1 Então falou Deus todas estas palavras, dizendo:
2 Eu sou o Senhor teu Deus, que te tirei da terra do Egito, da casa da servidão.
3 Não terás outros deuses diante de mim.
4 Não farás para ti imagem de escultura, nem alguma semelhança do que há em cima nos céus, nem embaixo na terra, nem nas águas debaixo da terra. 5 Não te encurvarás a elas nem as servirás; porque eu, o Senhor teu Deus, sou Deus zeloso, que visito a iniquidade dos pais nos filhos, até a terceira e quarta geração daqueles que me odeiam. 6 E faço misericórdia a milhares dos que me amam e aos que guardam os meus mandamentos.
7 Não tomarás o nome do Senhor teu Deus em vão; porque o Senhor não terá por inocente o que tomar o seu nome em vão.
8 Lembra-te do dia do sábado, para o santificar. 9 Seis dias trabalharás, e farás toda a tua obra. 10 Mas o sétimo dia é o sábado do Senhor teu Deus; não farás nenhuma obra, nem tu, nem teu filho, nem tua filha, nem o teu servo, nem a tua serva, nem o teu animal, nem o teu estrangeiro, que está dentro das tuas portas. 11 Porque em seis dias fez o Senhor os céus e a terra, o mar e tudo que neles há, e ao sétimo dia descansou; portanto abençoou o Senhor o dia do sábado, e o santificou.
12 Honra a teu pai e a tua mãe, para que se prolonguem os teus dias na terra que o Senhor teu Deus te dá.
13 Não matarás.
14 Não adulterarás.
15 Não furtarás.
16 Não dirás falso testemunho contra o teu próximo.
17 Não cobiçarás a casa do teu próximo, não cobiçarás a mulher do teu próximo, nem o seu servo, nem a sua serva, nem o seu boi, nem o seu jumento, nem coisa alguma do teu próximo.
18 E todo o povo viu os trovões e os relâmpagos, e o sonido da trombeta, e o monte fumegando; e o povo, vendo isso retirou-se e pôs-se de longe. 19 E disseram a Moisés: Fala tu conosco, e ouviremos: e não fale Deus conosco, para que não morramos.
20 E disse Moisés ao povo: Não temais, Deus veio para vos provar, e para que o seu temor esteja diante de vós, a fim de que não pequeis.
21 E o povo estava em pé de longe. Moisés, porém, se chegou à escuridão, onde Deus estava.
22 Então disse o Senhor a Moisés: Assim dirás aos filhos de Israel: Vós tendes visto que, dos céus, eu falei convosco.
23 Não fareis outros deuses comigo; deuses de prata ou deuses de ouro não fareis para vós. 24 Um altar de terra me farás, e sobre ele sacrificarás os teus holocaustos, e as tuas ofertas pacíficas, as tuas ovelhas, e as tuas vacas; em todo o lugar, onde eu fizer celebrar a memória do meu nome, virei a ti e te abençoarei. 25 E se me fizeres um altar de pedras, não o farás de pedras lavradas; se sobre ele levantares o teu buril, profaná-lo-ás. 26 Também não subirás ao meu altar por degraus, para que a tua nudez não seja descoberta diante deles.
Almeida Corrigida Fiel | acf ©️ 1994, 1995, 2007, 2011 Sociedade Bíblica Trinitariana do Brasil (SBTB). Todos os direitos reservados. Texto bíblico utilizado com autorização. Saiba mais sobre a SBTB. A Missão da SBTB é: Uma cópia da Bíblia Fiel ®️ para cada pessoa. Ajude-nos a cumprir nossa Missão!
1 Atunci, Dumnezeu a rostit toateDeut. 5:22. aceste cuvinte și a zis: 2 „EuLev. 26:1,13.Deut. 5:6.Ps. 81:10.Osea 13:4. sunt Domnul Dumnezeul tău, care te-a scosCap. 13:3. din țara Egiptului, din casa robiei. 3 SăDeut. 5:7;6:14.2 Împ. 17:35.Ier. 25:6;35:15. nu ai alți dumnezei afară de Mine. 4 SăLev. 26:1.Deut. 4:16;5:8;27:15.Ps. 97:7. nu-ți faci chip cioplit, nici vreo înfățișare a lucrurilor care sunt sus în ceruri sau jos pe pământ sau în apele mai de jos decât pământul. 5 Să nuCap. 23:24.Ios. 23:7.2 Împ. 17:35.Is. 44:15,19. te închini înaintea lor și să nu le slujești, căci Eu, Domnul Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelosCap. 34:14.Deut. 4:24;6:15.Ios. 24:19.Naum 1:2., careCap. 34:7.Lev. 20:5;26:39,40.Num. 14:18,33.1 Împ. 21:29.Iov 5:4;21:19.Ps. 79:8;109:14.Is. 14:20,21;65:6,7.Ier. 2:9;32:18. pedepsesc nelegiuirea părinților în copii până la al treilea și la al patrulea neam al celor ce Mă urăsc 6 și Mă îndurCap. 34:7.Deut. 7:9.Ps. 89:34.Rom. 11:28. până la al miilea neam de cei ce Mă iubesc și păzesc poruncile Mele. 7 SăCap. 23:1.Lev. 19:12.Deut. 5:11.Ps. 15:4.Mat. 5:33. nu iei în deșert Numele Domnului Dumnezeului tău, căci DomnulMica 6:11. nu va lăsa nepedepsit pe cel ce va lua în deșert Numele Lui. 8 Adu-țiCap. 31:13,14.Lev. 19:3,30;26:2.Deut. 5:12. aminte de ziua de odihnă, ca s-o sfințești. 9 Să lucreziCap. 23:12;31:15;34:21.Lev. 23:3.Ezec. 20:12.Luca 13:14. șase zile și să-ți faci lucrul tău. 10 Dar ziua aGen. 2:2,3. Cap. 16:26;31:15. șaptea este ziua de odihnă închinată Domnului Dumnezeului tău: să nu faci nicio lucrare în ea, nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici robul tău, nici roaba ta, nici vita ta, nici străinulNeem. 13:16-19. care este în casa ta. 11 Căci în șase zileGen. 2:2. a făcut Domnul cerurile, pământul și marea și tot ce este în ele, iar în ziua a șaptea S-a odihnit, de aceea a binecuvântat Domnul ziua de odihnă și a sfințit-o. 12 CinsteșteCap. 23:26.Lev. 19:3.Deut. 5:16.Ier. 35:7,18,19.Mat. 15:4;19:19.Marcu 7:10;10:19.Luca 18:20.Efes. 6:2. pe tatăl tău și pe mama ta, pentru ca să ți se lungească zilele în țara pe care ți-o dă Domnul Dumnezeul tău. 13 SăDeut. 5:17.Mat. 5:21.Rom. 13:9. nu ucizi. 14 SăDeut. 5:18.Mat. 5:27. nu preacurvești. 15 SăLev. 19:11.Deut. 5:19.Mat. 19:18.Rom. 13:9.1 Tes. 4:6. nu furi. 16 SăCap. 23:1.Deut. 5:20;19:16.Mat. 19:18. nu mărturisești strâmb împotriva aproapelui tău. 17 SăDeut. 5:21.Mica 2:2.Hab. 2:9.Luca 12:15.Fapte 20:33.Rom. 7:7;13:9.Efes. 5:3,5.Evr. 13:5. nu poftești casa aproapelui tău; săIov 31:9.Prov. 6:29.Ier. 5:8.Mat. 5:28. nu poftești nevasta aproapelui tău, nici robul lui, nici roaba lui, nici boul lui, nici măgarul lui, nici vreun alt lucru care este al aproapelui tău."
18 TotEvr. 12:18. poporul auzeaApoc. 1:10,12. tunetele și sunetul trâmbiței și vedea flăcările muntelui care fumegaCap. 19:18.. La priveliștea aceasta, poporul tremura și stătea în depărtare. 19 Ei au zis lui Moise: „Vorbește-neDeut. 5:27;18:16.Gal. 3:19,20.Evr. 12:19. tu însuți, și te vom asculta, dar săDeut. 5:25. nu ne mai vorbească Dumnezeu, ca să nu murim." 20 Moise a zis poporului: „Nu vă1 Sam. 12:20.Is. 41:10,13. înspăimântați, căciGen. 22:1.Deut. 13:3. Dumnezeu a venit tocmai ca să vă pună la încercare și ca să aveți fricaDeut. 4:10;6:2;10:12;17:13,19;19:20;28:58.Prov. 3:7;16:6.Is. 8:13. Lui înaintea ochilor voștri, pentru ca să nu păcătuiți." 21 Poporul stătea în depărtare, iar Moise s-a apropiat de norulCap. 19:16.Deut. 5:5.1 Împ. 8:12. în care era Dumnezeu. 22 Domnul a zis lui Moise: „Așa să vorbești copiilor lui Israel: ‘Ați văzut că v-am vorbit dinDeut. 4:36.Neem. 9:13. ceruri. 23 Să nu faceți dumnezei de argint și dumnezei de aur ca să-i puneți alăturiCap. 32:1,2,4.1 Sam. 5:4,5.2 Împ. 17:33.Ezec. 20:39;43:8.Dan. 5:4,23.Ţef. 1:5.2 Cor. 6:14-16. de Mine; să nu vă faceți alți dumnezei. 24 Să-Mi ridici un altar de pământ, pe care să-ți aduci arderile-de-tot și jertfele de mulțumire, oileLev. 1:2. și boii. În oriceDeut. 12:5,11,21;14:23;16:6,11;26:2.1 Împ. 8:43;9:3.2 Cron. 6:6;7:16;12:13.Ezra 6:12.Neem. 1:9.Ps. 74:7.Ier. 7:10,12. loc în care Îmi voi aduce aminte de Numele Meu, voi veni la tine și te voiGen. 12:2.Deut. 7:13. binecuvânta. 25 Dacă-MiDeut. 27:5.Ios. 8:31. vei ridica un altar de piatră, să nu-l zidești din pietre cioplite, căci, cum îți vei pune dalta în piatră, o vei pângări. 26 Să nu te sui la altarul Meu pe trepte, ca să nu ți se descopere goliciunea înaintea lui.’