1 Sucedeu, pois, que, chegando Davi e os seus homens ao terceiro dia a Ziclague, já os amalequitas tinham invadido o sul, e Ziclague, e tinham ferido a Ziclague e a tinham queimado a fogo. 2 E tinham levado cativas as mulheres, e todos os que estavam nela, tanto pequenos como grandes; a ninguém, porém, mataram, tão somente os levaram consigo, e foram o seu caminho. 3 E Davi e os seus homens chegaram à cidade e eis que estava queimada a fogo, e suas mulheres, seus filhos e suas filhas tinham sido levados cativos. 4 Então Davi e o povo que se achava com ele alçaram a sua voz, e choraram, até que neles não houve mais forças para chorar. 5 Também as duas mulheres de Davi foram levadas cativas; Ainoã, a jizreelita, e Abigail, a mulher de Nabal, o carmelita. 6 E Davi muito se angustiou, porque o povo falava de apedrejá-lo, porque a alma de todo o povo estava em amargura, cada um por causa dos seus filhos e das suas filhas; todavia Davi se fortaleceu no Senhor seu Deus.

7 E disse Davi a Abiatar, o sacerdote, filho de Aimeleque: Traze-me, peço-te, aqui o éfode. E Abiatar trouxe o éfode a Davi.

8 Então consultou Davi ao Senhor, dizendo: Perseguirei eu a esta tropa? Alcançá-la-ei? E lhe disse: Persegue-a, porque decerto a alcançarás e tudo libertarás.

9 Partiu, pois, Davi, ele e os seiscentos homens que com ele se achavam, e chegaram ao ribeiro de Besor, onde pararam os que ficaram atrás. 10 E perseguiu-os Davi, ele e os quatrocentos homens, pois que duzentos homens ficaram, por não poderem, de cansados que estavam, passar o ribeiro de Besor.

11 E acharam no campo um homem egípcio, e o trouxeram a Davi; deram-lhe pão, e comeu, e deram-lhe a beber água. 12 Deram-lhe também um pedaço de massa de figos secos e dois cachos de passas, e comeu, e voltou-lhe o seu espírito, porque havia três dias e três noites que não tinha comido pão nem bebido água. 13 Então Davi lhe disse: De quem és tu, e de onde és? E disse o moço egípcio: Sou servo de um homem amalequita, e meu senhor me deixou, porque adoeci há três dias.

14 Nós invadimos o lado do sul dos queretitas, e o lado de Judá, e o lado do sul de Calebe, e pusemos fogo a Ziclague.

15 E disse-lhe Davi: Poderias, descendo, guiar-me a essa tropa? E disse-lhe: Por Deus jura-me que não me matarás, nem me entregarás na mão de meu senhor, e, descendo, te guiarei a essa tropa.

16 E, descendo, o guiou e eis que estavam espalhados sobre a face de toda a terra, comendo, e bebendo, e dançando, por todo aquele grande despojo que tomaram da terra dos filisteus e da terra de Judá. 17 E feriu-os Davi, desde o crepúsculo até à tarde do dia seguinte; nenhum deles escapou, senão só quatrocentos moços que, montados sobre camelos, fugiram. 18 Assim salvou Davi tudo quanto tomaram os amalequitas; também as suas duas mulheres salvou Davi. 19 E ninguém lhes faltou, desde o menor até ao maior, e até os filhos e as filhas; e também desde o despojo até tudo quanto lhes tinham tomado, tudo Davi tornou a trazer. 20 Também tomou Davi todas as ovelhas e vacas, e levavam-nas adiante do outro gado, e diziam: Este é o despojo de Davi.

21 E, chegando Davi aos duzentos homens que, de cansados que estavam, não puderam seguir a Davi, e que deixaram ficar no ribeiro de Besor, estes saíram ao encontro de Davi e do povo que com ele vinha; e, chegando-se Davi com o povo, os saudou em paz. 22 Então todos os maus e perversos, dentre os homens que tinham ido com Davi, responderam, e disseram: Visto que não foram conosco, não lhes daremos do despojo que libertamos; mas que leve cada um sua mulher e seus filhos, e se vá.

23 Porém Davi disse: Não fareis assim, irmãos meus, com o que nos deu o Senhor, que nos guardou, e entregou a tropa que contra nós vinha, nas nossas mãos.

24 E quem vos daria ouvidos nisso? Porque qual é a parte dos que desceram à peleja, tal também será a parte dos que ficaram com a bagagem; igualmente repartirão.

25 O que assim foi desde aquele dia em diante, porquanto o pôs por estatuto e direito em Israel até ao dia de hoje.

26 E, chegando Davi a Ziclague, enviou do despojo aos anciãos de Judá, seus amigos, dizendo: Eis aí para vós uma bênção do despojo dos inimigos do Senhor;

27 Aos de Betel, e aos de Ramote do sul, e aos de Jater, 28 E aos de Aroer, e aos de Sifmote, e aos de Estemoa, 29 E aos de Racal, e aos que estavam nas cidades jerameelitas e nas cidades dos queneus, 30 E aos de Hormá, e aos de Corasã, e aos de Ataca, 31 E aos de Hebrom, e a todos os lugares em que andara Davi, ele e os seus homens.

1 Când a ajuns David cu oamenii lui a treia zi la Țiclag, amaleciții*Cap. 15:7;27:8. năvăliseră în partea de miazăzi și în Țiclag. Ei nimiciseră și arseseră Țiclagul 2 după ce luaseră prinși pe femei și pe toți cei ce se aflau acolo, mici și mari. Nu omorâseră pe nimeni, dar luaseră totul și plecaseră. 3 David și oamenii lui au ajuns în cetate și iată că era arsă; și nevestele, fiii și fiicele lor fuseseră luați prinși. 4 Atunci, David și poporul care era cu el au ridicat glasul și au plâns până n-au mai putut plânge. 5 Cele două*Cap. 25:42,43.2 Sam. 2:2. neveste ale lui David: Ahinoam din Izreel și Abigail din Carmel, nevasta lui Nabal, fuseseră luate și ele. 6 David a fost în mare strâmtorare, căci poporul vorbea*Exod 17:4. să-l ucidă cu pietre, pentru că toți erau amărâți în suflet, fiecare din pricina fiilor și fetelor lui. Dar*Ps. 42:5;56:3,4,11.Hab. 3:17,18. David s-a îmbărbătat, sprijinindu-se pe Domnul Dumnezeul lui. 7 El*Cap. 23:6,9. a zis preotului Abiatar, fiul lui Ahimelec: „Adu-mi efodul!" Abiatar a adus efodul la David. 8 Și David*Cap. 23:2,4. a întrebat pe Domnul: „Să urmăresc oastea aceasta? O voi ajunge?" Domnul i-a răspuns: „Urmărește-o, căci o vei ajunge și vei izbăvi totul." 9 Și David a pornit, el și cei șase sute de oameni care erau cu el. Au ajuns la pârâul Besor, unde s-au oprit cei ce rămâneau la coadă. 10 David i-a urmărit mai departe, cu patru sute de oameni, dar două*Vers. 21. sute de oameni s-au oprit, fiind prea obosiți ca să mai treacă pârâul Besor. 11 Pe câmp, au dat peste un om egiptean, pe care l-au adus la David. I-au dat să mănânce pâine și să bea apă 12 și i-au mai dat și o legătură de smochine și două legături de stafide. După ce a mâncat*Jud. 15:19. Cap. 14:27., i-au venit iarăși puterile, căci nu mâncase și nu băuse apă de trei zile și trei nopți. 13 David i-a zis: „Al cui ești și de unde ești?" El a răspuns: „Sunt un băiat egiptean în slujba unui amalecit și de trei zile stăpânul meu m-a părăsit pentru că eram bolnav. 14 Am năvălit în partea de miazăzi a cheretiților*Vers. 16.2 Sam. 8:18.1 Împ. 1:38,44.Ezec. 25:16.Ţef. 2:5., pe ținutul lui Iuda și la miazăzi de Caleb*Ios. 14:13;15:13., și am ars Țiclagul." 15 David i-a zis: „Vrei să mă duci la oastea aceasta?" Și el a zis: „Jură-mi pe Numele lui Dumnezeu că nu mă vei omorî și nu mă vei da pe mâna stăpânului meu, și te voi coborî la oastea aceasta." 16 El i-a slujit astfel de călăuză. Și amaleciții erau risipiți pe tot ținutul, mâncând*1 Tes. 5:3., bând și jucând de bucuria prăzii celei mari pe care o luaseră din țara filistenilor și din țara lui Iuda. 17 David i-a bătut din zorii zilei până a doua zi seara și n-a scăpat niciunul din ei, afară de patru sute de tineri, care au încălecat pe cămile și au fugit. 18 David a scăpat astfel tot ce luaseră amaleciții și a scăpat și pe cele două neveste ale lui. 19 Nu le-a lipsit nimeni, de la mic până la mare, nici fiu, nici fiică, nici un lucru din pradă, nimic din ce li se luase; David a adus înapoi totul*Vers. 8.. 20 Și David a luat toate oile și toți boii, și cei ce mânau turma aceasta și mergeau în fruntea ei ziceau: „Aceasta este prada lui David!" 21 David a ajuns la cei două*Vers. 10. sute de oameni care fuseseră prea obosiți ca să mai meargă după el și pe care-i lăsase la pârâul Besor. Ei au ieșit înaintea lui David și înaintea poporului care era cu el. David s-a apropiat de ei și i-a întrebat de sănătate. 22 Toți oamenii răi și de*Deut. 13:13.Jud. 19:22. nimic dintre cei ce merseseră cu David au luat cuvântul și au zis: „Fiindcă n-au venit cu noi, să nu le dăm nimic din prada pe care am scăpat-o, ci doar să-și ia fiecare nevasta și copiii și să plece." 23 Dar David a zis: „Să nu faceți așa, fraților, cu ce ne-a dat Domnul, căci El ne-a păzit și a dat în mâinile noastre ceata care venise împotriva noastră. 24 Și cine v-ar asculta în privința aceasta? Partea trebuie să fie aceeași atât*Num. 31:27.Ios. 22:8. pentru cel ce s-a coborât pe câmpul de bătaie, cât și pentru cel ce a rămas la calabalâcuri; s-o împartă deopotrivă." 25 Lucrul acesta a rămas de atunci și până în ziua de azi o lege și un obicei în Israel. 26 Când s-a întors la Țiclag, David a trimis o parte din pradă bătrânilor lui Iuda, prietenilor săi, spunându-le aceste cuvinte: „Iată darul pe care vi-l fac din prada luată de la vrăjmașii Domnului!" 27 A trimis celor din Betel, celor din Ramot*Ios. 19:8., de la miazăzi, celor din Iatir*Ios. 15:48., 28 celor din Aroer*Ios. 13:16., celor din Sifmot, celor din Eștemoa*Ios. 15:50., 29 celor din Racal, celor din cetățile ierahmeeliților*Cap. 27:10., celor din cetățile cheniților*Jud. 1:16., 30 celor din Horma*Jud. 1:17., celor din Cor-Așan, celor din Atac, 31 celor din Hebron*Ios. 14:13.2 Sam. 2:1. și în toate locurile pe care le străbătuse David cu oamenii lui.