1 E sucedeu que, acabando ele de falar com Saul, a alma de Jônatas se ligou com a alma de Davi; e Jônatas o amou, como à sua própria alma. 2 E Saul naquele dia o tomou, e não lhe permitiu que voltasse para casa de seu pai. 3 E Jônatas e Davi fizeram aliança; porque Jônatas o amava como à sua própria alma. 4 E Jônatas se despojou da capa que trazia sobre si, e a deu a Davi, como também as suas vestes, até a sua espada, e o seu arco, e o seu cinto. 5 E saía Davi aonde quer que Saul o enviasse e conduzia-se com prudência, e Saul o pôs sobre os homens de guerra; e era aceito aos olhos de todo o povo, e até aos olhos dos servos de Saul.

6 Sucedeu, porém, que, vindo eles, quando Davi voltava de ferir os filisteus, as mulheres de todas as cidades de Israel saíram ao encontro do rei Saul, cantando e dançando, com adufes, com alegria, e com instrumentos de música. 7 E as mulheres dançando e cantando se respondiam umas às outras, dizendo: Saul feriu os seus milhares, porém, Davi os seus dez milhares.

8 Então Saul se indignou muito, e aquela palavra pareceu mal aos seus olhos, e disse: Dez milhares deram a Davi, e a mim somente milhares; na verdade, que lhe falta, senão só o reino?

9 E, desde aquele dia em diante, Saul tinha Davi em suspeita.

10 E aconteceu no outro dia, que o mau espírito da parte de Deus se apoderou de Saul, e profetizava no meio da casa; e Davi tocava a harpa com a sua mão, como nos outros dias; Saul, porém, tinha na mão uma lança. 11 E Saul atirou com a lança, dizendo: Encravarei a Davi na parede. Porém Davi se desviou dele por duas vezes.

12 E temia Saul a Davi, porque o Senhor era com ele e se tinha retirado de Saul. 13 Por isso Saul o desviou de si, e o pôs por capitão de mil; e saía e entrava diante do povo. 14 E Davi se conduzia com prudência em todos os seus caminhos, e o Senhor era com ele. 15 Vendo então Saul que tão prudentemente se conduzia, tinha receio dele. 16 Porém todo o Israel e Judá amava a Davi, porquanto saía e entrava diante deles.

17 Por isso Saul disse a Davi: Eis que Merabe, minha filha mais velha, te darei por mulher; sê-me somente filho valoroso, e guerreia as guerras do Senhor (porque Saul dizia consigo: Não seja contra ele a minha mão, mas sim a mão dos filisteus).

18 Mas Davi disse a Saul: Quem sou eu, e qual é a minha vida e a família de meu pai em Israel, para vir a ser genro do rei?

19 Sucedeu, porém, que ao tempo que Merabe, filha de Saul, devia ser dada a Davi, ela foi dada por mulher a Adriel, meolatita.

20 Mas Mical, a outra filha de Saul amava a Davi; o que, sendo anunciado a Saul, pareceu isto bom aos seus olhos. 21 E Saul disse: Eu lha darei, para que lhe sirva de laço, e para que a mão dos filisteus venha a ser contra ele. Disse, pois, Saul a Davi: Com a outra serás hoje meu genro.

22 E Saul deu ordem aos seus servos: Falai em segredo a Davi, dizendo: Eis que o rei te está mui afeiçoado, e todos os seus servos te amam; agora, pois, consente em ser genro do rei.

23 E os servos de Saul falaram todas estas palavras aos ouvidos de Davi. Então disse Davi: Parece-vos pouco aos vossos olhos ser genro do rei, sendo eu homem pobre e desprezível?

24 E os servos de Saul lhe anunciaram isto, dizendo: Foram tais as palavras que falou Davi.

25 Então disse Saul: Assim direis a Davi: O rei não tem necessidade de dote, senão de cem prepúcios de filisteus, para se tomar vingança dos inimigos do rei. Porquanto Saul tentava fazer cair a Davi pela mão dos filisteus.

26 E anunciaram os seus servos estas palavras a Davi, e este negócio pareceu bem aos olhos de Davi, de que fosse genro do rei; porém ainda os dias não se haviam cumprido. 27 Então Davi se levantou, e partiu com os seus homens, e feriu dentre os filisteus duzentos homens, e Davi trouxe os seus prepúcios, e os entregou todos ao rei, para que fosse genro do rei; então Saul lhe deu por mulher a sua filha. 28 E viu Saul, e notou que o Senhor era com Davi; e Mical, filha de Saul, o amava. 29 Então Saul temeu muito mais a Davi; e Saul foi todos os seus dias inimigo de Davi.

30 E, saindo os príncipes dos filisteus à campanha, sucedia que Davi se conduzia com mais êxito do que todos os servos de Saul; portanto o seu nome era muito estimado.

1 David sfârșise de vorbit cu Saul. Și, de atunci, sufletul*Gen. 44:30. lui Ionatan s-a alipit de sufletul lui David și Ionatan*Cap. 19:2;20:17.2 Sam. 1:26.Deut. 13:6. l-a iubit ca pe sufletul din el. 2 În aceeași zi, Saul a oprit pe David și nu l-a*Cap. 17:15. lăsat să se întoarcă în casa tatălui său. 3 Ionatan a făcut legământ cu David, pentru că-l iubea ca pe sufletul lui. 4 A scos mantaua pe care o purta, ca s-o dea lui David, și i-a dat hainele sale, chiar sabia, arcul și cingătoarea lui. 5 David se ducea și izbutea oriunde îl trimitea Saul; a fost pus de Saul în fruntea oamenilor de război și era plăcut întregului popor, chiar și slujitorilor lui Saul.

6 Pe când veneau ei, la întoarcerea lui David de la omorârea filisteanului, femeile*Exod 15:20.Jud. 11:34. au ieșit din toate cetățile lui Israel înaintea împăratului Saul, cântând și jucând, în sunetul timpanelor și alăutelor, și scoțând strigăte de bucurie.

7 Femeile care cântau își răspundeau*Exod 15:21. unele altora și ziceau:

„Saul*Cap. 21:11;29:5. a bătut miile lui,

iar David, zecile lui de mii."

8 Saul s-a mâniat foarte tare și nu*Ecl. 4:4. i-a plăcut vorba aceasta. El a zis: „Lui David îi dau zeci de mii și mie-mi dau mii! Nu-i mai lipsește*Cap. 15:28. decât împărăția." 9 Și, din ziua aceea, Saul a privit cu ochi răi pe David. 10 A doua zi, duhul*Cap. 16:14. cel rău, trimis de Dumnezeu, a apucat pe Saul, care s-a*Cap. 19:24.1 Împ. 18:29.Fapte 16:16. înfuriat în mijlocul casei. David cânta, ca și în celelalte zile, și Saul era cu sulița*Cap. 19:9. în mână. 11 Saul a ridicat*Cap. 19:10;20:33.Prov. 27:4. sulița, zicându-și în sine: „Voi pironi pe David de perete." Dar David s-a ferit de el de două ori. 12 Saul se temea*Vers. 15,29. de David, pentru că Domnul*Cap. 16:13,18. era cu David și Se depărtase*Cap. 16:14;28:15. de la el. 13 L-a îndepărtat de lângă el și l-a pus mai-mare peste o mie de oameni. David ieșea*Vers. 16.Num. 27:17.2 Sam. 5:2. și intra în fruntea poporului; 14 izbutea în tot ce făcea și Domnul*Gen. 39:2,3,23.Ios. 6:27. era cu el. 15 Saul, văzând că izbutea totdeauna, se temea de el, 16 dar tot*Vers. 5. Israelul și Iuda iubeau pe David, pentru că ieșea și intra în fruntea lor.

17 Saul a zis lui David: „Iată, îți voi da de nevastă*Cap. 17:25. pe fiică-mea cea mai mare, Merab, numai să-mi slujești cu vitejie și să porți războaiele*Num. 32:20,27,29. Cap. 25:28. Domnului." Dar Saul își zicea: „Nu vreau să-mi pun mâna*Vers. 21,25.2 Sam. 12:9. mea pe el, ci mâna filistenilor să fie asupra lui." 18 David a răspuns lui Saul: „Cine sunt*Vers. 23. Cap. 9:21.2 Sam. 7:18. eu și ce este viața mea, ce este familia tatălui meu în Israel, ca să fiu ginerele împăratului?" 19 Venind vremea când Merab, fata lui Saul, avea să fie dată lui David, ea a fost dată de nevastă lui Adriel*2 Sam. 21:8. din Mehola*Jud. 7:22.. 20 Mical*Vers. 28., fata lui Saul, iubea pe David. Au spus lui Saul, și lucrul i-a plăcut. 21 El își zicea: „I-o voi da ca să-i fie o cursă*Exod 10:7. și să cadă sub*Vers. 17. mâna filistenilor." Și Saul a zis lui David pentru a doua oară: „Astăzi îmi vei fi*Vers. 26. ginere." 22 Saul a dat slujitorilor săi următoarea poruncă: „Vorbiți în taină lui David și spuneți-i: ‘Iată că împăratul e binevoitor față de tine și toți slujitorii lui te iubesc; fii acum ginerele împăratului.’" 23 Slujitorii lui Saul au spus aceste lucruri la urechile lui David. Și David a răspuns: „Credeți că este ușor să fii ginerele împăratului? Eu sunt un om sărac și de puțină însemnătate." 24 Slujitorii lui Saul i-au spus ce răspunsese David. 25 Saul a zis: „Așa să vorbiți lui David: ‘Împăratul nu cere nicio*Gen. 34:12.Exod 22:17. zestre; ci dorește o sută de prepuțuri de ale filistenilor, ca să-și răzbune*Cap. 14:24. pe vrăjmașii lui.’" Saul avea de gând*Vers. 17. să facă pe David să cadă în mâinile filistenilor. 26 Slujitorii lui Saul au spus aceste cuvinte lui David, și David a primit ce i se ceruse ca să fie ginerele împăratului. Înainte de vremea*Vers. 21. hotărâtă, 27 David s-a sculat, a plecat cu oamenii*Vers. 13. lui și a ucis două sute de oameni dintre filisteni; le-a adus*2 Sam. 3:14. prepuțurile și a dat împăratului numărul întreg, ca să fie ginerele împăratului. Atunci, Saul i-a dat de nevastă pe fiică-sa Mical. 28 Saul a văzut și a înțeles că Domnul era cu David; și fiică-sa Mical iubea pe David. 29 Saul s-a temut din ce în ce mai mult de David și toată viața i-a fost vrăjmaș. 30 Domnitorii filistenilor ieșeau la*2 Sam. 11:1. luptă și, ori de câte ori ieșeau, David avea mai multă izbândă*Vers. 5. decât toți slujitorii lui Saul și numele lui a ajuns foarte vestit.