1 Então veio Davi a Nobe, ao sacerdote Aimeleque; e Aimeleque, tremendo, saiu ao encontro de Davi, e disse-lhe: Por que vens só, e ninguém contigo?

2 E disse Davi ao sacerdote Aimeleque: O rei me encomendou um negócio, e me disse: Ninguém saiba deste negócio, pelo qual eu te enviei, e o qual te ordenei; quanto aos moços, apontei-lhes tal e tal lugar.

3 Agora, pois, que tens à mão? Dá-me cinco pães na minha mão, ou o que se achar.

4 E, respondendo o sacerdote a Davi, disse: Não tenho pão comum à mão; há, porém, pão sagrado, se ao menos os moços se abstiveram das mulheres.

5 E respondeu Davi ao sacerdote, e lhe disse: As mulheres, na verdade, se nos vedaram desde ontem e anteontem; quando eu saí, os vasos dos moços eram santos; e de algum modo é pão comum, sendo que hoje santifica-se outro no vaso.

6 Então o sacerdote lhe deu o pão sagrado, porquanto não havia ali outro pão senão os pães da proposição, que se tiraram de diante do Senhor, para se pôr ali pão quente no dia em que aquele se tirasse.

7 Estava, porém, ali naquele dia um dos criados de Saul, detido perante o Senhor, e era seu nome Doegue, edomeu, o mais poderoso dos pastores de Saul.

8 E disse Davi a Aimeleque: Não tens aqui à mão lança ou espada alguma? Porque não trouxe à mão nem a minha espada nem as minhas armas, porque o negócio do rei era apressado.

9 E disse o sacerdote: A espada de Golias, o filisteu, a quem tu feriste no vale do carvalho, eis que está aqui envolta num pano detrás do éfode. Se tu a queres tomar, toma-a, porque nenhuma outra há aqui, senão aquela. E disse Davi: Não há outra semelhante; dá-ma.

10 E Davi levantou-se, e fugiu aquele dia de diante de Saul, e foi a Aquis, rei de Gate. 11 Porém os criados de Aquis lhe disseram: Não é este Davi, o rei da terra? Não se cantava deste nas danças, dizendo: Saul feriu os seus milhares, porém Davi os seus dez milhares?

12 E Davi considerou estas palavras no seu ânimo, e temeu muito diante de Aquis, rei de Gate. 13 Por isso se contrafez diante dos olhos deles, e fez-se como doido entre as suas mãos, e esgravatava nas portas de entrada, e deixava correr a saliva pela barba. 14 Então disse Aquis aos seus criados: Eis que bem vedes que este homem está louco; por que mo trouxestes a mim?

15 Faltam-me a mim doidos, para que trouxésseis a este para que fizesse doidices diante de mim? Há de entrar este na minha casa?

1 David s-a dus la Nob, la preotul Ahimelec*Cap. 14:3., care a alergat speriat*Cap. 16:4. înaintea lui și i-a zis: „Pentru ce ești singur și nu este nimeni cu tine?" 2 David a răspuns preotului Ahimelec: „Împăratul mi-a dat o poruncă și mi-a zis: ‘Nimeni să nu știe nimic de pricina pentru care te trimit și de porunca pe care ți-am dat-o.’ Am hotărât un loc de întâlnire cu oamenii mei. 3 Acum ce ai la îndemână? Dă-mi cinci pâini sau ce se va găsi." 4 Preotul a răspuns lui David: „N-am pâine obișnuită la îndemână, ci numai pâine sfințită*Exod 25:30.Lev. 24:5.Mat. 12:4.; doar dacă oamenii tăi s-au*Exod 19:15.Zah. 7:3. ferit de împreunarea cu femei!" 5 David a răspuns preotului: „Ne-am ferit de împreunarea cu femei de trei zile de când am plecat și toți oamenii*1 Tes. 4:4. mei sunt curați; de altfel, dacă aceasta este o faptă necurată, va fi sfințită negreșit azi de acela*Lev. 8:26. care o va face." 6 Atunci, preotul i-a dat*Mat. 12:3,4.Marcu 2:25,26.Luca 6:3,4. pâinea sfințită, căci nu era acolo altă pâine decât pâinea pentru punerea înainte, care fusese luată dinaintea*Lev. 24:8,9. Domnului ca să fie înlocuită cu pâine caldă în clipa când luaseră pe cealaltă. 7 Chiar în ziua aceea se afla acolo închis înaintea Domnului un om dintre slujitorii lui Saul; era un edomit, numit Doeg*Cap. 22:9. Ps. 52, titlu., căpetenia păstorilor lui Saul. 8 David a zis lui Ahimelec: „N-ai la îndemână o suliță sau o sabie? Căci nu mi-am luat cu mine nici sabia, nici armele, pentru că porunca împăratului era grabnică." 9 Preotul a răspuns: „Iată sabia lui Goliat, Filisteanul, pe care l-ai omorât în Valea*Cap. 17:2,50. Terebinților; este învelită*Cap. 31:10. într-un covor, în dosul efodului. Dacă vrei s-o iei, ia-o, căci nu este alta aici." Și David a zis: „Nu-i alta ca ea; dă-mi-o."

10 David s-a sculat și a fugit chiar în ziua aceea de Saul. A ajuns la Achiș, împăratul Gatului. 11 Slujitorii*Ps. 56, titlu. lui Achiș i-au zis: „Nu este acesta David, împăratul țării? Nu este el acela pentru care se cânta jucând: ‘Saul*Cap. 18:7;29:5. și-a bătut miile lui,

Iar David, zecile lui de mii’?" 12 David a pus la*Luca 2:19. inimă aceste cuvinte și a avut o mare frică de Achiș, împăratul Gatului. 13 A făcut pe nebunul*Ps. 34, titlu. înaintea lor; făcea năzdrăvănii înaintea lor, făcea zgârieturi pe ușile porților și lăsa să-i curgă balele pe barbă. 14 Achiș a zis slujitorilor săi: „Vedeți bine că omul acesta și-a pierdut mințile. Pentru ce mi-l aduceți? 15 Oare duc lipsă de nebuni, de-mi aduceți pe acesta și mă faceți martor la năzdrăvăniile lui? Să intre el în casa mea?"