1 Houve um homem de Ramataim-Zofim, da montanha de Efraim, cujo nome era Elcana, filho de Jeroão, filho de Eliú, filho de Toú, filho de Zufe, efrateu. 2 E este tinha duas mulheres: o nome de uma era Ana, e o da outra Penina. E Penina tinha filhos, porém Ana não os tinha.

3 Subia, pois, este homem, da sua cidade, de ano em ano, a adorar e a sacrificar ao Senhor dos Exércitos em Siló; e estavam ali os sacerdotes do Senhor, Hofni e Fineias, os dois filhos de Eli. 4 E sucedeu que no dia em que Elcana sacrificava, dava ele porções a Penina, sua mulher, e a todos os seus filhos, e a todas as suas filhas. 5 Porém a Ana dava uma parte excelente; porque amava a Ana, embora o Senhor lhe tivesse cerrado a madre. 6 E a sua rival excessivamente a provocava, para a irritar; porque o Senhor lhe tinha cerrado a madre. 7 E assim fazia ele de ano em ano. Sempre que Ana subia à casa do Senhor, a outra a irritava; por isso chorava, e não comia. 8 Então Elcana, seu marido, lhe disse: Ana, por que choras? E por que não comes? E por que está mal o teu coração? Não te sou eu melhor do que dez filhos?

9 Então Ana se levantou, depois que comeram e beberam em Siló; e Eli, sacerdote, estava assentado numa cadeira, junto a um pilar do templo do Senhor. 10 Ela, pois, com amargura de alma, orou ao Senhor, e chorou abundantemente. 11 E fez um voto, dizendo: Senhor dos Exércitos! Se benignamente atentares para a aflição da tua serva, e de mim te lembrares, e da tua serva não te esqueceres, mas à tua serva deres um filho homem, ao Senhor o darei todos os dias da sua vida, e sobre a sua cabeça não passará navalha.

12 E sucedeu que, perseverando ela em orar perante o Senhor, Eli observou a sua boca. 13 Porquanto Ana no seu coração falava; só se moviam os seus lábios, porém não se ouvia a sua voz; pelo que Eli a teve por embriagada. 14 E disse-lhe Eli: Até quando estarás tu embriagada? Aparta de ti o teu vinho.

15 Porém Ana respondeu: Não, senhor meu, eu sou uma mulher atribulada de espírito; nem vinho nem bebida forte tenho bebido; porém tenho derramado a minha alma perante o Senhor.

16 Não tenhas, pois, a tua serva por filha de Belial; porque da multidão dos meus cuidados e do meu desgosto tenho falado até agora.

17 Então respondeu Eli: Vai em paz; e o Deus de Israel te conceda a petição que lhe fizeste.

18 E disse ela: Ache a tua serva graça aos teus olhos. Assim a mulher foi o seu caminho, e comeu, e o seu semblante já não era triste.

19 E levantaram-se de madrugada, e adoraram perante o Senhor, e voltaram, e chegaram à sua casa, em Ramá, e Elcana conheceu a Ana sua mulher, e o Senhor se lembrou dela. 20 E sucedeu que, passado algum tempo, Ana concebeu, e deu à luz um filho, e chamou o seu nome Samuel; porque, dizia ela, o tenho pedido ao Senhor.

21 E subiu aquele homem Elcana com toda a sua casa, a oferecer ao Senhor o sacrifício anual e a cumprir o seu voto. 22 Porém Ana não subiu; mas disse a seu marido: Quando o menino for desmamado, então o levarei, para que apareça perante o Senhor, e lá fique para sempre.

23 E Elcana, seu marido, lhe disse: Faze o que bem te parecer aos teus olhos; fica até que o desmames; então somente confirme o Senhor a sua palavra. Assim ficou a mulher, e deu leite a seu filho, até que o desmamou.

24 E, havendo-o desmamado, tomou-o consigo, com três bezerros, e um efa de farinha, e um odre de vinho, e levou-o à casa do Senhor, em Siló, e era o menino ainda muito criança. 25 E degolaram um bezerro, e trouxeram o menino a Eli. 26 E disse ela: Ah, meu senhor, viva a tua alma, meu senhor; eu sou aquela mulher que aqui esteve contigo, para orar ao Senhor.

27 Por este menino orava eu; e o Senhor atendeu à minha petição, que eu lhe tinha feito. 28 Por isso também ao Senhor eu o entreguei, por todos os dias que viver, pois ao Senhor foi pedido. E adorou ali ao Senhor.

CAPITOLELE 1—12

1 Era un om din Ramataim-Țofim, din muntele lui Efraim, numit Elcana*1 Cron. 6:27,34., fiul lui Ieroham, fiul lui Elihu, fiul lui Tohu, fiul lui Țuf, efratit*Rut 1:2.. 2 El avea două neveste: una se numea Ana, iar cealaltă, Penina. Penina avea copii, dar Ana n-avea. 3 Omul acesta se suia în fiecare an*Exod 23:14.Deut. 16:16.Luca 2:41. din cetatea sa la Silo*Ios. 18:1., ca să se închine*Deut. 12:5-7. înaintea Domnului oștirilor și să-I aducă jertfe. Acolo se aflau cei doi fii ai lui Eli, Hofni și Fineas, preoți ai Domnului. 4 În ziua când își aducea Elcana jertfa*Deut. 12:17,18;16:11., dădea părți nevestei sale Penina, tuturor fiilor și tuturor fiicelor pe care le avea de la ea. 5 Dar Anei îi dădea o parte îndoită, căci iubea pe Ana. Dar Domnul*Gen. 30:2. o făcuse stearpă. 6 Potrivnica ei o înțepa*Iov 24:21. deseori, ca s-o facă să se mânie, pentru că Domnul o făcuse stearpă. 7 Și în toți anii era așa. Ori de câte ori se suia Ana la Casa Domnului, Penina o înțepa la fel. Atunci, ea plângea și nu mânca. 8 Elcana, bărbatul ei, îi zicea: „Ana, pentru ce plângi și nu mănânci? Pentru ce ți-este întristată inima? Oare nu prețuiesc eu pentru tine mai mult*Rut 4:15. decât zece fii?"

9 Ana s-a sculat, după ce au mâncat și au băut ei la Silo. Preotul Eli ședea pe un scaun, lângă unul din ușorii Templului*Cap. 3:3. Domnului. 10 Și Ana se ruga Domnului cu sufletul amărât*Iov 7:11;10:1. și plângea. 11 Ea a făcut o juruință*Gen. 28:20.Num. 30:3.Jud. 11:30. și a zis: „Doamne, Dumnezeul oștirilor! Dacă vei binevoi să cauți spre*Gen. 29:32.Exod 4:31.2 Sam. 16:12.Ps. 25:18. întristarea roabei Tale, dacă-Ți vei aduce*Gen. 8:1;30:22. aminte de mine și nu vei uita pe roaba Ta și dacă vei da roabei Tale un copil de parte bărbătească, îl voi închina Domnului pentru toate zilele vieții lui și brici*Num. 6:5.Jud. 13:5. nu va trece peste capul lui." 12 Fiindcă ea stătea multă vreme în rugăciune înaintea Domnului, Eli se uita cu băgare de seamă la gura ei. 13 Ana vorbea în inima ei și numai buzele și le mișca, dar nu i se auzea glasul. Eli credea că este beată 14 și i-a zis: „Până când vei fi beată? Du-te de te trezește." 15 Ana a răspuns: „Nu, domnul meu, eu sunt o femeie care suferă în inima ei și n-am băut nici vin, nici băutură amețitoare, ci îmi vărsam*Ps. 62:8;142:2. sufletul înaintea Domnului. 16 Să nu iei pe roaba ta drept o femeie stricată*Deut. 13:13., căci numai prea multa mea durere și supărarea m-au făcut să vorbesc până acum." 17 Eli a luat din nou cuvântul și a zis: „Du-te*Jud. 18:6.Marcu 5:34.Luca 7:50;8:48. în pace, și Dumnezeul*Ps. 20:4,5. lui Israel să asculte rugăciunea pe care I-ai făcut-o!" 18 Ea a zis: „Să capete*Gen. 33:15.Rut 2:13. roaba ta trecere înaintea ta!" Și femeia a plecat*Ecl. 9:7.. A mâncat și fața ei n-a mai fost aceeași. 19 S-au sculat dis-de-dimineață și, după ce s-au închinat până la pământ înaintea Domnului, s-au întors și au venit acasă, la Rama.

Elcana s-a culcat*Gen. 4:1. cu nevastă-sa Ana, și Domnul Și-a adus*Gen. 30:22. aminte de ea. 20 Când i s-au împlinit zilele, Ana a rămas însărcinată și a născut un fiu, căruia i-a pus numele Samuel (Dumnezeu a ascultat), „căci", a zis ea, „de la Domnul l-am cerut". 21 Bărbatul său, Elcana, s-a suit*Cap. 1:3. apoi cu toată casa lui să aducă Domnului jertfa de peste an și să-și împlinească juruința. 22 Dar Ana nu s-a suit și a zis bărbatului ei: „Când voi înțărca copilul, îl voi duce*Luca 2:22. ca să fie pus înaintea Domnului și să rămână*Vers. 11,28. Cap. 2:11,18;3:1. acolo pentru totdeauna*Exod 21:6.." 23 Elcana*Num. 30:7., bărbatul ei, i-a zis: „Fă ce vei crede, așteaptă până-l vei înțărca. Numai*2 Sam. 7:25. împlinească-Și Domnul cuvântul Lui!" Și femeia a rămas acasă și a dat țâță fiului ei până l-a înțărcat. 24 Când l-a înțărcat, l-a suit cu ea și a luat trei tauri, o efă de făină și un burduf cu vin. L-a dus*Deut. 12:5,6,11. în Casa*Ios. 18:1. Domnului, la Silo; copilul era încă mic de tot. 25 Au înjunghiat taurii și au dus*Luca 2:22. copilul la Eli. 26 Ana a zis: „Domnul meu, iartă-mă! Cât este de adevărat că sufletul tău*Gen. 42:15.2 Împ. 2:2,4,6. trăiește, domnul meu, atât este de adevărat că eu sunt femeia aceea care stăteam aici lângă tine și mă rugam Domnului! 27 Pentru*Mat. 7:7. copilul acesta mă rugam, și Domnul a ascultat rugăciunea pe care I-o făceam. 28 De aceea vreau să-l dau*Vers. 11,22. Domnului: toată viața lui să fie dat Domnului." Și s-au*Gen. 24:26,52. închinat acolo înaintea Domnului.