1 Filho meu,

guarda as minhas palavras,

e esconde dentro de ti

os meus mandamentos.

2 Guarda os meus mandamentos e vive;

e a minha lei,

como a menina

dos teus olhos.

3 Ata-os aos teus dedos,

escreve-os na tábua

do teu coração.

4 Dize à sabedoria:

Tu és minha irmã;

e à prudência chama

de tua parenta,

5 Para que elas te guardem

da mulher alheia,

da estranha que lisonjeia

com as suas palavras.

6 Porque da janela da minha casa,

olhando eu por minhas frestas,

7 Vi entre os simples,

descobri entre os moços,

um moço falto de juízo,

8 Que passava pela rua

junto à sua esquina,

e seguia o caminho

da sua casa;

9 No crepúsculo, à tarde do dia,

na tenebrosa noite e na escuridão.

10 E eis que uma mulher

lhe saiu ao encontro

com enfeites de prostituta,

e astúcia de coração.

11 Estava alvoroçada e irrequieta;

não paravam em sua casa os seus pés.

12 Foi para fora,

depois pelas ruas,

e ia espreitando por todos os cantos;

13 E chegou-se para ele

e o beijou. Com face

impudente lhe disse:

14 Sacrifícios pacíficos

tenho comigo;

hoje paguei os meus votos.

15 Por isto saí ao teu encontro

a buscar diligentemente a tua face,

e te achei.

16 Já cobri a minha cama

com cobertas de tapeçaria,

com obras lavradas,

com linho fino do Egito.

17 Já perfumei o meu leito com mirra,

aloés e canela.

18 Vem, saciemo-nos

de amores até à manhã;

alegremo-nos com amores.

19 Porque o marido

não está em casa;

foi fazer uma longa viagem;

20 Levou na sua mão

um saquitel de dinheiro;

voltará para casa

só no dia marcado.

21 Assim, o seduziu

com palavras muito suaves

e o persuadiu com as lisonjas

dos seus lábios.

22 E ele logo a segue,

como o boi que vai

para o matadouro,

e como vai o insensato

para o castigo das prisões;

23 Até que a flecha lhe

atravesse o fígado;

ou como a ave que se

apressa para o laço,

e não sabe que está

armado contra a sua vida.

24 Agora pois, filhos,

dai-me ouvidos,

e estai atentos

às palavras da minha boca.

25 Não se desvie

para os caminhos

dela o teu coração,

e não te deixes perder

nas suas veredas.

26 Porque a muitos

feridos derrubou;

e são muitíssimos os que

por causa dela foram mortos.

27 A sua casa é caminho do inferno

que desce para as câmaras da morte.

1 Fiule, păstrează cuvintele mele și ține*Cap. 2:1. la tine sfaturile mele!

2 Ține*Lev. 18:5. Cap. 4:4.Is. 55:3. sfaturile mele și vei trăi;

păzește învățăturile*Deut. 32:10. mele ca lumina ochilor!

3 Leagă-le*Deut. 6:8;11:18. Cap. 3:3;6:21. la degete,

scrie-le pe tăblița inimii tale!

4 Zi înțelepciunii: „Tu ești sora mea!"

Și numește priceperea prietena ta,

5 ca*Cap. 2:16;5:3;6:24. să te ferească de nevasta altuia,

de străina care întrebuințează cuvinte ademenitoare.

6 Stăteam la fereastra casei mele

și mă uitam prin zăbrele.

7 Am zărit printre cei neîncercați,

am văzut printre tineri

pe un băiat fără minte*Cap. 6:32;9:4,16..

8 Trecea pe uliță, la colțul unde stătea una din aceste străine,

și a apucat pe calea care ducea spre locuința ei.

9 Era în*Iov 24:15. amurg, seara,

în noaptea neagră și întunecoasă.

10 Și iată că i-a alergat înainte o femeie

îmbrăcată ca o curvă și cu inima șireată.

11 Era bună*Cap. 9:13. de gură și fără astâmpăr;

picioarele*1 Tim. 5:13.Tit 2:5. nu-i puteau sta acasă:

12 când în uliță, când în piețe,

pe la toate colțurile stătea la pândă.

13 Ea l-a îmbrățișat și l-a sărutat

și, cu o față fără rușine, i-a zis:

14 „Eram datoare cu o jertfă de mulțumire,

azi mi-am împlinit juruințele.

15 De aceea ți-am ieșit înainte,

să te caut, și te-am și găsit.

16 Mi-am împodobit patul cu învelitori,

cu așternut de pânzeturi*Is. 19:9. din Egipt;

17 mi-am stropit așternutul

cu smirnă, aloe și scorțișoară.

18 Vino, să ne îmbătăm de dragoste până dimineață,

să ne desfătăm cu dezmierdări!

19 Căci bărbatul meu nu este acasă,

a plecat într-o călătorie lungă,

20 a luat cu el sacul cu bani

și nu se va întoarce acasă decât la luna nouă."

21 Tot vorbindu-i*Cap. 5:3., ea l-a ademenit

și l-a atras cu*Ps. 12:2. buzele ei ademenitoare.

22 Deodată, a început să meargă după ea,

ca boul care se duce la măcelărie,

ca un cerb care aleargă spre cursă,

23 ca pasărea*Ecl. 9:12. care dă buzna în laț,

fără să știe că o va costa viața,

până ce săgeata îi străpunge ficatul.

24 Și acum, fiilor, ascultați-mă

și luați aminte la cuvintele gurii mele!

25 Să nu ți se abată inima spre calea unei asemenea femei,

nu te rătăci pe cărările ei.

26 Căci ea a făcut să cadă multe jertfe

și*Neem. 13:26. mulți sunt cei pe care i-a ucis ea.

27 Casa*Cap. 2:18;5:5;9:18. ei este drumul spre Locuința morților,

drumul care coboară spre locașurile morții.