1 E partindo de Elim, toda a congregação dos filhos de Israel veio ao deserto de Sim, que está entre Elim e Sinai, aos quinze dias do mês segundo, depois de sua saída da terra do Egito. 2 E toda a congregação dos filhos de Israel murmurou contra Moisés e contra Arão no deserto. 3 E os filhos de Israel disseram-lhes: Quem dera tivéssemos morrido por mão do Senhor na terra do Egito, quando estávamos sentados junto às panelas de carne, quando comíamos pão até fartar! Porque nos tendes trazido a este deserto, para matardes de fome a toda esta multidão.

4 Então disse o Senhor a Moisés: Eis que vos farei chover pão dos céus, e o povo sairá, e colherá diariamente a porção para cada dia, para que eu o prove se anda em minha lei ou não.

5 E acontecerá, no sexto dia, que prepararão o que colherem; e será o dobro do que colhem cada dia.

6 Então disseram Moisés e Arão a todos os filhos de Israel: À tarde sabereis que o Senhor vos tirou da terra do Egito,

7 E amanhã vereis a glória do Senhor, porquanto ouviu as vossas murmurações contra o Senhor. E quem somos nós, para que murmureis contra nós?

8 Disse mais Moisés: Isso será quando o Senhor à tarde vos der carne para comer, e pela manhã pão a fartar, porquanto o Senhor ouviu as vossas murmurações, com que murmurais contra ele. E quem somos nós? As vossas murmurações não são contra nós, mas sim contra o Senhor.

9 Depois disse Moisés a Arão: Dize a toda a congregação dos filhos de Israel: Chegai-vos à presença do Senhor, porque ouviu as vossas murmurações.

10 E aconteceu que, quando falou Arão a toda a congregação dos filhos de Israel, e eles se viraram para o deserto, eis que a glória do Senhor apareceu na nuvem.

11 E o Senhor falou a Moisés, dizendo:

12 Tenho ouvido as murmurações dos filhos de Israel. Fala-lhes, dizendo: Entre as duas tardes comereis carne, e pela manhã vos fartareis de pão; e sabereis que eu sou o Senhor vosso Deus.

13 E aconteceu que à tarde subiram codornizes, e cobriram o arraial; e pela manhã jazia o orvalho ao redor do arraial. 14 E quando o orvalho se levantou, eis que sobre a face do deserto estava uma coisa miúda, redonda, miúda como a geada sobre a terra. 15 E, vendo-a os filhos de Israel, disseram uns aos outros: Que é isto? Porque não sabiam o que era. Disse-lhes pois Moisés: Este é o pão que o Senhor vos deu para comer.

16 Esta é a palavra que o Senhor tem mandado: Colhei dele cada um conforme ao que pode comer, um ômer por cabeça, segundo o número das vossas almas; cada um tomará para os que se acharem na sua tenda.

17 E os filhos de Israel fizeram assim; e colheram, uns mais e outros menos. 18 Porém, medindo-o com o ômer, não sobejava ao que colhera muito, nem faltava ao que colhera pouco; cada um colheu tanto quanto podia comer. 19 E disse-lhes Moisés: Ninguém deixe dele para amanhã.

20 Eles, porém, não deram ouvidos a Moisés, antes alguns deles deixaram dele para o dia seguinte; e criou bichos, e cheirava mal; por isso indignou-se Moisés contra eles. 21 Eles, pois, o colhiam cada manhã, cada um conforme ao que podia comer; porque, aquecendo o sol, derretia-se.

22 E aconteceu que ao sexto dia colheram pão em dobro, dois ômeres para cada um; e todos os príncipes da congregação vieram, e contaram-no a Moisés. 23 E ele disse-lhes: Isto é o que o Senhor tem dito: Amanhã é repouso, o santo sábado do Senhor; o que quiserdes cozer no forno, cozei-o, e o que quiserdes cozer em água, cozei-o em água; e tudo o que sobejar, guardai para vós até amanhã.

24 E guardaram-no até o dia seguinte, como Moisés tinha ordenado; e não cheirou mal nem nele houve algum bicho. 25 Então disse Moisés: Comei-o hoje, porquanto hoje é o sábado do Senhor; hoje não o achareis no campo.

26 Seis dias o colhereis, mas o sétimo dia é o sábado; nele não haverá.

27 E aconteceu ao sétimo dia, que alguns do povo saíram para colher, mas não o acharam. 28 Então disse o Senhor a Moisés: Até quando recusareis guardar os meus mandamentos e as minhas leis?

29 Vede, porquanto o Senhor vos deu o sábado, portanto ele no sexto dia vos dá pão para dois dias; cada um fique no seu lugar, ninguém saia do seu lugar no sétimo dia.

30 Assim repousou o povo no sétimo dia.

31 E chamou a casa de Israel o seu nome maná; e era como semente de coentro branco, e o seu sabor como bolos de mel. 32 E disse Moisés: Esta é a palavra que o Senhor tem mandado: Encherás um ômer dele e guardá-lo-ás para as vossas gerações, para que vejam o pão que vos tenho dado a comer neste deserto, quando eu vos tirei da terra do Egito.

33 Disse também Moisés a Arão: Toma um vaso, e põe nele um ômer cheio de maná, e coloca-o diante do Senhor, para guardá-lo para as vossas gerações.

34 Como o Senhor tinha ordenado a Moisés, assim Arão o pôs diante do Testemunho, para ser guardado. 35 E comeram os filhos de Israel maná quarenta anos, até que entraram em terra habitada; comeram maná até que chegaram aos termos da terra de Canaã. 36 E um ômer é a décima parte do efa.

1 Toată adunarea copiilor lui Israel a*Num. 33:10,11. plecat din Elim și a ajuns în pustia Sin*Ezec. 30:15., care este între Elim și Sinai, în a cincisprezecea zi a lunii a doua, după ieșirea lor din țara Egiptului. 2 Și toată adunarea copiilor lui Israel a cârtit*Cap. 15:24.Ps. 106:25.1 Cor. 10:10. în pustia aceea împotriva lui Moise și Aaron. 3 Copiii lui Israel le-au zis: „Cum de*Plâng. 4:9. n-am murit loviți de mâna Domnului în țara Egiptului, când*Num. 11:4,5. ședeam lângă oalele noastre cu carne, când mâncam pâine de ne săturam? Căci ne-ați adus în pustia aceasta ca să faceți să moară de foame toată mulțimea aceasta." 4 Domnul a zis lui Moise: „Iată că voi face să vă plouă pâine*Ps. 78:24,25;105:40.Ioan 6:31,32.1 Cor. 10:3. din ceruri. Poporul va ieși afară și va strânge cât îi trebuie pentru fiecare zi, ca să-l pun la*Cap. 15:25.Deut. 8:2,16. încercare și să văd dacă va umbla sau nu după Legea Mea. 5 În ziua a șasea, când vor pregăti ce au adus acasă, vor avea*Vers. 22.Lev. 25:21. de două ori mai mult decât vor strânge în fiecare zi." 6 Moise și Aaron au zis tuturor copiilor lui Israel: „Astă-seară*Vers. 12,13. Cap. 6:7.Num. 16:28-30., veți înțelege că Domnul este Acela care v-a scos din țara Egiptului. 7 Și mâine dimineață, veți vedea slava*Vers. 10.Is. 35:2.Is. 40:5.Ioan 11:4,40. Domnului, pentru că v-a auzit cârtirile împotriva Domnului; căci ce*Num. 16:11. suntem noi, ca să cârtiți împotriva noastră?" 8 Moise a zis: „Domnul vă va da astă-seară carne de mâncat, și mâine dimineață vă va da pâine să vă săturați, pentru că a auzit Domnul cârtirile pe care le-ați rostit împotriva Lui; căci ce suntem noi? Cârtirile voastre nu se îndreaptă împotriva noastră, ci împotriva*1 Sam. 8:7.Luca 10:16.Rom. 13:2. Domnului." 9 Moise a zis lui Aaron: „Spune întregii adunări a copiilor lui Israel: ‘Apropiați-vă*Num. 16:16. înaintea Domnului, căci v-a auzit cârtirile.’" 10 Și, pe când vorbea Aaron întregii adunări a lui Israel, s-au uitat înspre pustie, și iată că slava Domnului s-a*Vers. 7. Cap. 13:21.Num. 16:19.1 Împ. 8:10,11. arătat în nor. 11 Domnul, vorbind lui Moise, a zis: 12 „Am*Vers. 8. auzit cârtirile copiilor lui Israel. Spune-le: ‘Între cele*Vers. 6. două seri aveți să mâncați carne, și dimineața*Vers. 7. vă veți sătura de pâine și veți ști că Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.’" 13 Seara au venit niște*Num. 11:31.Ps. 78:27,28;105:40. prepelițe și au acoperit tabăra, și dimineața s-a așezat un strat gros de rouă*Num. 11:9. în jurul taberei. 14 Când s-a luat roua aceasta, pe fața pustiei era ceva*Num. 11:7.Deut. 8:3.Neem. 9:15.Ps. 78:24;105:40. mărunt ca niște grăunțe, mărunt ca bobițele de gheață albă pe pământ. 15 Copiii lui Israel s-au uitat la ea și au zis unul către altul: „Ce este aceasta?" căci nu știau ce este. Moise le-a zis: „Este*Ioan 6:31,49,58.1 Cor. 10:3. pâinea pe care v-o dă Domnul ca hrană. 16 Iată ce a poruncit Domnul: ‘Fiecare dintre voi să strângă cât îi trebuie pentru hrană, și anume un*Vers. 36. omer de cap, după numărul sufletelor voastre; fiecare să ia din ea pentru cei din cortul lui.’" 17 Israeliții au făcut așa și au strâns unii mai mult, alții mai puțin. 18 În urmă o măsurau cu omerul, și cine*2 Cor. 8:15. strânsese mai mult n-avea nimic de prisos, iar cine strânsese mai puțin nu ducea lipsă deloc. Fiecare strângea tocmai cât îi trebuia pentru hrană. 19 Moise le-a zis: „Nimeni să nu lase ceva din ea până a doua zi dimineața." 20 N-au ascultat de Moise și s-au găsit unii care au lăsat ceva din ea până dimineața, dar a făcut viermi și s-a împuțit. Moise s-a mâniat pe oamenii aceia. 21 Astfel, în toate diminețile, fiecare strângea cât îi trebuia pentru hrană și, când venea căldura soarelui, se topea. 22 În ziua a șasea, au strâns hrană îndoit, și anume doi omeri de fiecare. Toți fruntașii adunării au venit și au spus lui Moise lucrul acesta. 23 Și Moise le-a zis: „Domnul a poruncit așa. Mâine este ziua de*Gen. 2:3. Cap. 20:8;31:15;35:3.Lev. 23:3. odihnă, Sabatul închinat Domnului; coaceți ce aveți de copt, fierbeți ce aveți de fiert și păstrați până a doua zi dimineața tot ce va rămâne!" 24 Au lăsat-o până a doua zi dimineața, cum poruncise Moise, și nu s-a*Vers. 20. împuțit și n-a făcut viermi. 25 Moise a zis: „Mâncați-o azi, căci este ziua Sabatului; azi nu veți găsi mană pe câmp. 26 Veți strânge timp*Cap. 20:9,10. de șase zile, dar în ziua a șaptea, care este Sabatul, nu va fi." 27 În ziua a șaptea, unii din popor au ieșit să strângă mană, și n-au găsit. 28 Atunci, Domnul a zis lui Moise: „Până când aveți de gând să nu păziți*2 Împ. 17:14.Ps. 78:10,22;106:13. poruncile și legile Mele? 29 Vedeți că Domnul v-a dat Sabatul; de aceea vă dă în ziua a șasea hrană pentru două zile. Fiecare să rămână la locul lui și, în ziua a șaptea, nimeni să nu iasă din locul în care se găsește." 30 Și poporul s-a odihnit în ziua a șaptea. 31 Casa lui Israel a numit hrana aceasta „mană"*16:31 Mana, numită așa pentru că israeliții, când au văzut-o întâia dată, au strigat: „Man hu?" (Ce este aceasta?) (vers. 15).. Ea semăna*Num. 11:7,8. cu bobul de coriandru; era albă și avea un gust de turtă cu miere. 32 Moise a zis: „Iată ce a poruncit Domnul: ‘Să se păstreze un omer plin cu mană pentru urmașii voștri, ca să vadă și ei pâinea pe care v-am dat-o s-o mâncați în pustie, după ce v-am scos din țara Egiptului.’" 33 Și Moise a zis lui Aaron*Evr. 9:4.: „Ia un vas, pune în el un omer plin cu mană și așază-l înaintea Domnului, ca să fie păstrat pentru urmașii voștri." 34 După porunca dată de Domnul lui Moise, Aaron l-a pus*Cap. 25:16,21;40:20.Num. 17:10.Deut. 10:5.1 Împ. 8:9. înaintea chivotului mărturiei, ca să fie păstrat. 35 Copiii lui Israel au mâncat mană patruzeci*Num. 33:38.Deut. 8:2,3.Neem. 9:20,21.Ioan 6:31,49. de ani, până*Ios. 5:12.Neem. 9:15. la sosirea lor într-o țară locuită; au mâncat mană până la sosirea lor la hotarele țării Canaanului. 36 Omerul este a zecea parte dintr-o efă.