1 Se alguém furtar boi ou ovelha, e o degolar ou vender, por um boi pagará cinco bois, e pela ovelha quatro ovelhas.

2 Se o ladrão for achado roubando, e for ferido, e morrer, o que o feriu não será culpado do sangue. 3 Se o sol houver saído sobre ele, o agressor será culpado do sangue; o ladrão fará restituição total; e se não tiver com que pagar, será vendido por seu furto. 4 Se o furto for achado vivo na sua mão, seja boi, ou jumento, ou ovelha, pagará o dobro.

5 Se alguém fizer pastar o seu animal num campo ou numa vinha, e largá-lo para comer no campo de outro, o melhor do seu próprio campo e o melhor da sua própria vinha restituirá.

6 Se irromper um fogo, e pegar nos espinhos, e queimar a meda de trigo, ou a seara, ou o campo, aquele que acendeu o fogo totalmente pagará o queimado.

7 Se alguém der ao seu próximo dinheiro, ou bens, a guardar, e isso for furtado da casa daquele homem, o ladrão, se for achado, pagará o dobro. 8 Se o ladrão não for achado, então o dono da casa será levado diante dos juízes, a ver se não pôs a sua mão nos bens do seu próximo.

9 Sobre todo o negócio fraudulento, sobre boi, sobre jumento, sobre gado miúdo, sobre roupa, sobre toda a coisa perdida, de que alguém disser que é sua, a causa de ambos será levada perante os juízes; aquele a quem condenarem os juízes pagará em dobro ao seu próximo.

10 Se alguém der a seu próximo a guardar um jumento, ou boi, ou ovelha, ou outro animal, e este morrer, ou for dilacerado, ou arrebatado, ninguém o vendo, 11 Então haverá juramento do Senhor entre ambos, de que não pôs a sua mão nos bens do seu próximo; e seu dono o aceitará, e o outro não o restituirá. 12 Mas, se de fato lhe tiver sido furtado, pagá-lo-á ao seu dono. 13 Porém se lhe for dilacerado, trá-lo-á em testemunho disso, e não pagará o dilacerado.

14 E se alguém pedir emprestado a seu próximo algum animal, e for danificado ou morto, não estando presente o seu dono, certamente o pagará. 15 Se o seu dono estava presente, não o pagará; se foi alugado, será pelo seu aluguel.

16 Se alguém enganar alguma virgem, que não for desposada, e se deitar com ela, certamente a dotará e tomará por sua mulher. 17 Se seu pai inteiramente recusar dar-lha, pagará ele em dinheiro conforme ao dote das virgens.

18 A feiticeira não deixarás viver.

19 Todo aquele que se deitar com animal, certamente morrerá.

20 O que sacrificar aos deuses, e não só ao Senhor, será morto.

21 O estrangeiro não afligirás, nem o oprimirás; pois estrangeiros fostes na terra do Egito. 22 A nenhuma viúva nem órfão afligireis. 23 Se de algum modo os afligires, e eles clamarem a mim, eu certamente ouvirei o seu clamor. 24 E a minha ira se acenderá, e vos matarei à espada; e vossas mulheres ficarão viúvas, e vossos filhos órfãos.

25 Se emprestares dinheiro ao meu povo, ao pobre que está contigo, não te haverás com ele como um usurário; não lhe imporeis usura. 26 Se tomares em penhor a roupa do teu próximo, lho restituirás antes do pôr do sol, 27 Porque aquela é a sua cobertura, e o vestido da sua pele; em que se deitaria? Será pois que, quando clamar a mim, eu o ouvirei, porque sou misericordioso.

28 A Deus não amaldiçoarás, e o príncipe dentre o teu povo não maldirás.

29 As tuas primícias, e os teus licores não retardarás; o primogênito de teus filhos me darás. 30 Assim farás dos teus bois e das tuas ovelhas: sete dias estarão com sua mãe, e ao oitavo dia mos darás.

31 E ser-me-eis homens santos; portanto não comereis carne despedaçada no campo; aos cães a lançareis.

1 Dacă un om fură un bou sau o oaie și-l taie sau îl vinde, să dea cinci boi pentru boul furat și patru*2 Sam. 12:6.Prov. 6:31.Luca 19:8. oi pentru oaia furată. 2 Dacă hoțul este prins spărgând*Mat. 24:43. și e lovit și moare, cel ce l-a lovit nu*Num. 35:27. va fi vinovat de omor față de el; 3 dar, dacă a răsărit soarele, va fi vinovat de omor față de el. Hoțul trebuie să dea înapoi ce este dator să dea; dacă n-are nimic, să fie vândut*Cap. 21:2. rob, ca despăgubire pentru furtul lui. 4 Dacă ceea ce a furat, fie bou, fie măgar sau oaie, se găsește încă viu*Cap. 21:16. în mâinile lui, să dea îndoit*Vers. 1,7.Prov. 6:31. înapoi. 5 Dacă cineva face stricăciune într-un ogor sau într-o vie și își lasă vita să pască pe ogorul altuia, să dea ca despăgubire cel mai bun rod din ogorul și via lui. 6 Dacă izbucnește un foc și întâlnește mărăcini în cale și arde grâul în snopi sau în picioare sau câmpul, cel ce a pus foc să fie silit să dea o despăgubire deplină. 7 Dacă un om dă altuia bani sau unelte spre păstrare și le fură cineva din casa acestuia din urmă, hoțul*Vers. 4. trebuie să întoarcă îndoit, dacă va fi găsit. 8 Dacă hoțul nu se găsește, stăpânul casei să se înfățișeze*Cap. 21:6. Vers. 28. înaintea lui Dumnezeu ca să spună că n-a pus mâna pe avutul aproapelui său. 9 În orice pricină de înșelăciune cu privire la un bou, un măgar, o oaie, o haină sau un lucru pierdut, despre care se va zice: ‘Uite-l!’ – pricina*Deut. 25:1.2 Cron. 19:10. amânduror părților să meargă până la Dumnezeu; acela pe care-l va osândi Dumnezeu trebuie să întoarcă îndoit aproapelui său. 10 Dacă un om dă altuia un măgar, un bou, o oaie sau un dobitoc oarecare să i-l păstreze și dobitocul moare, își strică un mădular sau e luat cu sila de la el, fără să fi văzut cineva, 11 să se facă un jurământ*Evr. 6:16., în Numele Domnului, între cele două părți, și cel ce a păstrat dobitocul va mărturisi că n-a pus mâna pe avutul aproapelui său; stăpânul dobitocului va primi jurământul acesta, și celălalt nu va fi dator să i-l înlocuiască. 12 Dar, dacă dobitocul a fost furat*Gen. 31:39. de la el, va fi dator față de stăpânul lui să i-l înlocuiască. 13 Dacă dobitocul a fost sfâșiat de fiare sălbatice, îl va aduce ca dovadă și nu va fi dator să-i înlocuiască dobitocul sfâșiat. 14 Dacă un om împrumută altuia o vită, și vita își strică un mădular sau moare în lipsa stăpânului ei, va trebui s-o plătească. 15 Dacă stăpânul e de față, nu i-o va plăti. Dacă vita a fost dată cu chirie, prețul chiriei va fi de ajuns.

16 Dacă*Deut. 22:28,29. un om înșală pe o fată nelogodită și se culcă cu ea, îi va plăti zestrea și o va lua de nevastă. 17 Dacă tatăl nu vrea să i-o dea, el va plăti în argint prețul zestrei*Gen. 34:12.Deut. 22:29.1 Sam. 18:25. cuvenite fetelor. 18 Pe vrăjitoare*Lev. 19:26,31;20:27.Deut. 18:10,11.1 Sam. 28:3,9. să n-o lași să trăiască. 19 Oricine*Lev. 18:23;20:15. se culcă cu un dobitoc să fie pedepsit cu moartea. 20 Cine*Num. 25:2,7,8.Deut. 13:1,2,5,6,9,13-15;17:2,3,5. aduce jertfe altor dumnezei decât Domnului singur să fie nimicit cu desăvârșire.

21 Să nu chinuiești pe străin*Cap. 23:9.Lev. 19:33;25:35.Deut. 10:19.Ier. 7:6.Zah. 7:10.Mal. 3:5. și să nu-l asuprești, căci și voi ați fost străini în țara Egiptului. 22 Să nu asuprești pe văduvă*Deut. 10:18;24:17;27:19.Ps. 94:6.Is. 1:17,23;10:2.Ezec. 22:7.Zah. 7:10.Iac. 1:27., nici pe orfan. 23 Dacă-i asuprești, și ei strigă*Deut. 15:9;24:15.Iov 35:9.Luca 18:7. la Mine după ajutor, Eu le voi*Vers. 27.Iov 34:28.Ps. 18:6;145:19.Iac. 5:4. auzi strigătele; 24 mânia*Iov 31:23.Ps. 69:24. Mea se va aprinde și vă voi nimici cu sabia; nevestele voastre*Ps. 109:9.Plâng. 5:3. vor rămâne văduve și copiii voștri vor rămâne orfani. 25 Dacă*Lev. 25:35-37.Deut. 23:19,20.Neem. 5:7.Ps. 15:5.Ezec. 18:8,17. împrumuți bani vreunuia din poporul Meu, săracului care este cu tine, să nu fii față de el ca un cămătar și să nu ceri camătă de la el. 26 Dacă iei*Deut. 24:6,10,13,17.Iov 22:6;24:3,9.Prov. 20:16;22:27.Ezec. 18:7,16.Amos 2:8. zălog haina aproapelui tău, să i-o dai înapoi înainte de apusul soarelui, 27 căci este singura lui învelitoare, este haina cu care își învelește trupul – cu ce are să se culce? Dacă strigă*Vers. 23. Cap. 34:6.2 Cron. 30:9.Ps. 86:15. spre Mine după ajutor, Eu îl voi auzi, căci Eu sunt milostiv.

28 Să nu hulești pe Dumnezeu*Ecl. 10:20.Fapte 23:5.Iuda 8. și să nu blestemi pe mai-marele poporului tău. 29 Să nu pregeți să-Mi aduci pârga*Cap. 23:16,19.Prov. 3:9. secerișului tău și a culesului viei tale. Să-Mi dai pe întâiul născut*Cap. 13:2,12;34:19. din fiii tăi. 30 Să-Mi dai*Deut. 15:19. și întâiul născut al vacii tale și al oii tale; să rămână șapte*Lev. 22:27. zile cu mama sa, iar în ziua a opta să Mi-l aduci. 31 Să-Mi fiți niște oameni sfinți*Cap. 19:6.Lev. 19:2.Deut. 14:21.. Să nu*Lev. 22:8.Ezec. 4:14;44:31. mâncați carne sfâșiată de fiare pe câmp, ci s-o aruncați la câini.