1 Então Jó respondeu, dizendo:

2 Na verdade sei que assim é; porque,

como se justificaria o homem

para com Deus?

3 Se quiser contender com ele,

nem a uma de mil coisas lhe poderá responder.

4 Ele é sábio de coração,

e forte em poder;

quem se endureceu contra ele,

e teve paz?

5 Ele é o que remove os montes,

sem que o saibam,

e o que os transtorna no seu furor.

6 O que sacode a terra do seu lugar,

e as suas colunas estremecem.

7 O que fala ao sol,

e ele não nasce,

e sela as estrelas.

8 O que sozinho estende os céus,

e anda sobre os altos do mar.

9 O que fez a Ursa,

o Órion, e o Sete-Estrelo,

e as recâmaras do sul.

10 O que faz coisas grandes

e inescrutáveis;

e maravilhas

sem número.

11 Eis que ele passa por diante de mim,

e não o vejo;

e torna a passar perante mim,

e não o sinto.

12 Eis que arrebata a presa;

quem lha fará restituir?

Quem lhe dirá:

Que é o que fazes?

13 Deus não revogará a sua ira;

debaixo dele se encurvam os auxiliadores soberbos.

14 Quanto menos lhe responderia eu,

ou escolheria diante dele as minhas palavras!

15 Porque, ainda

que eu fosse justo,

não lhe responderia;

antes ao meu Juiz pediria misericórdia.

16 Ainda que chamasse,

e ele me respondesse,

nem por isso creria

que desse ouvidos à minha voz.

17 Porque me quebranta

com uma tempestade,

e multiplica as minhas chagas

sem causa.

18 Não me permite respirar,

antes me farta de amarguras.

19 Quanto às forças,

eis que ele é o forte;

e, quanto ao juízo,

quem me citará com ele?

20 Se eu me justificar,

a minha boca me condenará;

se for perfeito,

então ela me declarará perverso.

21 Se for perfeito,

não estimo a minha alma;

desprezo a minha vida.

22 A coisa é esta;

por isso eu digo

que ele consome ao perfeito

e ao ímpio.

23 Quando o açoite mata de repente,

então ele zomba da prova dos inocentes.

24 A terra é entregue nas mãos do ímpio;

ele cobre o rosto dos juízes;

se não é ele,

quem é, logo?

25 E os meus dias são mais velozes do que um correio;

fugiram,

e não viram o bem.

26 Passam como navios veleiros;

como águia que se lança à comida.

27 Se eu disser:

Eu me esquecerei da minha queixa,

e mudarei o meu aspecto

e tomarei alento,

28 Receio todas as minhas dores,

porque bem sei

que não me terás por inocente.

29 E, sendo eu ímpio,

por que trabalharei em vão?

30 Ainda que me lave

com água de neve,

e purifique as minhas mãos

com sabão,

31 Ainda me submergirás no fosso,

e as minhas próprias vestes me abominarão.

32 Porque ele não é homem,

como eu,

a quem eu responda,

vindo juntamente a juízo.

33 Não há entre nós árbitro

que ponha a mão sobre nós ambos.

34 Tire ele a sua vara de cima de mim,

e não me amedronte o seu terror.

35 Então falarei, e não o temerei;

porque não sou assim em mim mesmo.

1 Iov a luat cuvântul și a zis:

2 „Știu bine că este așa.

Și cum ar putea omul să-și scoată*Ps. 143:2.Rom. 3:20. dreptate înaintea lui Dumnezeu?

3 Dacă ar voi să se certe cu El,

din o mie de lucruri n-ar putea să răspundă la unul singur.

4 Ale Lui*Cap. 36:5. sunt înțelepciunea și atotputernicia:

cine I s-ar putea împotrivi fără să fie pedepsit?

5 El mută deodată munții

și-i răstoarnă în mânia Sa.

6 Zguduie*Is. 2:19,21.Hag. 2:6,21.Evr. 12:26. pământul din temelia*Cap. 26:11. lui,

de i se clatină stâlpii.

7 Poruncește soarelui, și soarele nu mai răsare;

și ține stelele sub pecetea Lui.

8 Numai El*Gen. 1:6.Ps. 104:2,3. întinde cerurile

și umblă pe înălțimile mării.

9 El a făcut*Gen. 1:16. Cap. 38:31.Amos 5:8. Ursa-Mare, Luceafărul de seară și Ralițele

și stelele din ținuturile de miazăzi.

10 El face*Cap. 5:9.Ps. 71:15. lucruri mari și nepătrunse,

minuni fără număr.

11 Iată*Cap. 23:8,9;35:14., El trece pe lângă mine, și nu-L văd,

Se duce, și nu-L zăresc.

12 Dacă*Is. 45:9.Ier. 18:6.Rom. 9:20. apucă El, cine-L va opri?

Cine-I va zice: ‘Ce faci?’

13 Dumnezeu nu-Și întoarce mânia;

sub El se pleacă toți sprijinitorii mândriei*Cap. 26:12.Is. 30:7..

14 Și eu cum să-I răspund?

Ce cuvinte să aleg?

15 Chiar dacă aș*Cap. 10:15. avea dreptate, nu I-aș răspunde.

Nu pot decât să mă rog judecătorului.

16 Și chiar dacă m-ar asculta când Îl chem,

tot n-aș putea crede că mi-a ascultat glasul –

17 El, care mă izbește ca într-o furtună,

care îmi înmulțește fără pricină*Cap. 2:3;34:6. rănile,

18 care nu mă lasă să răsuflu,

mă satură de amărăciune.

19 Să alerg la putere? El este atotputernic.

La dreptate? Cine mă va apăra?

20 Oricâtă dreptate aș avea, gura mea mă va osândi

și oricât de nevinovat aș fi, El mă va arăta ca vinovat.

21 Nevinovat! Sunt, dar nu țin la viață, îmi disprețuiesc viața.

22 Ce-mi pasă la urma urmei?

Căci îndrăznesc s-o spun:

El nimicește pe cel nevinovat*Ecl. 9:2,3.Ezec. 21:3. ca și pe cel vinovat.

23 Și dacă biciul ar pricinui măcar îndată moartea…!

Dar El râde de încercările celui nevinovat.

24 Pământul este dat pe mâinile celui nelegiuit;

El acoperă*2 Sam. 15:30;19:4.Ier. 14:4. ochii judecătorilor – de nu El, apoi cine altul?

25 Zilele*Cap. 7:6,7. mele aleargă mai iuți decât un alergător;

fug fără să fi văzut fericirea;

26 trec ca și corăbiile cele iuți,

ca vulturul*Hab. 1:8. care se repede asupra prăzii.

27 Dacă*Cap. 7:13. zic: ‘Vreau să-mi uit suferințele,

să-mi las întristarea și să fiu voios’,

28 sunt îngrozit*Ps. 119:120. de toate durerile mele.

Știu că nu mă vei scoate nevinovat*Exod 20:7..

29 Și dacă voi fi judecat vinovat,

pentru ce să mă mai trudesc degeaba?

30 Chiar dacă*Ier. 2:22. m-aș spăla cu zăpadă,

chiar dacă mi-aș curăți mâinile cu leșie,

31 Tu tot m-ai cufunda în mocirlă,

de s-ar scârbi până și hainele de mine!

32 Căci El nu*Ecl. 6:10.Is. 45:9.Ier. 49:19.Rom. 9:20. este un om ca mine, ca să-I pot răspunde

și să mergem împreună la judecată.

33 Nici nu*Vers. 19.1 Sam. 2:25. este vreun mijlocitor între noi,

care să-și pună mâna peste noi amândoi.

34 Să-Și tragă*Cap. 13:20-22;33:7.Ps. 39:10. însă varga de deasupra mea

și să nu mă mai tulbure spaima Lui.

35 Atunci voi vorbi și nu mă voi teme de El.

Altfel, nu sunt stăpân pe mine.