1 Como ribeiros de águas

assim é o coração

do rei na mão do Senhor,

que o inclina a todo o seu querer.

2 Todo caminho do homem

é reto aos seus olhos,

mas o Senhor sonda os corações.

3 Fazer justiça

e juízo é mais aceitável

ao Senhor do que sacrifício.

4 Os olhos altivos,

o coração orgulhoso

e a lavoura

dos ímpios é pecado.

5 Os pensamentos do diligente

tendem só para a abundância,

porém os de todo apressado,

tão somente para a pobreza.

6 Trabalhar com língua falsa

para ajuntar tesouros é vaidade que

conduz aqueles que buscam a morte.

7 As rapinas dos ímpios

os destruirão,

porquanto se recusam

a fazer justiça.

8 O caminho do homem

é todo perverso

e estranho,

porém a obra do homem puro é reta.

9 É melhor morar num canto

de telhado do que ter como

companheira em casa ampla

uma mulher briguenta.

10 A alma do ímpio deseja o mal;

o seu próximo não

agrada aos seus olhos.

11 Quando o escarnecedor é castigado,

o simples torna-se sábio;

e o sábio quando é instruído

recebe o conhecimento.

12 O justo considera com prudência a casa do ímpio;

mas Deus destrói os ímpios

por causa dos seus males.

13 O que tapa o seu ouvido

ao clamor do pobre,

ele mesmo também clamará

e não será ouvido.

14 O presente dado

em segredo aplaca a ira,

e a dádiva no regaço põe

fim à maior indignação.

15 O fazer justiça é

alegria para o justo,

mas destruição para os que

praticam a iniquidade.

16 O homem que anda desviado

do caminho do entendimento,

na congregação

dos mortos repousará.

17 O que ama os prazeres

padecerá necessidade;

o que ama o vinho

e o azeite nunca enriquecerá.

18 O resgate do justo

é o ímpio;

o do honrado é o perverso.

19 É melhor morar numa

terra deserta do que

com a mulher rixosa

e irritadiça.

20 Tesouro desejável

e azeite há na casa do sábio,

mas o homem

insensato os esgota.

21 O que segue a justiça

e a beneficência achará a vida,

a justiça e a honra.

22 O sábio escala

a cidade do poderoso

e derruba a força

da sua confiança.

23 O que guarda a sua boca

e a sua língua guarda

a sua alma das angústias.

24 O soberbo e presumido,

zombador é o seu nome,

trata com indignação

e soberba.

25 O desejo do preguiçoso o mata,

porque as suas mãos

recusam trabalhar.

26 O cobiçoso cobiça o dia todo,

mas o justo dá,

e nada retém.

27 O sacrifício dos ímpios

já é abominação;

quanto mais oferecendo-o

com má intenção!

28 A falsa testemunha perecerá,

porém o homem que dá

ouvidos falará sempre.

29 O homem ímpio endurece o seu rosto;

mas o reto considera

o seu caminho.

30 Não há sabedoria,

nem inteligência,

nem conselho contra o Senhor.

31 Prepara-se o cavalo para o dia da batalha,

porém do Senhor vem a vitória.

1 Inima împăratului este ca un râu de apă în mâna Domnului,

pe care îl îndreaptă încotro vrea.

2 Omul*Cap. 16:2. socotește că toate căile lui sunt fără prihană,

dar*Cap. 24:12.Luca 16:15. Cel ce cercetează inimile este Domnul.

3 A*1 Sam. 15:22.Ps. 50:8. Cap. 15:8.Is. 1:11.Osea 6:6.Mica 6:7,8. face dreptate și judecată

este mai plăcut Domnului decât jertfele.

4 Privirile*Cap. 6:17. trufașe și inima îngâmfată,

această candelă a celor răi, nu sunt decât păcat.

5 Planurile*Cap. 10:4;13:4. omului harnic nu duc decât la belșug,

dar cel ce lucrează cu grabă n-ajunge decât la lipsă.

6 Comorile câștigate*Cap. 10:2;13:11;20:21.2 Pet. 2:3. cu o limbă mincinoasă

sunt o deșertăciune care fuge, și ele duc la moarte.

7 Silnicia celor răi îi mătură,

pentru că nu vor să facă ce este drept.

8 Cel vinovat merge pe căi sucite,

dar cel nevinovat face ce este bine.

9 Mai*Vers. 19. Cap. 19:13;25:24;27:15. bine să locuiești într-un colț pe acoperiș

decât cu o nevastă gâlcevitoare într-o casă mare.

10 Sufletul*Iac. 4:5. celui rău dorește răul,

semenul lui n-are nicio trecere înaintea lui.

11 Când*Cap. 19:25. este pedepsit batjocoritorul, prostul se face înțelept;

și când se dă învățătură celui înțelept, el capătă știința.

12 Cel neprihănit*Mat. 7:2;18:30.Iac. 2:13. se uită la casa celui rău

și vede ce repede sunt aruncați cei răi în nenorocire.

13 Cine își astupă urechea la strigătul săracului,

nici el nu va căpăta răspuns când va striga.

14 Un dar*Cap. 17:8,23;18:16. făcut în taină potolește mânia

și o mită dată pe ascuns potolește cea mai puternică mânie.

15 Este o bucurie pentru cel neprihănit să facă ce este bine,

dar*Cap. 10:29. pentru cei ce fac răul este o groază.

16 Omul care se abate de la calea înțelepciunii

se va odihni în adunarea celor morți.

17 Cine iubește petrecerile va duce lipsă

și cine iubește vinul și untdelemnul dresurilor nu se îmbogățește.

18 Cel rău slujește ca preț de răscumpărare*Cap. 11:8.Is. 43:3,4. pentru cel neprihănit,

și cel stricat, pentru oamenii fără prihană.

19 Mai*Vers. 9. bine să locuiești într-un pământ pustiu

decât cu o nevastă gâlcevitoare și supărăcioasă.

20 Comori*Ps. 112:3.Mat. 25:3,4. de preț și untdelemn sunt în locuința celui înțelept,

dar omul fără minte le risipește.

21 Cine*Cap. 15:9.Mat. 5:6. urmărește neprihănirea și bunătatea

găsește viață, neprihănire și slavă.

22 Înțeleptul cucerește cetatea*Ecl. 9:14. vitejilor

și doboară puterea în care se încredeau.

23 Cine*Cap. 12:13;13:3;18:21.Iac. 3:2. își păzește gura și limba

își scutește sufletul de multe necazuri.

24 Cel mândru și trufaș se cheamă batjocoritor:

el lucrează cu aprinderea îngâmfării.

25 Poftele leneșului*Cap. 13:4. îl omoară,

pentru că nu vrea să lucreze cu mâinile.

26 Toată ziua o duce numai în pofte,

dar cel*Ps. 37:26;112:9. neprihănit dă fără zgârcenie.

27 Jertfa*Ps. 50:9. Cap. 15:8.Is. 66:3.Ier. 6:20.Amos 5:22. celor răi este o scârbă înaintea Domnului,

cu cât mai mult când o aduc cu gânduri nelegiuite.

28 Martorul*Cap. 19:5,9. mincinos va pieri,

dar omul care ascultă bine va vorbi totdeauna cu izbândă.

29 Cel rău ia o înfățișare nerușinată,

dar omul fără prihană își îmbunătățește calea.

30 Nici*Is. 8:9,10.Ier. 9:23.Fapte 5:39. înțelepciunea, nici priceperea,

nici sfatul n-ajută împotriva Domnului.

31 Calul*Ps. 20:7;33:17.Is. 31:1. este pregătit pentru ziua bătăliei,

dar biruința*Ps. 3:8. este a Domnului.