1 Mas vendo o povo que Moisés tardava em descer do monte, acercou-se o povo de Arão, e disse-lhe: Levanta-te, faze-nos deuses, que vão adiante de nós; porque quanto a este Moisés, o homem que nos tirou da terra do Egito, não sabemos o que lhe sucedeu.

2 E Arão lhes disse: Arrancai os pendentes de ouro, que estão nas orelhas de vossas mulheres, e de vossos filhos, e de vossas filhas, e trazei-mos.

3 Então todo o povo arrancou os pendentes de ouro, que estavam nas suas orelhas, e os trouxeram a Arão. 4 E ele os tomou das suas mãos, e trabalhou o ouro com um buril, e fez dele um bezerro de fundição. Então disseram: Estes são teus deuses, ó Israel, que te tiraram da terra do Egito.

5 E Arão, vendo isto, edificou um altar diante dele; e apregoou Arão, e disse: Amanhã será festa ao Senhor.

6 E no dia seguinte madrugaram, e ofereceram holocaustos, e trouxeram ofertas pacíficas; e o povo assentou-se a comer e a beber; depois levantou-se a folgar.

7 Então disse o Senhor a Moisés: Vai, desce; porque o teu povo, que fizeste subir do Egito, se tem corrompido,

8 E depressa se tem desviado do caminho que eu lhe tinha ordenado; eles fizeram para si um bezerro de fundição, e perante ele se inclinaram, e ofereceram-lhe sacrifícios, e disseram: Estes são os teus deuses, ó Israel, que te tiraram da terra do Egito.

9 Disse mais o Senhor a Moisés: Tenho visto a este povo, e eis que é povo de dura cerviz.

10 Agora, pois, deixa-me, para que o meu furor se acenda contra ele, e o consuma; e eu farei de ti uma grande nação.

11 Moisés, porém, suplicou ao Senhor seu Deus e disse: Ó Senhor, por que se acende o teu furor contra o teu povo, que tiraste da terra do Egito com grande força e com forte mão?

12 Por que hão de falar os egípcios, dizendo: Para mal os tirou, para matá-los nos montes, e para destruí-los da face da terra? Torna-te do furor da tua ira, e arrepende-te deste mal contra o teu povo. 13 Lembra-te de Abraão, de Isaque, e de Israel, os teus servos, aos quais por ti mesmo tens jurado, e lhes disseste: Multiplicarei a vossa descendência como as estrelas dos céus, e darei à vossa descendência toda esta terra, de que tenho falado, para que a possuam por herança eternamente.

14 Então o Senhor arrependeu-se do mal que dissera que havia de fazer ao seu povo.

15 E virou-se Moisés e desceu do monte com as duas tábuas do testemunho na mão, tábuas escritas de ambos os lados; de um e de outro lado estavam escritas. 16 E aquelas tábuas eram obra de Deus; também a escritura era a mesma escritura de Deus, esculpida nas tábuas.

17 E, ouvindo Josué a voz do povo que jubilava, disse a Moisés: Alarido de guerra há no arraial.

18 Porém ele respondeu: Não é alarido dos vitoriosos, nem alarido dos vencidos, mas o alarido dos que cantam, eu ouço.

19 E aconteceu que, chegando Moisés ao arraial, e vendo o bezerro e as danças, acendeu-se-lhe o furor, e arremessou as tábuas das suas mãos, e quebrou-as ao pé do monte; 20 E tomou o bezerro que tinham feito, e queimou-o no fogo, moendo-o até que se tornou em pó; e o aspergiu sobre as águas, e deu-o a beber aos filhos de Israel. 21 E Moisés perguntou a Arão: Que te tem feito este povo, que sobre ele trouxeste tamanho pecado?

22 Então respondeu Arão: Não se acenda a ira do meu senhor; tu sabes que este povo é inclinado ao mal;

23 E eles me disseram: Faze-nos deuses que vão adiante de nós; porque não sabemos o que sucedeu a este Moisés, a este homem que nos tirou da terra do Egito. 24 Então eu lhes disse: Quem tem ouro, arranque-o; e deram-mo, e lancei-o no fogo, e saiu este bezerro.

25 E, vendo Moisés que o povo estava despido, porque Arão o havia deixado despir-se para vergonha entre os seus inimigos, 26 Pôs-se em pé Moisés na porta do arraial e disse: Quem é do Senhor, venha a mim. Então se ajuntaram a ele todos os filhos de Levi.

27 E disse-lhes: Assim diz o Senhor Deus de Israel: Cada um ponha a sua espada sobre a sua coxa; e passai e tornai pelo arraial de porta em porta, e mate cada um a seu irmão, e cada um a seu amigo, e cada um a seu vizinho.

28 E os filhos de Levi fizeram conforme à palavra de Moisés; e caíram do povo aquele dia uns três mil homens. 29 Porquanto Moisés tinha dito: Consagrai hoje as vossas mãos ao Senhor; porquanto cada um será contra o seu filho e contra o seu irmão; e isto, para que ele vos conceda hoje uma bênção.

30 E aconteceu que no dia seguinte Moisés disse ao povo: Vós cometestes grande pecado. Agora, porém, subirei ao Senhor; porventura farei propiciação por vosso pecado.

31 Assim tornou-se Moisés ao Senhor, e disse: Ora, este povo cometeu grande pecado fazendo para si deuses de ouro.

32 Agora, pois, perdoa o seu pecado; se não, risca-me, peço-te, do teu livro, que tens escrito.

33 Então disse o Senhor a Moisés: Aquele que pecar contra mim, a este riscarei do meu livro.

34 Vai, pois, agora, conduze este povo para onde te tenho dito; eis que o meu anjo irá adiante de ti; porém no dia da minha visitação visitarei neles o seu pecado.

35 Assim feriu o Senhor o povo, por ter sido feito o bezerro que Arão tinha formado.

1 Poporul, văzând că Moise*Cap. 24:18.Deut. 9:9. zăbovește să se coboare de pe munte, s-a strâns în jurul lui Aaron și i-a zis*Fapte 7:40.: „Haide, fă-ne un dumnezeu care să*Cap. 13:21. meargă înaintea noastră, căci Moise, omul acela care ne-a scos din țara Egiptului, nu știm ce s-a făcut!" 2 Aaron le-a răspuns: „Scoateți*Jud. 8:24-27. cerceii de aur din urechile nevestelor, fiilor și fiicelor voastre și aduceți-i la mine." 3 Și toți și-au scos cerceii de aur din urechi și i-au adus lui Aaron. 4 El*Cap. 20:23.Deut. 9:16.Jud. 17:3,4.1 Împ. 12:28.Neem. 9:18.Ps. 106:19.Is. 46:6.Fapte 7:41.Rom. 1:23. i-a luat din mâinile lor, a bătut aurul cu dalta și a făcut un vițel turnat. Și ei au zis: „Israele, iată dumnezeul tău care te-a scos din țara Egiptului!" 5 Când a văzut Aaron lucrul acesta, a zidit un altar înaintea lui și a*Lev. 23:2,4,21,37.2 Împ. 10:29.2 Cron. 30:5. strigat: „Mâine va fi o sărbătoare în cinstea Domnului!" 6 A doua zi, s-au sculat dis-de-dimineață și au adus arderi-de-tot și jertfe de mulțumire*1 Cor. 10:7.. Poporul a șezut de a mâncat și a băut; apoi s-au sculat să joace.

7 Domnul a zis lui Moise*Vers. 1. Cap. 33:1.Deut. 9:12.Dan. 9:24.: „Scoală și coboară-te, căci poporul tău, pe care l-ai scos din țara Egiptului, s-a*Gen. 6:11,12.Deut. 4:16;32:5.Jud. 2:19.Osea 9:9. stricat. 8 Foarte curând s-au abătut de la calea pe care le-o*Cap. 20:3,4,23.Deut. 9:16. poruncisem Eu; și-au făcut un vițel turnat, s-au închinat până la pământ înaintea lui, i-au adus jertfe și au zis: ‘Israele*1 Împ. 12:28., iată dumnezeul tău care te-a scos din țara Egiptului!’" 9 Domnul a zis lui Moise: „Văd*Cap. 33:3,5;34:9.Deut. 9:6,13;31:27.2 Cron. 30:8.Is. 48:4.Fapte 7:51. că poporul acesta este un popor încăpățânat. 10 Acum*Deut. 9:14,19., lasă-Mă; mânia*Cap. 22:24. Mea are să se aprindă împotriva lor și-i voi mistui, dar pe*Num. 14:12. tine te voi face strămoșul unui neam mare." 11 Moise*Deut. 9:18,26-29.Ps. 74:1,2;106:23. s-a rugat Domnului Dumnezeului său și a zis: „Pentru ce să se aprindă, Doamne, mânia Ta împotriva poporului Tău, pe care l-ai scos din țara Egiptului cu mare putere și cu mână tare? 12 Pentru ce*Num. 14:13.Deut. 9:28;32:27. să zică egiptenii: ‘Spre nenorocirea lor i-a scos, ca să-i omoare prin munți și ca să-i șteargă de pe fața pământului’? Întoarce-Te din iuțeala mâniei Tale și*Vers. 14. lasă-Te de răul acesta pe care vrei să-l faci poporului Tău. 13 Adu-ți aminte de Avraam, de Isaac și de Israel, robii Tăi, cărora le-ai spus, jurându-Te*Gen. 22:16.Evr. 6:13. pe Tine Însuți: ‘Voi*Gen. 12:7;13:15;15:7,18;26:4;28:13;35:11,12. înmulți sămânța voastră ca stelele cerului, voi da urmașilor voștri toată țara aceasta de care am vorbit, și ei o vor stăpâni în veac.’" 14 Și Domnul S-a*Deut. 32:26.2 Sam. 24:16.1 Cron. 21:15.Ps. 106:45.Ier. 18:8;26:13,19.Ioel 2:13.Iona 3:10;4:2. lăsat de răul pe care spusese că vrea să-l facă poporului Său.

15 Moise*Deut. 9:15. s-a întors și s-a coborât de pe munte cu cele două table ale mărturiei în mână. Tablele erau scrise pe amândouă părțile, pe o parte și pe alta. 16 Tablele*Cap. 31:18. erau lucrarea lui Dumnezeu și scrisul era scrisul lui Dumnezeu, săpat pe table. 17 Iosua a auzit glasul poporului, care scotea strigăte, și a zis lui Moise: „În tabără este un strigăt de război!" 18 Moise a răspuns: „Strigătul acesta nu-i nici strigăt de biruitori, nici strigăt de biruiți; ce aud eu este glasul unor oameni care cântă!" 19 Și, pe când se apropia de tabără, a văzut*Deut. 9:16,17. vițelul și jocurile. Moise s-a aprins de mânie, a aruncat tablele din mână și le-a sfărâmat de piciorul muntelui. 20 A luat*Deut. 9:21. vițelul pe care-l făcuseră ei și l-a ars în foc; l-a prefăcut în cenușă, a presărat cenușa pe fața apei și a dat-o copiilor lui Israel s-o bea. 21 Moise a zis lui Aaron*Gen. 20:9;26:10.: „Ce ți-a făcut poporul acesta, de ai adus asupra lui un păcat atât de mare?" 22 Aaron a răspuns: „Să nu se aprindă de mânie domnul meu! Tu singur*Cap. 14:11;15:24;16:2,20,28;17:2,4. știi că poporul acesta este pornit la rău. 23 Ei mi-au zis*Vers. 1.: ‘Fă-ne un dumnezeu care să meargă înaintea noastră; căci Moise, omul acela care ne-a scos din țara Egiptului, nu știm ce s-a făcut!’ 24 Eu le-am zis: ‘Cine are aur să-l scoată!’ Și mi l-au dat; l-am aruncat în foc și din el a*Vers. 1. ieșit vițelul acesta."

25 Moise a văzut că poporul era fără frâu, căci Aaron îl făcuse să fie fără frâu*2 Cron. 28:19., spre batjocura vrăjmașilor săi; 26 s-a așezat la ușa taberei și a zis: „Cine este pentru Domnul să vină la mine!" Și toți copiii lui Levi s-au strâns la el. 27 El le-a zis: „Așa vorbește Domnul Dumnezeul lui Israel: ‘Fiecare din voi să se încingă cu sabia; mergeți și străbateți tabăra de la o poartă la alta și fiecare să*Num. 25:5.Deut. 33:9. omoare pe fratele, pe prietenul și pe ruda sa.’" 28 Copiii lui Levi au făcut după porunca lui Moise și aproape trei mii de oameni au pierit în ziua aceea din popor. 29 Moise*Num. 25:11-13.Deut. 13:6-11;33:9,10.1 Sam. 15:18,22.Prov. 21:3.Zah. 13:3.Mat. 10:37. a zis: „Predați-vă azi în slujba Domnului, chiar cu jertfa fiului și fratelui vostru, pentru ca binecuvântarea Lui să vină astăzi peste voi!"

30 A doua zi, Moise a zis poporului*1 Sam. 12:20,23.Luca 15:18.: „Ați făcut un păcat foarte mare. Am să mă sui acum la Domnul: poate*2 Sam. 16:12.Amos 5:15. că voi*Num. 25:13. căpăta iertare pentru păcatul vostru." 31 Moise s-a*Deut. 9:18. întors la Domnul și a zis: „Ah, poporul acesta a făcut un păcat foarte mare! Și-au făcut un dumnezeu*Cap. 20:2. de aur. 32 Iartă-le acum păcatul! Dacă nu, atunci șterge-mă*Ps. 69:28.Rom. 9:3. din*Ps. 56:8;139:16.Dan. 12:1.Filip. 4:3.Apoc. 3:5;13:8;17:8;20:12,15;21:27;22:19. cartea Ta pe care ai scris-o!" 33 Domnul a zis lui Moise: „Pe*Lev. 23:30.Ezec. 18:4. cel ce a păcătuit împotriva Mea, pe acela îl voi șterge din cartea Mea. 34 Du-te dar și du poporul unde ți-am spus. Iată*Cap. 33:2.Num. 20:16., Îngerul Meu va merge înaintea ta, dar în ziua*Deut. 32:35.Amos 3:14.Rom. 2:5,6. răzbunării Mele, îi voi pedepsi pentru păcatul lor!" 35 Domnul a lovit cu urgie poporul, pentru că*2 Sam. 12:9.Fapte 7:41. făcuse vițelul făurit de Aaron.