1 Então falou o Senhor a Moisés, dizendo:

2 Santifica-me todo o primogênito, o que abrir toda a madre entre os filhos de Israel, de homens e de animais; porque meu é.

3 E Moisés disse ao povo: Lembrai-vos deste mesmo dia, em que saístes do Egito, da casa da servidão; pois com mão forte o Senhor vos tirou daqui; portanto não comereis pão levedado.

4 Hoje, no mês de Abibe, vós saís. 5 E acontecerá que, quando o Senhor te houver introduzido na terra dos cananeus, e dos heteus, e dos amorreus, e dos heveus, e dos jebuseus, a qual jurou a teus pais que te daria, terra que mana leite e mel, guardarás este culto neste mês. 6 Sete dias comerás pães ázimos, e ao sétimo dia haverá festa ao Senhor. 7 Sete dias se comerá pães ázimos, e o levedado não se verá contigo, nem ainda fermento será visto em todos os teus termos.

8 E naquele mesmo dia farás saber a teu filho, dizendo: Isto é pelo que o Senhor me tem feito, quando eu saí do Egito. 9 E te será por sinal sobre tua mão e por lembrança entre teus olhos, para que a lei do Senhor esteja em tua boca; porquanto com mão forte o Senhor te tirou do Egito. 10 Portanto tu guardarás este estatuto a seu tempo, de ano em ano.

11 Também acontecerá que, quando o Senhor te houver introduzido na terra dos cananeus, como jurou a ti e a teus pais, quando ta houver dado, 12 Separarás para o Senhor tudo o que abrir a madre e todo o primogênito dos animais que tiveres; os machos serão do Senhor. 13 Porém, todo o primogênito da jumenta resgatarás com um cordeiro; e se o não resgatares, cortar-lhe-ás a cabeça; mas todo o primogênito do homem, entre teus filhos, resgatarás.

14 E quando teu filho te perguntar no futuro, dizendo: Que é isto? Dir-lhe-ás: O Senhor nos tirou com mão forte do Egito, da casa da servidão. 15 Porque sucedeu que, endurecendo-se Faraó, para não nos deixar ir, o Senhor matou todos os primogênitos na terra do Egito, desde o primogênito do homem até o primogênito dos animais; por isso eu sacrifico ao Senhor todos os primogênitos, sendo machos; porém a todo o primogênito de meus filhos eu resgato. 16 E será isso por sinal sobre tua mão, e por frontais entre os teus olhos; porque o Senhor, com mão forte, nos tirou do Egito.

17 E aconteceu que, quando Faraó deixou ir o povo, Deus não os levou pelo caminho da terra dos filisteus, que estava mais perto; porque Deus disse: Para que porventura o povo não se arrependa, vendo a guerra, e volte ao Egito.

18 Mas Deus fez o povo rodear pelo caminho do deserto do Mar Vermelho; e armados, os filhos de Israel subiram da terra do Egito. 19 E Moisés levou consigo os ossos de José, porquanto havia este solenemente ajuramentado os filhos de Israel, dizendo: Certamente Deus vos visitará; fazei, pois, subir daqui os meus ossos convosco.

20 Assim partiram de Sucote, e acamparam-se em Etã, à entrada do deserto. 21 E o Senhor ia adiante deles, de dia numa coluna de nuvem para os guiar pelo caminho, e de noite numa coluna de fogo para os iluminar, para que caminhassem de dia e de noite. 22 Nunca tirou de diante do povo a coluna de nuvem, de dia, nem a coluna de fogo, de noite.

1 Domnul a vorbit lui Moise și a zis: 2 „Pune-Mi deoparte ca sfânt*Vers. 12,13,15. Cap. 22:29,30;34:19.Lev. 27:26.Num. 3:13;8:16,17;18:15.Deut. 15:19.Luca 2:23. pe orice întâi născut, pe orice întâi născut dintre copiii lui Israel, atât dintre oameni, cât și dintre dobitoace: este al Meu." 3 Moise a zis poporului: „Aduceți-vă*Cap. 12:42.Deut. 16:3. aminte de ziua aceasta, când ați ieșit din Egipt, din casa robiei, căci cu mână*Cap. 6:1. puternică v-a scos Domnul de acolo. Să nu mâncați*Cap. 12:8. pâine dospită. 4 Astăzi*Cap. 23:15;34:18.Deut. 16:1. ieșiți, în luna spicelor*13:4 Sau: Abib.. 5 Când te va duce*Cap. 3:8. Domnul în țara canaaniților, hetiților, amoriților, heviților și iebusiților, pe care a*Cap. 6:8. jurat părinților tăi că ți-o va da, țară unde curge lapte și miere, să ții*Cap. 12:25,26. următoarea slujbă în luna aceasta. 6 Timp de șapte zile*Cap. 12:15,16., să mănânci azimi, și în ziua a șaptea, să fie o sărbătoare în cinstea Domnului. 7 În timpul celor șapte zile, să mâncați azimi; să nu se*Cap. 12:19. vadă la tine nimic dospit, nici aluat, pe toată întinderea țării tale. 8 Să spui*Vers. 14. Cap. 12:26. atunci fiului tău: ‘Aceasta este spre pomenirea celor ce a făcut Domnul pentru mine, când am ieșit din Egipt.’ 9 Să-ți fie ca un*Vers. 16. Cap. 12:14.Num. 15:39.Deut. 6:8;11:18.Prov. 1:9.Is. 49:16.Ier. 22:24.Mat. 23:5. semn pe mână și ca un semn de aducere aminte pe frunte, între ochii tăi, pentru ca Legea Domnului să fie totdeauna în gura ta; căci cu mână puternică te-a scos Domnul din Egipt. 10 Să ții*Cap. 12:14,24. porunca aceasta la vremea hotărâtă, din an în an. 11 Când te va aduce Domnul în țara canaaniților, cum a jurat ție și părinților tăi, și când ți-o va da, 12 să*Vers. 2. Cap. 22:29;34:19.Lev. 27:26.Num. 8:17;18:15.Deut. 15:19.Ezec. 44:30. închini Domnului pe orice întâi născut, chiar pe orice întâi născut din vitele pe care le vei avea: orice parte bărbătească este a Domnului. 13 Să răscumperi*Cap. 34:20.Num. 18:15,16. cu un miel pe orice întâi născut*Num. 3:46,47;18:15,16. al măgăriței, iar dacă nu-l vei răscumpăra, să-i frângi gâtul. Să răscumperi, de asemenea, pe orice întâi născut de parte bărbătească dintre fiii tăi. 14 Și când te va*Cap. 12:26.Deut. 6:20.Ios. 4:6,21. Vers. 3. întreba fiul tău într-o zi: ‘Ce înseamnă lucrul acesta?’, să-i răspunzi: ‘Prin mâna Lui cea atotputernică, Domnul ne-a scos din Egipt, din casa robiei; 15 și, fiindcă Faraon se încăpățâna și nu voia să ne lase să plecăm, Domnul*Cap. 12:29. a omorât pe toți întâii născuți din țara Egiptului, de la întâii născuți ai oamenilor până la întâii născuți ai dobitoacelor. Iată de ce aduc jertfă Domnului pe orice întâi născut de parte bărbătească și răscumpăr pe orice întâi născut dintre fiii mei. 16 Să-ți fie ca un semn*Vers. 9. pe mână și ca un semn de aducere aminte pe frunte, între ochi, căci prin mâna Lui atotputernică ne-a scos Domnul din Egipt.’"

17 După ce Faraon a lăsat pe popor să plece, Dumnezeu nu l-a dus pe drumul care dă în țara filistenilor, măcar că era mai aproape, căci a zis Dumnezeu: „S-ar putea să-i pară*Cap. 14:11,12.Num. 14:1-4. rău poporului văzând războiul și să se întoarcă*Deut. 17:16. în Egipt." 18 Ci Dumnezeu a pus*Cap. 14:2.Num. 33:6. pe popor să facă un ocol pe drumul care duce spre pustie, spre Marea Roșie. Copiii lui Israel au ieșit înarmați din țara Egiptului. 19 Moise a luat cu el oasele lui Iosif; căci Iosif pusese pe fiii lui Israel să jure, zicând: „Când vă va cerceta Dumnezeu*Gen. 50:25.Ios. 24:32.Fapte 7:16., să luați cu voi oasele mele de aici." 20 Au plecat*Num. 33:6. din Sucot și au tăbărât la Etam, la marginea pustiei. 21 Domnul*Cap. 14:19,24;40:38.Num. 9:15;10:34;14:14.Deut. 1:33.Neem. 9:12,19.Ps. 78:14;99:7;105:39.Is. 4:5.1 Cor. 10:1. mergea înaintea lor: ziua într-un stâlp de nor, ca să-i călăuzească pe drum, iar noaptea într-un stâlp de foc, ca să-i lumineze, pentru ca să meargă și ziua, și noaptea. 22 Stâlpul de nor nu se depărta dinaintea poporului în timpul zilei, nici stâlpul de foc, în timpul nopții.