1 O que ama a instrução

ama o conhecimento,

mas o que odeia

a repreensão é estúpido.

2 O homem de bem alcançará

o favor do Senhor,

mas ao homem de intenções

perversas ele condenará.

3 O homem não se estabelecerá

pela impiedade,

mas a raiz dos justos

não será removida.

4 A mulher virtuosa é

a coroa do seu marido,

mas a que o envergonha

é como podridão

nos seus ossos.

5 Os pensamentos dos justos são retos,

mas os conselhos

dos ímpios, engano.

6 As palavras dos ímpios são

ciladas para derramar sangue,

mas a boca dos retos

os livrará.

7 Os ímpios serão transtornados

e não subsistirão,

mas a casa dos justos

permanecerá.

8 Cada qual será louvado

segundo o seu entendimento,

mas o perverso de coração

estará em desprezo.

9 Melhor é o que se estima em pouco,

e tem servos,

do que o que se vangloria

e tem falta de pão.

10 O justo tem consideração pela vida dos seus animais,

mas as afeições dos ímpios são cruéis.

11 O que lavra a sua terra

se fartará de pão;

mas o que segue os ociosos

é falto de juízo.

12 O ímpio deseja

a rede dos maus,

mas a raiz dos justos

produz o seu fruto.

13 O ímpio se enlaça

na transgressão dos lábios,

mas o justo sairá

da angústia.

14 O homem será saciado de bem

pelo fruto da sua boca,

e da obra das suas mãos

o homem receberá a recompensa.

15 O caminho do insensato é

reto aos seus próprios olhos,

mas o que dá ouvidos ao conselho é sábio.

16 A ira do insensato se

conhece no mesmo dia,

mas o prudente encobre a afronta.

17 O que diz a verdade

manifesta a justiça,

mas a falsa

testemunha diz engano.

18 Há alguns que falam como

que espada penetrante,

mas a língua

dos sábios é saúde.

19 O lábio da verdade

permanece para sempre,

mas a língua da falsidade,

dura por um só momento.

20 No coração dos que

maquinam o mal há engano,

mas os que aconselham

a paz têm alegria.

21 Nenhum agravo sobrevirá ao justo,

mas os ímpios ficam

cheios de mal.

22 Os lábios mentirosos são

abomináveis ao Senhor,

mas os que agem fielmente

são o seu deleite.

23 O homem prudente

encobre o conhecimento,

mas o coração dos tolos

proclama a estultícia.

24 A mão dos diligentes dominará,

mas os negligentes

serão tributários.

25 A ansiedade no coração

deixa o homem abatido,

mas uma boa palavra o alegra.

26 O justo é mais excelente

do que o seu próximo,

mas o caminho

dos ímpios faz errar.

27 O preguiçoso deixa

de assar a sua caça,

mas ser diligente é

o precioso bem do homem.

28 Na vereda da justiça está a vida,

e no caminho da sua carreira não há morte.

1 Cine iubește certarea iubește știința,

dar cine urăște mustrarea este prost.

2 Omul de bine*Cap. 8:35. capătă bunăvoința Domnului,

dar Domnul osândește pe cel plin de răutate.

3 Omul nu se întărește prin răutate,

dar rădăcina*Cap. 10:25. celor neprihăniți nu se va clătina.

4 O femeie*Cap. 31:23.1 Cor. 11:7. cinstită este cununa bărbatului ei,

dar cea care-i face rușine este ca*Cap. 14:30. putregaiul în oasele lui.

5 Gândurile celor neprihăniți nu sunt decât dreptate,

dar sfaturile celor răi nu sunt decât înșelăciune.

6 Cuvintele*Cap. 1:11,18. celor răi sunt niște curse ca să verse sânge,

dar*Cap. 14:3. gura celor fără prihană îi izbăvește.

7 Cei răi*Ps. 37:36,37. Cap. 11:21.Mat. 7:24-27. sunt răsturnați și nu mai sunt,

dar casa celor neprihăniți rămâne în picioare!

8 Un om este prețuit după măsura priceperii lui,

dar*1 Sam. 25:17. cel cu inima stricată este disprețuit.

9 Mai*Cap. 13:7. bine să fii într-o stare smerită și să ai o slugă

decât*Deut. 25:4. să faci pe fudulul și să n-ai ce mânca.

10 Cel neprihănit se îndură de vite,

dar inima celui rău este fără milă.

11 Cine-și*Gen. 3:19. Cap. 28:19. lucrează ogorul va avea belșug de pâine,

dar cine umblă după lucruri de nimic este*Cap. 6:32. fără minte.

12 Cel rău poftește prada celor nelegiuiți,

dar rădăcina celor neprihăniți rodește.

13 În păcătuirea cu buzele este*Cap. 18:7. o cursă primejdioasă,

dar*2 Pet. 2:9. cel neprihănit scapă din bucluc.

14 Prin rodul*Cap. 13:2;18:20. gurii te saturi de bunătăți,

și*Is. 3:10,11. fiecare primește după lucrul mâinilor lui.

15 Calea nebunului este fără prihană în*Cap. 3:7.Luca 18:11. ochii lui,

dar înțeleptul ascultă sfaturile.

16 Nebunul*Cap. 29:11. îndată își dă pe față mânia,

dar înțeleptul ascunde ocara.

17 Cine*Cap. 14:5. spune adevărul face o mărturisire dreaptă,

dar martorul mincinos vorbește înșelăciune.

18 Cine vorbește*Ps. 57:4;59:7;64:3. în chip ușuratic rănește ca străpungerea unei săbii,

dar*Ps. 52:5. Cap. 19:9. limba înțelepților aduce vindecare.

19 Buza care spune adevărul este întărită pe vecie,

dar limba mincinoasă nu stă decât o clipă.

20 Înșelătoria este în inima celor ce cugetă răul,

dar bucuria este pentru cei ce sfătuiesc la pace.

21 Nicio nenorocire nu se întâmplă celui neprihănit,

dar cei răi sunt năpădiți de rele.

22 Buzele mincinoase sunt urâte*Cap. 6:17;11:20.Apoc. 22:15. Domnului,

dar cei ce lucrează cu adevăr Îi sunt plăcuți.

23 Omul*Cap. 13:16;15:2. înțelept își ascunde știința,

dar inima nebunilor vestește nebunia.

24 Mâna*Cap. 10:4. celor harnici va stăpâni,

dar mâna leneșă va plăti bir.

25 Neliniștea*Cap. 15:13. din inima omului îl doboară,

dar o vorbă*Is. 50:4. bună îl înveselește.

26 Cel neprihănit arată prietenului său calea cea bună,

dar calea celor răi îi duce în rătăcire.

27 Leneșul nu-și frige vânatul,

dar comoara de preț a unui om este munca.

28 Pe cărarea neprihănirii este viața

și pe drumul însemnat de ea nu este moarte.