei,

à terra da escuridão

e da sombra da morte;

22 Terra escuríssima,

como a própria escuridão,

terra da sombra da morte

e sem ordem alguma,

e onde a luz é como a escuridão.

1 M-am dezgustat*1 Împ. 19:4. Cap. 7:16.Iona 4:3,8. de viață!

Voi da drum slobod plângerii mele,

voi vorbi*Cap. 7:11. în amărăciunea sufletului meu.

2 Eu zic lui Dumnezeu: ‘Nu mă osândi!

Arată-mi pentru ce Te cerți cu mine!

3 Îți place să chinuiești,

să disprețuiești făptura mâinilor Tale,

în timp ce faci să-Ți strălucească bunăvoința peste sfatul celor răi?

4 Oare ai ochi de carne,

sau vezi*1 Sam. 16:7. cum vede un om?

5 Zilele Tale sunt ca zilele omului și anii Tăi ca anii lui,

6 ca să cercetezi fărădelegea mea

și să cauți păcatul meu,

7 când*Ps. 139:1,2. știi bine că nu sunt vinovat

și că nimeni nu mă poate scăpa din mâna Ta?

8 Mâinile*Ps. 119:73. Tale m-au făcut și m-au zidit,

ele m-au întocmit în întregime…

Și Tu să mă nimicești!

9 Adu-Ți aminte*Gen. 2:7;3:19.Is. 64:8. că Tu m-ai lucrat ca lutul!

Și vrei din nou să mă prefaci în țărână?

10 Nu m-ai muls ca laptele?

Nu m-ai închegat ca brânza?

11 M-ai îmbrăcat*Ps. 139:14-16. cu piele și carne,

m-ai țesut cu oase și vine;

12 mi-ai dat bunăvoința Ta și viața,

m-ai păstrat cu suflarea prin îngrijirile și paza Ta.

13 Iată totuși ce ascundeai în inima Ta,

iată, știu acum ce aveai de gând:

14 ca, dacă păcătuiesc, să mă*Ps. 139:1. pândești

și să nu-mi ierți fărădelegea.

15 Dacă sunt vinovat, vai*Is. 3:11. de mine!

Dacă sunt nevinovat*Cap. 9:12,15,20,21., nu îndrăznesc să-mi ridic capul,

sătul de rușine și cufundat în ticăloșia*Ps. 25:18. mea.

16 Și dacă îndrăznesc să-l ridic, mă urmărești*Is. 38:13.Plâng. 3:10. ca un leu,

mă lovești cu lucruri de mirat,

17 Îmi pui înainte noi martori împotrivă,

Îți crește mânia împotriva mea

și mă năpădești cu o droaie de nenorociri.

18 Pentru ce*Cap. 3:11. m-ai scos din pântecele mamei mele?

O, de aș fi murit, și ochiul să nu mă fi văzut!

19 Aș fi ca și cum n-aș fi fost,

și din pântecele mamei mele aș fi trecut în mormânt!

20 Nu sunt*Cap. 7:6,16;8:9.Ps. 39:5. zilele mele destul de puține?

Să mă lase*Ps. 39:13. dar, să plece*Cap. 7:16,19. de la mine și să răsuflu puțin

21 înainte de a mă duce, ca să nu mă mai întorc,

22 în țara*Ps. 88:12. întunericului și a umbrei*Ps. 23:4. morții,

în țara negurii adânci,

unde domnesc umbra morții și neorânduiala

și unde lumina este ca întunericul!’"