1 O homem que muitas vezes

repreendido endurece a cerviz,

de repente será destruído

sem que haja remédio.

2 Quando os justos se engrandecem,

o povo se alegra,

mas quando o ímpio domina,

o povo geme.

3 O homem que ama a sabedoria

alegra a seu pai,

mas o companheiro de prostitutas

desperdiça os bens.

4 O rei com juízo sustém a terra,

mas o amigo de peitas

a transtorna.

5 O homem que lisonjeia

o seu próximo arma

uma rede aos seus passos.

6 Na transgressão do homem mau há laço,

mas o justo jubila

e se alegra.

7 O justo se informa

da causa dos pobres,

mas o ímpio

nem sequer toma conhecimento.

8 Os homens escarnecedores

alvoroçam a cidade,

mas os sábios desviam a ira.

9 O homem sábio que pleiteia com o tolo,

quer se zangue,

quer se ria,

não terá descanso.

10 Os homens sanguinários

odeiam ao sincero,

mas os justos procuram o seu bem.

11 O tolo revela todo o seu pensamento,

mas o sábio o guarda até o fim.

12 O governador que dá atenção

às palavras mentirosas,

achará que todos

os seus servos são ímpios.

13 O pobre e o usurário

se encontram;

o Senhor ilumina

os olhos de ambos.

14 O rei que julga os pobres

conforme a verdade firmará

o seu trono para sempre.

15 A vara e a repreensão

dão sabedoria,

mas a criança entregue a si mesma,

envergonha a sua mãe.

16 Quando os ímpios

se multiplicam,

multiplicam-se as transgressões,

mas os justos verão a sua queda.

17 Castiga o teu filho,

e te dará descanso;

e dará delícias à tua alma.

18 Não havendo profecia, o povo perece;

porém o que guarda a lei,

esse é bem-aventurado.

19 O servo não se emendará

com palavras, porque,

ainda que entenda,

todavia não atenderá.

20 Tens visto um homem

precipitado no falar?

Maior esperança há

para um tolo do que para ele.

21 Quando alguém cria o seu servo

com mimos desde a meninice,

por fim ele tornar-se-á seu filho.

22 O homem iracundo

levanta contendas;

e o furioso multiplica

as transgressões.

23 A soberba do homem

o abaterá,

mas a honra sustentará

o humilde de espírito.

24 O que tem parte com o ladrão

odeia a sua própria alma;

ouve maldições,

e não o denuncia.

25 O temor do homem

armará laços,

mas o que confia no Senhor

será posto em alto retiro.

26 Muitos buscam

o favor do poderoso,

mas o juízo de cada

um vem do Senhor.

27 Abominação é, para os justos, o homem iníquo;

mas abominação é, para o iníquo,

o de retos caminhos.

1 Un*1 Sam. 2:25.2 Cron. 36:16. Cap. 1:24-27. om care se împotrivește tuturor mustrărilor

va fi zdrobit deodată și fără leac.

2 Când*Est. 8:15. Cap. 11:10; 28:12,28. se înmulțesc cei buni, poporul se bucură,

dar când stăpânește cel rău, poporul*Est. 3:15. geme.

3 Cine*Cap. 10:1;15:20;27:11. iubește înțelepciunea înveselește pe tatăl său,

dar*Cap. 5:9,10;6:26;28:7.Luca 15:13,30. cine umblă cu curvele risipește averea.

4 Un împărat întărește țara prin dreptate,

dar cine ia mită o nimicește.

5 Cine lingușește pe aproapele său

îi întinde un laț sub pașii lui.

6 În păcatul omului rău este o cursă,

dar cel bun biruiește și se bucură.

7 Cel*Iov 29:16;31:13.Ps. 41:1. bun pricepe pricina săracilor,

dar cel rău nu poate s-o priceapă.

8 Cei*Cap. 11:11. ușuratici aprind focul în cetate,

dar înțelepții potolesc*Ezec. 22:30. mânia.

9 Când se ceartă un înțelept cu un nebun,

să se tot supere sau*Mat. 11:17. să tot râdă, căci pace nu se face.

10 Oamenii*Gen. 4:5,8.1 Ioan 3:12. setoși de sânge urăsc pe omul fără prihană,

dar oamenii fără prihană îi ocrotesc viața.

11 Nebunul*Jud. 16:17. Cap. 12:16; 14:33. își arată toată patima,

dar înțeleptul o stăpânește.

12 Când cel ce stăpânește dă ascultare cuvintelor mincinoase,

toți slujitorii lui sunt niște răi.

13 Săracul și asupritorul se*Cap. 22:2. întâlnesc,

dar Domnul*Mat. 5:45. le luminează ochii amândurora.

14 Un împărat*Cap. 20:8;25:5. care judecă pe săraci după*Ps. 72:2,4,13,14. adevăr

își va avea scaunul de domnie întărit pe vecie.

15 Nuiaua*Vers. 17. și certarea dau înțelepciunea,

dar copilul*Cap. 10:1;17:21,25. lăsat de capul lui face rușine mamei sale.

16 Când se înmulțesc cei răi, se înmulțește și păcatul,

dar*Ps. 37:36;58:10;91:8;92:11. cei buni le vor vedea căderea.

17 Pedepsește-ți*Cap. 13:24;19:18;22:15;23:13,14;29:15. fiul, și el îți va da odihnă

și îți va aduce desfătare sufletului.

18 Când*1 Sam. 3:1.Amos 8:11,12. nu este nicio descoperire dumnezeiască, poporul este fără frâu;

dar*Ioan 13:17.Iac. 1:25. ferice de poporul care păzește legea!

19 Nu prin vorbe se pedepsește un rob,

căci, chiar dacă pricepe, n-ascultă.

20 Dacă vezi un om care vorbește nechibzuit,

poți să nădăjduiești mai*Cap. 26:12. mult de la un nebun decât de la el.

21 Slujitorul pe care-l răsfeți din copilărie

la urmă ajunge de se crede fiu.

22 Un om*Cap. 15:18;26:21. mânios stârnește certuri

și un înfuriat face multe păcate.

23 Mândria*Iov 22:29. Cap. 15:33;18:12.Is. 66:2.Dan. 4:30.Mat. 23:12.Luca 14:11;18:14.Fapte 12:23.Iac. 4:6,10.1 Pet. 5:5. unui om îl coboară,

dar cine este smerit cu duhul capătă cinste.

24 Cine împarte cu un hoț își urăște viața,

aude*Lev. 5:1. blestemul și nu spune nimic.

25 Frica*Gen. 12:12;20:2,11. de oameni este o cursă,

dar cel ce se încrede în Domnul n-are de ce să se teamă.

26 Mulți*Ps. 20:9. Cap. 19:6. umblă după bunăvoința celui ce stăpânește,

dar Domnul este Acela care face dreptate fiecăruia.

27 Omul nelegiuit este o scârbă înaintea celor neprihăniți,

dar cel ce umblă fără prihană este o scârbă înaintea celor răi.