1 Então falou o Senhor a Moisés, dizendo:

2 Fala aos filhos de Israel que voltem, e que se acampem diante de Pi-Hairote, entre Migdol e o mar, diante de Baal-Zefom; em frente dele assentareis o campo junto ao mar. 3 Então Faraó dirá dos filhos de Israel: Estão embaraçados na terra, o deserto os encerrou. 4 E eu endurecerei o coração de Faraó, para que os persiga, e serei glorificado em Faraó e em todo o seu exército, e saberão os egípcios que eu sou o Senhor. E eles fizeram assim.

5 Sendo, pois, anunciado ao rei do Egito que o povo fugia, mudou-se o coração de Faraó e dos seus servos contra o povo, e disseram: Por que fizemos isso, havendo deixado ir a Israel, para que não nos sirva?

6 E aprontou o seu carro, e tomou consigo o seu povo; 7 E tomou seiscentos carros escolhidos, e todos os carros do Egito, e os capitães sobre eles todos. 8 Porque o Senhor endureceu o coração de Faraó, rei do Egito, para que perseguisse aos filhos de Israel; porém os filhos de Israel saíram com alta mão.

9 E os egípcios perseguiram-nos, todos os cavalos e carros de Faraó, e os seus cavaleiros e o seu exército, e alcançaram-nos acampados junto ao mar, perto de Pi-Hairote, diante de Baal-Zefom.

10 E aproximando Faraó, os filhos de Israel levantaram seus olhos, e eis que os egípcios vinham atrás deles, e temeram muito; então os filhos de Israel clamaram ao Senhor. 11 E disseram a Moisés: Não havia sepulcros no Egito, para nos tirar de lá, para que morramos neste deserto? Por que nos fizeste isto, fazendo-nos sair do Egito?

12 Não é esta a palavra que te falamos no Egito, dizendo: Deixa-nos, que sirvamos aos egípcios? Pois que melhor nos fora servir aos egípcios, do que morrermos no deserto.

13 Moisés, porém, disse ao povo: Não temais; estai quietos, e vede o livramento do Senhor, que hoje vos fará; porque aos egípcios, que hoje vistes, nunca mais os tornareis a ver.

14 O Senhor pelejará por vós, e vós vos calareis.

15 Então disse o Senhor a Moisés: Por que clamas a mim? Dize aos filhos de Israel que marchem.

16 E tu, levanta a tua vara, e estende a tua mão sobre o mar, e fende-o, para que os filhos de Israel passem pelo meio do mar em seco. 17 E eis que endurecerei o coração dos egípcios, e estes entrarão atrás deles; e eu serei glorificado em Faraó e em todo o seu exército, nos seus carros e nos seus cavaleiros, 18 E os egípcios saberão que eu sou o Senhor, quando for glorificado em Faraó, nos seus carros e nos seus cavaleiros.

19 E o anjo de Deus, que ia diante do exército de Israel, se retirou, e ia atrás deles; também a coluna de nuvem se retirou de diante deles, e se pôs atrás deles. 20 E ia entre o campo dos egípcios e o campo de Israel; e a nuvem era trevas para aqueles, e para estes clareava a noite; de maneira que em toda a noite não se aproximou um do outro.

21 Então Moisés estendeu a sua mão sobre o mar, e o Senhor fez retirar o mar por um forte vento oriental toda aquela noite; e o mar tornou-se em seco, e as águas foram partidas. 22 E os filhos de Israel entraram pelo meio do mar em seco; e as águas foram-lhes como muro à sua direita e à sua esquerda. 23 E os egípcios os seguiram, e entraram atrás deles todos os cavalos de Faraó, os seus carros e os seus cavaleiros, até ao meio do mar. 24 E aconteceu que, na vigília daquela manhã, o Senhor, na coluna do fogo e da nuvem, viu o campo dos egípcios; e alvoroçou o campo dos egípcios. 25 E tirou-lhes as rodas dos seus carros, e dificultosamente os governavam. Então disseram os egípcios: Fujamos da face de Israel, porque o Senhor por eles peleja contra os egípcios.

26 E disse o Senhor a Moisés: Estende a tua mão sobre o mar, para que as águas tornem sobre os egípcios, sobre os seus carros e sobre os seus cavaleiros.

27 Então Moisés estendeu a sua mão sobre o mar, e o mar retornou a sua força ao amanhecer, e os egípcios, ao fugirem, foram de encontro a ele, e o Senhor derrubou os egípcios no meio do mar, 28 Porque as águas, tornando, cobriram os carros e os cavaleiros de todo o exército de Faraó, que os haviam seguido no mar; nenhum deles ficou. 29 Mas os filhos de Israel foram pelo meio do mar seco; e as águas foram-lhes como muro à sua mão direita e à sua esquerda.

30 Assim o Senhor salvou Israel naquele dia da mão dos egípcios; e Israel viu os egípcios mortos na praia do mar. 31 E viu Israel a grande mão que o Senhor mostrara aos egípcios; e temeu o povo ao Senhor, e creu no Senhor e em Moisés, seu servo.

1 Domnul a vorbit lui Moise și a zis: 2 „Spune copiilor lui Israel să se întoarcă*Cap. 13:18. și să tăbărască înaintea Pi-Hahirotului*Num. 33:7., între Migdol*Ier. 44:1. și mare, față în față cu Baal-Țefon: în dreptul locului acestuia să tăbărâți, lângă mare. 3 Faraon va zice despre copiii lui Israel: ‘S-au*Ps. 71:11. rătăcit prin țară; îi închide pustia.’ 4 Eu*Cap. 4:21;7:3. voi împietri inima lui Faraon, și-i va urmări, dar Faraon și toată oastea lui vor face să se arate slava*Cap. 9:16. Vers. 17,18.Rom. 9:17,22,23. Mea, și*Cap. 7:5. egiptenii vor ști că Eu sunt Domnul." Copiii lui Israel au făcut așa. 5 S-a dat de știre împăratului Egiptului că poporul a luat fuga. Atunci, inima*Ps. 105:25. lui Faraon și a slujitorilor lui s-a schimbat față de popor. Ei au zis: „Ce am făcut de am lăsat pe Israel să plece și să nu ne mai slujească?" 6 Faraon și-a pregătit carul de război și și-a luat oamenii de război cu el. 7 A luat*Cap. 15:4. șase sute de care de luptă cu oameni aleși și toate carele Egiptului; în toate erau luptători. 8 Domnul a împietrit*Vers. 4. inima lui Faraon, împăratul Egiptului, și Faraon a urmărit pe copiii lui Israel. Copiii lui*Cap. 6:1;13:9.Num. 33:3. Israel ieșiseră gata de luptă. 9 Egiptenii*Cap. 15:9.Ios. 24:6. i-au urmărit, și toți caii, carele lui Faraon, călăreții lui și oștirea lui i-au ajuns tocmai când erau tăbărâți lângă mare, lângă Pi-Hahirot, față în față cu Baal-Țefon. 10 Faraon se apropia. Copiii lui Israel și-au ridicat ochii și iată că egiptenii veneau după ei. Și copiii lui Israel s-au înspăimântat foarte tare și au strigat*Ios. 24:7.Neem. 9:9.Ps. 34:17;107:6. către Domnul după ajutor. 11 Ei au zis*Ps. 106:7,8. lui Moise: „Nu erau oare morminte în Egipt, ca să nu mai fi fost nevoie să ne aduci să murim în pustie? Ce ne-ai făcut de ne-ai scos din Egipt? 12 Nu-ți*Cap. 5:21;6:9. spuneam noi în Egipt: ‘Lasă-ne să slujim ca robi egiptenilor, căci vrem mai bine să slujim ca robi egiptenilor decât să murim în pustie’?" 13 Moise a răspuns poporului: „Nu vă temeți*2 Cron. 20:15,17.Is. 41:10,13,14. de nimic, stați pe loc și veți vedea izbăvirea pe care v-o va da Domnul în ziua aceasta, căci pe egiptenii aceștia pe care-i vedeți azi, nu-i veți mai vedea niciodată. 14 Domnul*Vers. 25.Deut. 1:30;3:22;20:4.Ios. 10:14,42;23:3.2 Cron. 20:29.Neem. 4:20.Is. 31:4. Se va lupta pentru voi, dar voi stați*Is. 30:15. liniștiți." 15 Domnul a zis lui Moise: „Ce rost au strigătele acestea? Spune copiilor lui Israel să pornească înainte. 16 Tu*Vers. 21,26. Cap. 7:19. ridică-ți toiagul, întinde-ți mâna spre mare și despic-o, și copiii lui Israel vor trece prin mijlocul mării ca pe uscat. 17 Eu voi împietri*Vers. 8. Cap. 7:3. inima egiptenilor, ca să intre în mare după ei. Și Faraon și toată oastea lui, carele și călăreții lui vor face să se arate slava*Vers. 4. Mea. 18 Și vor ști*Vers. 4. egiptenii că Eu sunt Domnul când Faraon, carele și călăreții lui vor face să se arate slava Mea." 19 Îngerul lui Dumnezeu, care*Cap. 13:21;23:20;32:34.Num. 20:16.Is. 63:9. mergea înaintea taberei lui Israel, Și-a schimbat locul și a mers înapoia lor, și stâlpul de nor care mergea înaintea lor și-a schimbat locul și a stat înapoia lor. 20 El s-a așezat între tabăra egiptenilor și tabăra lui Israel. Norul acesta*Is. 8:14.2 Cor. 4:3. pe o parte era întunecos, iar pe cealaltă lumina noaptea. Și toată noaptea cele două tabere nu s-au apropiat una de alta. 21 Moise și-a întins*Vers. 16. mâna spre mare. Și Domnul a pus marea în mișcare printr-un vânt dinspre răsărit, care a suflat cu putere toată noaptea; el a uscat*Ps. 66:6. marea, și apele s-au despărțit*Cap. 15:8.Ios. 3:16.Ios. 4:23.Neem. 9:11.Ps. 74:13;106:9;114:3.Is. 63:12. în două. 22 Copiii*Vers. 29. Cap. 15:19.Num. 33:8.Ps. 66:6;78:13.Is. 63:16.1 Cor. 10:1.Evr. 11:29. lui Israel au trecut prin mijlocul mării ca pe uscat, și apele stăteau ca un zid*Hab. 3:10. la dreapta și la stânga lor. 23 Egiptenii i-au urmărit, și toți caii lui Faraon, carele și călăreții lui au intrat după ei în mijlocul mării. 24 În straja dimineții, Domnul*Ps. 77:17., din stâlpul de foc și de nor, S-a uitat spre tabăra egiptenilor și a aruncat învălmășeală în tabăra egiptenilor. 25 A scos roțile carelor și le-a îngreuiat mersul. Egiptenii au zis atunci: „Haidem să fugim dinaintea lui Israel, căci Domnul Se*Vers. 14. luptă pentru el împotriva egiptenilor." 26 Domnul a zis lui Moise: „Întinde-ți*Vers. 16. mâna spre mare, și apele au să se întoarcă peste egipteni, peste carele lor și peste călăreții lor." 27 Moise și-a întins mâna spre mare. Și, înspre dimineață, marea și-a luat*Ios. 4:18. iarăși repeziciunea cursului și, la apropierea ei, egiptenii au luat-o la fugă, dar Domnul a năpustit*Cap. 15:1,7. pe egipteni în mijlocul mării. 28 Apele s-au*Hab. 3:8,13. întors și au*Ps. 106:11. acoperit carele, călăreții și toată oastea lui Faraon, care intraseră în mare după copiii lui Israel; niciunul măcar n-a scăpat. 29 Dar copiii*Vers. 22.Ps. 77:20.Ps. 78:52,53. lui Israel au trecut prin mijlocul mării ca pe uscat, în timp ce apele stăteau ca un zid la dreapta și la stânga lor. 30 În ziua aceea, Domnul a izbăvit*Ps. 106:8,10. pe Israel din mâna egiptenilor, și Israel a văzut*Ps. 58:10;59:10. pe egipteni morți pe țărmul mării. 31 Israel a văzut mâna puternică pe care o îndreptase Domnul împotriva egiptenilor. Și poporul s-a temut de Domnul și a crezut*Cap. 4:31;19:9.Ps. 106:12.Ioan 2:11;11:45. în Domnul și în robul Său Moise.