1 Como cobriu o Senhor de nuvens

na sua ira a filha de Sião!

Derrubou do céu à terra

a glória de Israel,

e não se lembrou

do escabelo de seus pés,

no dia da sua ira.

2 Devorou o Senhor

todas as moradas de Jacó,

e não se apiedou;

derrubou no seu furor

as fortalezas da filha de Judá,

e abateu-as até à terra;

profanou o reino e os seus príncipes.

3 No furor da sua ira

cortou toda a força de Israel;

retirou para trás a sua destra

de diante do inimigo;

e ardeu contra Jacó,

como labareda de fogo

que consome em redor.

4 Armou o seu arco como inimigo,

firmou a sua destra como adversário,

e matou tudo

o que era formoso à vista;

derramou a sua indignação como fogo

na tenda da filha de Sião.

5 Tornou-se o Senhor

como inimigo;

devorou a Israel,

devorou a todos os seus palácios,

destruiu as suas fortalezas;

e multiplicou na filha de Judá

a lamentação e a tristeza.

6 E arrancou o seu tabernáculo

com violência,

como se fosse o de uma horta;

destruiu o lugar

da sua congregação;

o Senhor, em Sião,

pôs em esquecimento

a festa solene e o sábado,

e na indignação da sua ira

rejeitou com desprezo

o rei e o sacerdote.

7 Rejeitou o Senhor

o seu altar,

detestou o seu santuário;

entregou na mão do inimigo

os muros dos seus palácios;

deram gritos

na casa do Senhor,

como em dia de festa solene.

8 Intentou o Senhor

destruir o muro da filha de Sião;

estendeu o cordel sobre ele,

não retirou

a sua mão destruidora;

fez gemer o antemuro e o muro;

estão eles juntamente enfraquecidos.

9 As suas portas

caíram por terra;

ele destruiu e quebrou

os seus ferrolhos;

o seu rei e os seus príncipes

estão entre os gentios,

onde não há lei;

nem os seus profetas acham

visão alguma do Senhor.

10 Estão sentados na terra,

silenciosos,

os anciãos da filha de Sião;

lançam pó sobre as suas cabeças,

cingiram sacos;

as virgens de Jerusalém

abaixam as suas cabeças até à terra.

11 Já se consumiram

os meus olhos com lágrimas,

turbadas estão as minhas entranhas,

o meu fígado se derramou pela terra

por causa do quebrantamento

da filha do meu povo;

pois desfalecem o menino e a criança de peito

pelas ruas da cidade.

12 Ao desfalecerem, como feridos,

pelas ruas da cidade,

ao exalarem as suas almas

no regaço de suas mães,

perguntam a elas:

Onde está o trigo e o vinho?

13 Que testemunho te trarei?

A quem te compararei,

ó filha de Jerusalém?

A quem te assemelharei,

para te consolar,

ó virgem filha de Sião?

Porque grande como o mar

é a tua quebradura;

quem te sarará?

14 Os teus profetas viram para ti

vaidade e loucura,

e não manifestaram a tua maldade,

para impedirem o teu cativeiro;

mas viram para ti

cargas vãs e motivos de expulsão.

15 Todos os que passam

pelo caminho

batem palmas,

assobiam e meneiam as suas cabeças

sobre a filha de Jerusalém,

dizendo: É esta a cidade

que denominavam:

Perfeita em formosura,

gozo de toda a terra?

16 Todos os teus inimigos

abrem as suas bocas contra ti,

assobiam, e rangem os dentes;

dizem: Devoramo-la;

certamente este é

o dia que esperávamos;

achamo-lo, vimo-lo.

17 Fez o Senhor

o que intentou;

cumpriu a sua palavra,

que ordenou desde os dias da antiguidade;

derrubou, e não se apiedou;

fez que o inimigo

se alegrasse por tua causa,

exaltou o poder

dos teus adversários.

18 O coração deles clamou ao Senhor.

Ó muralha da filha de Sião,

corram as tuas lágrimas

como um ribeiro,

de dia e de noite!

Não te dês descanso,

nem parem as meninas

de teus olhos.

19 Levanta-te,

clama de noite

no princípio das vigias;

derrama o teu coração como águas

diante da presença do Senhor;

levanta a ele as tuas mãos,

pela vida de teus filhinhos,

que desfalecem de fome

à entrada de todas as ruas.

20 Vê, ó Senhor, e considera

a quem fizeste assim!

Hão de comer as mulheres

o fruto de si mesmas,

as crianças que trazem nos braços?

Ou matar-se-á no santuário do Senhor

o sacerdote e o profeta?

21 Jazem por terra pelas ruas

o moço e o velho;

as minhas virgens e os meus jovens

vieram a cair à espada;

tu os mataste no dia da tua ira;

mataste e não te apiedaste.

22 Convocaste os meus temores em redor

como num dia de solenidade;

não houve no dia da ira do Senhor

quem escapasse, ou ficasse;

aqueles que eu trouxe nas mãos e sustentei,

o meu inimigo os consumiu.

1 Vai, în ce întunecime a aruncat Domnul, în mânia Lui, pe fiica Sionului!

A*Mat. 11:23. azvârlit din cer pe pământ podoaba*2 Sam. 1:19. lui Israel

și nu Și-a mai adus aminte de scaunul*1 Cron. 28:2.Ps. 99:5;132:7. picioarelor Lui în ziua mâniei Lui!

2 Domnul a nimicit fără milă*Vers. 17,21. Cap. 3:43. toate locuințele lui Iacov.

În urgia Lui, a dărâmat întăriturile fiicei lui Iuda

și le-a prăvălit la pământ;

a făcut de ocară*Ps. 89:39. împărăția și căpeteniile ei.

3 În mânia Lui aprinsă, a doborât toată puterea lui Israel;

Și-a tras înapoi*Ps. 74:11. de la el dreapta înaintea vrăjmașului

și a aprins*Ps. 89:46. în Iacov o văpaie de foc care mistuie toate de jur împrejur.

4 Și-a încordat*Is. 63:10. Vers. 5. arcul ca un vrăjmaș, Și-a ridicat dreapta ca un asupritor

și a prăpădit tot*Ezec. 24:25. ce era plăcut privirilor;

Și-a vărsat ca un foc urgia peste cortul fiicei Sionului.

5 Ca un vrăjmaș a ajuns*Vers. 4.Ier. 30:14. Domnul: a nimicit pe Israel,

i-a dărâmat*2 Împ. 25:9.Ier. 52:13. toate palatele, i-a prăbușit întăriturile

și a umplut pe fiica lui Iuda de jale și suspin.

6 I-a pustiit*Ps. 80:12;89:40.Is. 5:5. cortul sfânt ca*Is. 1:8. pe o grădină,

a nimicit locul adunării sale;

Domnul*Cap. 1:4.Ţef. 3:18. a făcut să se uite în Sion sărbătorile și Sabatul

și, în mânia Lui năprasnică, a lepădat pe împărat și pe preot.

7 Domnul Și-a disprețuit altarul, Și-a lepădat Locașul Său cel Sfânt.

A dat în mâinile vrăjmașului zidurile palatelor Sionului;

au răsunat*Ps. 74:4. strigătele în Casa Domnului ca într-o zi de sărbătoare.

8 Și-a pus de gând Domnul să dărâme zidurile fiicei Sionului;

a întins*2 Împ. 21:13.Is. 34:11. sfoara de măsurat și nu Și-a tras mâna până nu le-a nimicit.

A cufundat în jale întăritura și zidurile, care nu mai sunt, toate, decât niște dărâmături triste.

9 Porțile îi sunt cufundate în pământ; i-a nimicit și rupt*Ier. 51:30. zăvoarele.

Împăratul*Deut. 28:36.2 Împ. 24:15;25:7. Cap. 1:3;4:20. și căpeteniile sale sunt între neamuri. Lege*2 Cron. 15:3. nu mai au

și chiar prorocii*Ps. 74:9.Ezec. 7:26. nu mai primesc nicio vedenie de la Domnul.

10 Bătrânii fiicei Sionului șed*Iov 2:13.Is. 3:26. Cap. 3:28. pe pământ și tac;

și-au presărat*Iov 2:12. țărână pe cap, s-au încins*Is. 15:3.Ezec. 7:18;27:31. cu saci;

fecioarele Ierusalimului își pleacă la pământ capul.

11 Mi s-au stors ochii*Ps. 6:7. Cap. 3:48. de lacrimi, îmi fierb măruntaiele*Cap. 1:20.,

mi se varsă ficatul*Iov 16:13.Ps. 22:14. pe pământ din pricina prăpădului fiicei poporului meu,

din pricina copiilor*Vers. 19. Cap. 4:4. și pruncilor de țâță leșinați pe ulițele cetății.

12 Ei ziceau către mamele lor: „Unde este pâine și vin?"

și cădeau leșinați ca niște răniți pe ulițele cetății,

își dădeau sufletul la pieptul mamelor lor.

13 Cu ce să te îmbărbătez și cu ce să te asemăn, fiica Ierusalimului?

Cu cine*Cap. 1:12.Dan. 9:12. să te pun alături și cu ce să te mângâi, fecioară, fiica Sionului?

Căci rana ta este mare ca marea. Cine va putea să te vindece?

14 Prorocii tăi*Ier. 2:8;5:31;14:14;23:16;27:14;29:8,9.Ezec. 13:2. ți-au prorocit vedenii deșarte și amăgitoare,

nu ți-au dat pe față*Is. 58:1. nelegiuirea ca să abată astfel robia de la tine,

ci ți-au făcut prorocii mincinoase și înșelătoare.

15 Toți trecătorii*1 Împ. 9:8.Ier. 18:16.Naum 3:19. bat din palme*Ezec. 25:6. asupra ta,

șuieră și dau*2 Împ. 19:21.Ps. 44:14. din cap împotriva fiicei Ierusalimului și zic:

„Aceasta este cetatea despre care se zicea că este cea mai frumoasă*Ps. 48:2;50:2. și bucuria întregului pământ?"

16 Toți vrăjmașii tăi deschid*Iov 16:9,10.Ps. 22:13. Cap. 3:46. gura împotriva ta,

fluieră, scrâșnesc din dinți și zic: „Am*Ps. 56:2. înghițit-o!

Da, aceasta este ziua pe care o așteptam; am ajuns-o și o vedem*Ps. 35:21.!"

17 Domnul a înfăptuit ce*Lev. 26:16.Deut. 28:15. hotărâse,

a împlinit cuvântul pe care-l sorocise de multă vreme,

a nimicit*Vers. 2. fără milă;

a făcut din tine*Ps. 38:16.Ps. 89:42. bucuria vrăjmașului,

a înălțat tăria asupritorilor tăi!

18 Inima lor strigă către Domnul:

„Zid*Vers. 8. al fiicei Sionului, varsă*Ier. 14:17. Cap. 1:16. zi și noapte șiroaie de lacrimi!

Nu-ți da niciun răgaz și ochiul tău să nu aibă odihnă!

19 Scoală-te și*Ps. 119:147. gemi noaptea, când încep străjile!

Varsă-ți*Ps. 62:8. inima ca niște apă înaintea Domnului!

Ridică-ți mâinile spre El pentru viața copiilor tăi,

care*Vers. 11. mor de foame la toate*Is. 51:20. Cap. 4:1.Naum 3:10. colțurile ulițelor!"

20 „Uită-Te, Doamne, și privește! Cui i-ai făcut Tu așa?

Să mănânce*Lev. 26:29.Deut. 28:53.Ier. 19:9. Cap. 4:10.Ezec. 5:10. femeile rodul pântecelui lor, pruncii dezmierdați de mâinile lor?

Să fie măcelăriți*Vers. 13,16. preoții și prorocii în Locașul cel Sfânt al Domnului?

21 Copiii și bătrânii*2 Cron. 36:17. stau culcați pe pământ în ulițe;

fecioarele și tinerii mei au căzut uciși de sabie;

i-ai*Cap. 3:43. ucis în ziua mâniei Tale și i-ai înjunghiat fără milă.

22 Ai chemat groaza*Ps. 31:13.Ier. 6:25;46:5. din toate părțile peste mine, ca la o zi de sărbătoare.

În ziua mâniei Domnului, n-a scăpat unul și n-a rămas cu viață.

Pe*Osea 9:12,13. cei îngrijiți și crescuți de mine, mi i-a nimicit vrăjmașul!"