1 Não clama porventura

a sabedoria,

e a inteligência não

faz ouvir a sua voz?

2 No cume das alturas,

junto ao caminho,

nas encruzilhadas

das veredas se posta.

3 Do lado das portas da cidade,

à entrada da cidade,

e à entrada das portas

está gritando:

4 A vós, ó homens, clamo;

e a minha voz se

dirige aos filhos

dos homens.

5 Entendei, ó simples,

a prudência;

e vós, insensatos,

entendei de coração.

6 Ouvi, porque falarei

coisas excelentes;

os meus lábios se

abrirão para a equidade.

7 Porque a minha boca

proferirá a verdade,

e os meus lábios

abominam a impiedade.

8 São justas todas as palavras

da minha boca: não há nelas

nenhuma coisa tortuosa

nem pervertida.

9 Todas elas são retas

para aquele que as entende bem,

e justas para os que

acham o conhecimento.

10 Aceitai a minha correção,

e não a prata;

e o conhecimento,

mais do que o ouro fino escolhido.

11 Porque melhor é a sabedoria

do que os rubis;

e tudo o que mais se deseja

não se pode comparar com ela.

12 Eu, a sabedoria,

habito com a prudência,

e acho o conhecimento

dos conselhos.

13 O temor do Senhor

é odiar o mal;

a soberba e a arrogância,

o mau caminho

e a boca perversa, eu odeio.

14 Meu é o conselho

e a verdadeira sabedoria;

eu sou o entendimento;

minha é a fortaleza.

15 Por mim reinam os reis

e os príncipes

decretam justiça.

16 Por mim governam

príncipes e nobres;

sim, todos os juízes da terra.

17 Eu amo aos que me amam,

e os que cedo me buscarem,

me acharão.

18 Riquezas e honra estão comigo;

assim como os bens duráveis e a justiça.

19 Melhor é o meu fruto

do que o ouro,

do que o ouro refinado,

e os meus ganhos mais

do que a prata escolhida.

20 Faço andar pelo caminho da justiça,

no meio das veredas do juízo.

21 Para que faça herdar bens permanentes aos que me amam,

e eu encha os seus tesouros.

22 O Senhor me possuiu no princípio de seus caminhos,

desde então,

e antes de suas obras.

23 Desde a eternidade

fui ungida,

desde o princípio,

antes do começo da terra.

24 Quando ainda não havia abismos,

fui gerada,

quando ainda não havia fontes carregadas de águas.

25 Antes que os montes se houvessem assentado,

antes dos outeiros,

eu fui gerada.

26 Ainda ele não tinha

feito a terra,

nem os campos,

nem o princípio do pó do mundo.

27 Quando ele

preparava os céus,

aí estava eu,

quando traçava o horizonte

sobre a face do abismo;

28 Quando firmava

as nuvens acima,

quando fortificava

as fontes do abismo,

29 Quando fixava

ao mar o seu termo,

para que as águas não

traspassassem o seu mando,

quando compunha

os fundamentos da terra.

30 Então eu estava com ele,

e era seu arquiteto;

era cada dia as suas delícias,

alegrando-me perante ele

em todo o tempo;

31 Regozijando-me

no seu mundo habitável

e enchendo-me de prazer

com os filhos dos homens.

32 Agora, pois,

filhos, ouvi-me,

porque bem-aventurados serão

os que guardarem os meus caminhos.

33 Ouvi a instrução,

e sede sábios, não a rejeiteis.

34 Bem-aventurado o homem

que me dá ouvidos,

velando às minhas portas cada dia,

esperando às ombreiras

da minha entrada.

35 Porque o que me achar,

achará a vida,

e alcançará o favor do Senhor.

36 Mas o que pecar contra mim

violentará a sua própria alma;

todos os que me odeiam amam a morte.

1 Nu strigă înțelepciunea*Cap. 1:20;9:3.

și nu-și înalță priceperea glasul?

2 Ea se așază sus, pe înălțimi,

afară pe drum, la răspântii,

3 și strigă lângă porți, la intrarea cetății,

la intrarea porților:

4 „Oamenilor, către voi strig

și spre fiii oamenilor se îndreaptă glasul meu.

5 Învățați-vă minte, proștilor,

și înțelepțiți-vă, nebunilor!

6 Ascultați, căci am lucruri*Cap. 22:20. mari de spus

și buzele mi se deschid ca să învețe pe alții ce este drept!

7 Căci gura mea vestește adevărul

și buzele mele urăsc minciuna!

8 Toate cuvintele gurii mele sunt drepte,

n-au nimic neadevărat, nici sucit în ele.

9 Toate sunt lămurite pentru cel priceput

și drepte pentru cei ce au găsit știința.

10 Primiți mai degrabă învățăturile mele decât argintul

și mai degrabă știința decât aurul scump.

11 Căci*Iov 28:15.Ps. 19:10;119:127. Cap. 3:14,15;4:5,7; 16:16. înțelepciunea prețuiește mai mult decât mărgăritarele

și niciun lucru de preț nu se poate asemui cu ea.

12 Eu, înțelepciunea, am ca locuință mintea

și pot născoci cele mai chibzuite planuri.

13 Frica*Cap. 16:6. de Domnul este urârea răului;

trufia și mândria*Cap. 6:17., purtarea rea

și gura*Cap. 4:24. mincinoasă – iată ce urăsc eu.

14 De la mine vin sfatul și izbânda,

eu sunt priceperea, a mea*Ecl. 7:19. este puterea.

15 Prin*Dan. 2:21.Rom. 13:1. mine împărățesc împărații

și dau voievozii porunci drepte.

16 Prin mine cârmuiesc dregătorii

și mai-marii, toți judecătorii pământului.

17 Eu*1 Sam. 2:30.Ps. 91:14.Ioan 14:21. iubesc pe cei ce mă iubesc,

și cei*Iac. 1:5. ce mă caută cu tot dinadinsul mă găsesc.

18 Cu mine sunt bogăția*Cap. 3:16.Mat. 6:33. și slava,

avuțiile trainice și dreptatea.

19 Rodul*Cap. 3:14;8:10. meu este mai bun decât aurul cel mai curat

și venitul meu întrece argintul cel mai ales.

20 Eu umblu pe calea nevinovăției,

pe mijlocul cărărilor neprihănirii,

21 ca să dau o adevărată moștenire celor ce mă iubesc

și să le umplu vistieriile.

22 Domnul*Cap. 3:19.Ioan 1:1. m-a făcut cea dintâi dintre lucrările Lui,

înaintea celor mai vechi lucrări ale Lui.

23 Eu am fost așezată din*Ps. 2:6. veșnicie, înainte de orice început,

înainte de a fi pământul.

24 Am fost născută când încă nu erau adâncuri,

nici izvoare încărcate cu ape;

25 am fost născută înainte*Iov 15:7,8. de întărirea munților,

înainte de a fi dealurile,

26 când nu erau încă nici pământul, nici câmpiile,

nici cea dintâi fărâmă din pulberea lumii.

27 Când a întocmit Domnul cerurile, eu eram de față;

când a tras o zare pe fața adâncului,

28 când a pironit norii sus

și când au țâșnit cu putere izvoarele adâncului,

29 când*Gen. 1:9,10.Iov 38:10,11.Ps. 33:7;104:9.Ier. 5:22. a pus un hotar mării,

ca apele să nu treacă peste porunca Lui,

când a pus temeliile*Iov 38:4. pământului,

30 eu eram*Ioan 1:1,2,18. meșterul Lui, la lucru lângă El,

și în toate zilele eram desfătarea*Mat. 3:17.Col. 1:13. Lui,

jucând neîncetat înaintea Lui,

31 jucând pe rotocolul pământului Său

și găsindu-mi plăcerea*Ps. 16:3. în fiii oamenilor.

32 Și acum, fiilor, ascultați-mă,

căci ferice*Ps. 119:1,2;128:1,2.Luca 11:28. de cei ce păzesc căile mele!

33 Ascultați învățătura, ca să vă faceți înțelepți,

și nu lepădați sfatul meu!

34 Ferice*Cap. 3:13,18. de omul care m-ascultă,

care veghează zilnic la porțile mele

și păzește pragul ușii mele!

35 Căci cel ce mă găsește, găsește viața

și capătă bunăvoința*Cap. 12:2. Domnului.

36 Dar cel ce păcătuiește împotriva mea își vatămă*Cap. 2:20. sufletul său;

toți cei ce mă urăsc pe mine iubesc moartea."