1 E falou o Senhor a Moisés e a Arão na terra do Egito, dizendo:

2 Este mesmo mês vos será o princípio dos meses; este vos será o primeiro dos meses do ano. 3 Falai a toda a congregação de Israel, dizendo: Aos dez deste mês tome cada um para si um cordeiro, segundo as casas dos pais, um cordeiro para cada família. 4 Mas se a família for pequena para um cordeiro, então tome um só com seu vizinho perto de sua casa, conforme o número das almas; cada um conforme ao seu comer, fareis a conta conforme ao cordeiro. 5 O cordeiro, ou cabrito, será sem mácula, um macho de um ano, o qual tomareis das ovelhas ou das cabras. 6 E o guardareis até ao décimo quarto dia deste mês, e todo o ajuntamento da congregação de Israel o sacrificará à tarde. 7 E tomarão do sangue, e pô-lo-ão em ambas as ombreiras, e na verga da porta, nas casas em que o comerem.

8 E naquela noite comerão a carne assada no fogo, com pães ázimos; com ervas amargosas a comerão. 9 Não comereis dele cru, nem cozido em água, senão assado no fogo, a sua cabeça com os seus pés e com a sua fressura. 10 E nada dele deixareis até a manhã; mas o que dele ficar até a manhã, queimareis no fogo. 11 Assim pois o comereis: Os vossos lombos cingidos, os vossos sapatos nos pés, e o vosso cajado na mão; e o comereis apressadamente; esta é a páscoa do Senhor. 12 E eu passarei pela terra do Egito esta noite, e ferirei todo o primogênito na terra do Egito, desde os homens até aos animais; e em todos os deuses do Egito farei juízos. Eu sou o Senhor.

13 E aquele sangue vos será por sinal nas casas em que estiverdes; vendo eu sangue, passarei por cima de vós, e não haverá entre vós praga de mortandade, quando eu ferir a terra do Egito. 14 E este dia vos será por memória, e celebrá-lo-eis por festa ao Senhor; nas vossas gerações o celebrareis por estatuto perpétuo.

15 Sete dias comereis pães ázimos; ao primeiro dia tirareis o fermento das vossas casas; porque qualquer que comer pão levedado, desde o primeiro até ao sétimo dia, aquela alma será cortada de Israel. 16 E ao primeiro dia haverá santa convocação; também ao sétimo dia tereis santa convocação; nenhuma obra se fará neles, senão o que cada alma houver de comer; isso somente aprontareis para vós. 17 Guardai pois a festa dos pães ázimos, porque naquele mesmo dia tirei vossos exércitos da terra do Egito; pelo que guardareis a este dia nas vossas gerações por estatuto perpétuo. 18 No primeiro mês, aos catorze dias do mês, à tarde, comereis pães ázimos até vinte e um do mês à tarde. 19 Por sete dias não se ache nenhum fermento nas vossas casas; porque qualquer que comer pão levedado, aquela alma será cortada da congregação de Israel, assim o estrangeiro como o natural da terra. 20 Nenhuma coisa levedada comereis; em todas as vossas habitações comereis pães ázimos.

21 Chamou pois Moisés a todos os anciãos de Israel, e disse-lhes: Escolhei e tomai vós cordeiros para vossas famílias, e sacrificai a páscoa.

22 Então tomai um molho de hissopo, e molhai-o no sangue que estiver na bacia, e passai-o na verga da porta, e em ambas as ombreiras, do sangue que estiver na bacia; porém nenhum de vós saia da porta da sua casa até à manhã. 23 Porque o Senhor passará para ferir aos egípcios, porém quando vir o sangue na verga da porta, e em ambas as ombreiras, o Senhor passará aquela porta, e não deixará o destruidor entrar em vossas casas, para vos ferir. 24 Portanto guardai isto por estatuto para vós, e para vossos filhos para sempre. 25 E acontecerá que, quando entrardes na terra que o Senhor vos dará, como tem dito, guardareis este culto. 26 E acontecerá que, quando vossos filhos vos disserem: Que culto é este? 27 Então direis: Este é o sacrifício da páscoa ao Senhor, que passou as casas dos filhos de Israel no Egito, quando feriu aos egípcios, e livrou as nossas casas. Então o povo inclinou-se, e adorou.

28 E foram os filhos de Israel, e fizeram isso como o Senhor ordenara a Moisés e a Arão, assim fizeram.

29 E aconteceu, à meia-noite, que o Senhor feriu a todos os primogênitos na terra do Egito, desde o primogênito de Faraó, que se sentava em seu trono, até ao primogênito do cativo que estava no cárcere, e todos os primogênitos dos animais. 30 E Faraó levantou-se de noite, ele e todos os seus servos, e todos os egípcios; e havia grande clamor no Egito, porque não havia casa em que não houvesse um morto. 31 Então chamou a Moisés e a Arão de noite, e disse: Levantai-vos, saí do meio do meu povo, tanto vós como os filhos de Israel; e ide, servi ao Senhor, como tendes dito.

32 Levai também convosco vossas ovelhas e vossas vacas, como tendes dito; e ide, e abençoai-me também a mim.

33 E os egípcios apertavam ao povo, apressando-se para lançá-los da terra; porque diziam: Todos seremos mortos.

34 E o povo tomou a sua massa, antes que levedasse, e as suas amassadeiras atadas em suas roupas sobre seus ombros. 35 Fizeram, pois, os filhos de Israel conforme à palavra de Moisés, e pediram aos egípcios joias de prata, e joias de ouro, e roupas. 36 E o Senhor deu ao povo graça aos olhos dos egípcios, e estes lhe davam o que pediam; e despojaram aos egípcios.

37 Assim partiram os filhos de Israel de Ramessés para Sucote, cerca de seiscentos mil a pé, somente de homens, sem contar os meninos. 38 E subiu também com eles muita mistura de gente, e ovelhas, e bois, uma grande quantidade de gado. 39 E cozeram bolos ázimos da massa que levaram do Egito, porque não se tinha levedado, porquanto foram lançados do Egito; e não se puderam deter, nem prepararam comida.

40 O tempo que os filhos de Israel habitaram no Egito foi de quatrocentos e trinta anos. 41 E aconteceu que, ao fim dos quatrocentos e trinta anos, naquele mesmo dia, todos os exércitos do Senhor saíram da terra do Egito. 42 Esta noite é de vigília ao Senhor, porque nela os tirou da terra do Egito; esta é a noite do Senhor, que devem guardar todos os filhos de Israel nas suas gerações.

43 Disse mais o Senhor a Moisés e a Arão: Esta é a ordenança da páscoa: nenhum filho do estrangeiro comerá dela.

44 Porém todo o servo comprado por dinheiro, depois que o houveres circuncidado, então comerá dela. 45 O estrangeiro e o assalariado não comerão dela. 46 Numa casa se comerá; não levarás daquela carne fora da casa, nem dela quebrareis osso. 47 Toda a congregação de Israel o fará. 48 Porém se algum estrangeiro se hospedar contigo e quiser celebrar a páscoa ao Senhor, seja-lhe circuncidado todo o homem, e então chegará a celebrá-la, e será como o natural da terra; mas nenhum incircunciso comerá dela. 49 Uma mesma lei haja para o natural e para o estrangeiro que peregrinar entre vós.

50 E todos os filhos de Israel o fizeram; como o Senhor ordenara a Moisés e a Arão, assim fizeram. 51 E aconteceu naquele mesmo dia que o Senhor tirou os filhos de Israel da terra do Egito, segundo os seus exércitos.

1 Domnul a zis lui Moise și lui Aaron în țara Egiptului: 2 „Luna*Cap. 13:4.Deut. 16:1. aceasta va fi pentru voi cea dintâi lună; ea va fi pentru voi cea dintâi lună a anului. 3 Vorbiți întregii adunări a lui Israel și spuneți-i: ‘În ziua a zecea a acestei luni, fiecare om să ia un miel de fiecare familie, un miel de fiecare casă. 4 Dacă sunt prea puțini în casă pentru un miel, să-l ia cu vecinul lui cel mai de aproape, după numărul sufletelor; să faceți socoteala cât poate mânca fiecare din mielul acesta. 5 Să fie un miel fără*Lev. 22:19-21.Mal. 1:8,14.Evr. 9:14.1 Pet. 1:19. cusur, de parte bărbătească, de un an; veți putea să luați un miel sau un ied. 6 Să-l păstrați până în ziua a paisprezecea*Lev. 23:5.Num. 9:3;28:16.Deut. 16:1,6. a lunii acesteia, și toată adunarea lui Israel să-l înjunghie seara*12:6 Evreiește: între cele două seri.. 7 Să ia din sângele lui și să ungă amândoi stâlpii ușii și pragul de sus al caselor unde îl vor mânca. 8 Carnea s-o mănânce chiar în noaptea aceea, friptă la foc, și anume s-o mănânce cu azimi*Cap. 34:25.Num. 9:11.Deut. 16:3.1 Cor. 5:8. și cu verdețuri amare. 9 Să nu-l mâncați crud sau fiert în apă, ci să fie*Deut. 16:7. fript la foc: atât capul, cât și picioarele și măruntaiele. 10 Să*Cap. 23:18;34:25. nu lăsați nimic din el până a doua zi dimineața; și dacă va rămâne ceva din el pe a doua zi dimineața, să-l ardeți în foc. 11 Când îl veți mânca, să aveți mijlocul încins, încălțămintea în picioare și toiagul în mână și să-l mâncați în grabă, căci sunt Paștele*Deut. 16:5. Domnului. 12 În noaptea aceea, Eu voi trece*Cap. 11:4,5.Amos 5:17. prin țara Egiptului și voi lovi pe toți întâii născuți din țara Egiptului, de la oameni până la dobitoace, și voi face judecată împotriva tuturor zeilor*Num. 33:4. Egiptului; Eu*Cap. 6:2., Domnul. 13 Sângele vă va sluji ca semn pe casele unde veți fi. Eu voi vedea sângele și voi trece pe lângă voi, așa că nu vă va nimici nicio urgie atunci când voi lovi țara Egiptului. 14 Și pomenirea*Cap. 13:9. acestei zile s-o păstrați și s-o prăznuiți printr-o sărbătoare*Lev. 23:4,5.2 Împ. 23:21. în cinstea Domnului; s-o prăznuiți ca o*Vers. 24,43. Cap. 13:10. lege veșnică pentru urmașii voștri. 15 Timp de șapte*Cap. 13:6,7;23:15;34:18,25.Lev. 23:5,6.Num. 28:17.Deut. 16:3,8.1 Cor. 5:7. zile, veți mânca azimi. Din cea dintâi zi, veți scoate aluatul din casele voastre, căci oricine va mânca pâine dospită din ziua întâi până în ziua a șaptea va fi nimicit*Gen. 17:14.Num. 9:13. din Israel. 16 În ziua dintâi, veți avea o adunare de sărbătoare*Lev. 23:7,8.Num. 28:18,25. sfântă; și în ziua a șaptea, veți avea o adunare de sărbătoare sfântă. Să nu faceți nicio muncă în zilele acelea; veți putea numai să pregătiți mâncarea fiecărui ins. 17 Să țineți Sărbătoarea Azimilor, căci chiar*Cap. 13:3. în ziua aceea voi scoate oștile voastre din țara Egiptului; să țineți ziua aceea ca o lege veșnică pentru urmașii voștri. 18 În luna întâi, din a paisprezecea zi a lunii, seara, să mâncați azimi, până în seara zilei a douăzeci și una a lunii*Lev. 23:5.Num. 28:16.. 19 Timp de*Cap. 23:15;34:18.Deut. 16:3.1 Cor. 5:7,8. șapte zile, să nu se găsească aluat în casele voastre; căci oricine va mânca pâine dospită va fi nimicit*Num. 9:13. din adunarea lui Israel, fie străin, fie băștinaș. 20 Să nu mâncați pâine dospită, ci, în toate locuințele voastre, să mâncați azimi.’" 21 Moise a chemat pe toți bătrânii lui Israel și le-a zis: „Duceți-vă de luați un miel*Vers. 3.Num. 9:4.Ios. 5:10.2 Împ. 23:21.Ezra 6:20.Mat. 26:18,19.Marcu 14:12-16.Luca 22:7. pentru familiile voastre și înjunghiați Paștele. 22 Să luați*Evr. 11:28. apoi un mănunchi de isop, să-l înmuiați în sângele din strachină și să ungeți*Vers. 7. pragul de sus și cei doi stâlpi ai ușii cu sângele din strachină. Nimeni din voi să nu iasă din casă până dimineața. 23 Când*Vers. 12,13. va trece Domnul ca să lovească Egiptul și va vedea sângele pe pragul de sus și pe cei doi stâlpi ai ușii, Domnul va trece pe lângă ușă și nu*Ezec. 9:6.Apoc. 7:3;9:4. va îngădui Nimicitorului*2 Sam. 24:16.1 Cor. 10:10.Evr. 11:28. să intre în casele voastre ca să vă lovească. 24 Să păziți lucrul acesta ca o lege pentru voi și pentru copiii voștri în veac. 25 Când veți intra în țara pe care v-o va da Domnul*Cap. 3:8,17., după făgăduința Lui, să țineți acest obicei sfânt. 26 Și când*Cap. 13:8,14.Deut. 32:7.Ios. 4:6.Ps. 78:6. vă vor întreba copiii voștri: ‘Ce înseamnă obiceiul acesta?’, 27 să răspundeți*Vers. 11.: ‘Este jertfa de Paște în cinstea Domnului, care a trecut pe lângă casele copiilor lui Israel în Egipt, când a lovit Egiptul și ne-a scăpat casele noastre.’" Poporul s-a*Cap. 4:31. plecat și s-a închinat până la pământ. 28 Și copiii lui Israel au plecat și au făcut*Evr. 11:28. cum poruncise Domnul lui Moise și lui Aaron; așa au făcut.

29 La*Cap. 11:4. miezul nopții, Domnul a*Num. 33:4.Ps. 78:51;105:36;135:8;136:10. lovit pe toți întâii născuți din țara Egiptului, de la*Cap. 4:23;11:5. întâiul născut al lui Faraon, care ședea pe scaunul lui de domnie, până la întâiul născut al celui închis în temniță și până la toți întâii născuți ai dobitoacelor. 30 Faraon s-a sculat noaptea, el și toți slujitorii lui și toți egiptenii, și au fost mari țipete*Cap. 11:6.Prov. 21:13.Amos 5:17.Iac. 2:13. în Egipt, căci nu era casă unde să nu fie un mort. 31 În aceeași noapte, Faraon a chemat*Cap. 11:1.Ps. 105:38. pe Moise și pe Aaron și le-a zis: „Sculați-vă, ieșiți din mijlocul poporului meu, voi și*Cap. 10:9. copiii lui Israel. Duceți-vă să slujiți Domnului, cum ați zis. 32 Luați-vă*Cap. 10:26. și oile și boii, cum ați zis, duceți-vă și*Gen. 27:34. binecuvântați-mă." 33 Egiptenii*Cap. 11:8.Ps. 105:38. zoreau poporul și se grăbeau să-i scoată din țară, căci ziceau: „Altfel, toți*Gen. 20:3. vom pieri." 34 Poporul și-a luat plămădeala (coca) înainte de a se dospi. Și-au învelit postăvile cu plămădeala în haine și le-au pus pe umeri. 35 Copiii lui Israel au făcut ce spusese Moise și au cerut egiptenilor*Cap. 3:22;11:2. vase de argint, vase de aur și haine. 36 Domnul a*Cap. 3:21;11:3. făcut ca poporul să capete trecere înaintea egiptenilor, care le-au împlinit cererea. Și astfel au*Gen. 15:14. Cap. 3:22.Ps. 105:37. jefuit pe egipteni.

37 Copiii*Num. 33:3,5. lui Israel au plecat din*Gen. 47:11. Ramses spre Sucot, în număr de aproape*Gen. 12:2;46:3. Cap. 38:26.Num. 1:46;11:21. șase sute de mii de oameni care mergeau pe jos, afară de copii. 38 O mulțime de oameni de tot soiul s-au suit împreună cu ei; aveau și turme însemnate de oi și boi. 39 Cu plămădeala pe care o luaseră din Egipt și care nu se dospise încă, au făcut turte fără aluat, căci fuseseră izgoniți*Cap. 6:1;10:11;12:33. de egipteni fără să mai poată zăbovi și fără să-și ia merinde cu ei. 40 Șederea copiilor lui Israel în Egipt a fost de patru sute treizeci*Gen. 15:13.Fapte 7:6.Gal. 3:17. de ani. 41 Și, după patru sute treizeci de ani, tocmai în ziua aceea, toate oștile*Cap. 7:4. Vers. 51. Domnului au ieșit din țara Egiptului. 42 Noaptea*Deut. 16:6. aceea trebuie prăznuită în cinstea Domnului, pentru că atunci i-a scos din țara Egiptului. Noaptea aceea trebuie prăznuită în cinstea Domnului de toți copiii lui Israel și de urmașii lor.

43 Domnul a zis lui Moise și lui Aaron: „Iată porunca*Num. 9:14. privitoare la Paște: niciun străin să nu mănânce din ele. 44 Să tai împrejur*Gen. 17:12,13. pe orice rob cumpărat cu bani, și apoi să mănânce din ele. 45 Veneticul*Lev. 22:10. și simbriașul să nu mănânce. 46 Să nu le mănânce decât într-o singură casă; să nu luați deloc carne afară din casă și să nu zdrobiți*Num. 9:12.Ioan 19:33,36. niciun os. 47 Toată*Vers. 6.Num. 9:13. adunarea lui Israel să facă Paștele. 48 Dacă un străin*Num. 9:14. care va locui la tine va vrea să facă Paștele Domnului, orice parte bărbătească din casa lui va trebui tăiată împrejur; apoi se va apropia să le facă, și va fi ca și băștinașul, dar niciun netăiat împrejur să nu mănânce din ele. 49 Aceeași lege*Num. 9:14;15:15,16.Gal. 3:28. va fi pentru băștinaș ca și pentru străinul care va locui în mijlocul vostru." 50 Toți copiii lui Israel au făcut cum poruncise Domnul lui Moise și lui Aaron; așa au făcut. 51 Și chiar în ziua aceea*Vers. 41., Domnul a scos din țara Egiptului pe copiii lui Israel, după*Cap. 6:26. oștile lor.