1 E aconteceu que, quando Jesus concluiu todos estes discursos, disse aos seus discípulos:

2 Bem sabeis que daqui a dois dias é a páscoa; e o Filho do homem será entregue para ser crucificado.

3 Então os principais sacerdotes, e os escribas, e os anciãos do povo reuniram-se na sala do sumo sacerdote, o qual se chamava Caifás. 4 E consultaram-se mutuamente para, com dolo, prenderem Jesus e o matarem. 5 Mas diziam: Não durante a festa, para que não haja alvoroço entre o povo.

6 E, estando Jesus em Betânia, em casa de Simão, o leproso, 7 Aproximou-se dele uma mulher com um vaso de alabastro, com unguento de grande valor, e derramou-lho sobre a cabeça, quando ele estava assentado à mesa. 8 E os seus discípulos, vendo isto, indignaram-se, dizendo: Por que é este desperdício?

9 Pois este unguento podia vender-se por grande preço, e dar-se o dinheiro aos pobres.

10 Jesus, porém, conhecendo isto, disse-lhes: Por que afligis esta mulher? Pois praticou uma boa ação para comigo.

11 Porquanto sempre tendes convosco os pobres, mas a mim não me haveis de ter sempre. 12 Ora, derramando ela este unguento sobre o meu corpo, fê-lo preparando-me para o meu sepultamento. 13 Em verdade vos digo que, onde quer que este evangelho for pregado em todo o mundo, também será referido o que ela fez, para memória sua.

14 Então um dos doze, chamado Judas Iscariotes, foi ter com os principais sacerdotes, 15 E disse: Que me quereis dar, e eu vo-lo entregarei? E eles lhe estipularam trinta moedas de prata,

16 E desde então buscava oportunidade para o entregar.

17 E, no primeiro dia da festa dos pães ázimos, chegaram os discípulos a Jesus, dizendo-lhe: Onde queres que te façamos os preparativos para comeres a páscoa?

18 E ele disse: Ide à cidade, a um certo homem, e dizei-lhe: O Mestre diz: O meu tempo está próximo; em tua casa celebrarei a páscoa com os meus discípulos.

19 E os discípulos fizeram como Jesus lhes ordenara, e prepararam a páscoa.

20 E, chegada a tarde, assentou-se à mesa com os doze. 21 E, comendo eles, disse: Em verdade vos digo que um de vós me há de trair.

22 E eles, entristecendo-se muito, começaram cada um a dizer-lhe: Porventura sou eu, Senhor?

23 E ele, respondendo, disse: O que põe comigo a mão no prato, esse me há de trair.

24 Em verdade o Filho do homem vai, como acerca dele está escrito, mas ai daquele homem por quem o Filho do homem é traído! Bom seria para esse homem se não houvera nascido.

25 E, respondendo Judas, o que o traía, disse: Porventura sou eu, Rabi? Ele disse: Tu o disseste.

26 E, quando comiam, Jesus tomou o pão, e abençoando-o, o partiu, e o deu aos discípulos, e disse: Tomai, comei, isto é o meu corpo.

27 E, tomando o cálice, e dando graças, deu-lho, dizendo: Bebei dele todos;

28 Porque isto é o meu sangue, o sangue do novo testamento, que é derramado por muitos, para remissão dos pecados. 29 E digo-vos que, desde agora, não beberei deste fruto da vide, até aquele dia em que o beba novo convosco no reino de meu Pai.

30 E, tendo cantado o hino, saíram para o Monte das Oliveiras.

31 Então Jesus lhes disse: Todos vós esta noite vos escandalizareis em mim; porque está escrito: Ferirei o pastor, e as ovelhas do rebanho se dispersarão.

32 Mas, depois de eu ressuscitar, irei adiante de vós para a Galileia.

33 Mas Pedro, respondendo, disse-lhe: Ainda que todos se escandalizem em ti, eu nunca me escandalizarei.

34 Disse-lhe Jesus: Em verdade te digo que, nesta mesma noite, antes que o galo cante, três vezes me negarás.

35 Disse-lhe Pedro: Ainda que me seja mister morrer contigo, não te negarei. E todos os discípulos disseram o mesmo.

36 Então chegou Jesus com eles a um lugar chamado Getsêmani, e disse a seus discípulos: Assentai-vos aqui, enquanto vou além orar.

37 E, levando consigo Pedro e os dois filhos de Zebedeu, começou a entristecer-se e a angustiar-se muito. 38 Então lhes disse: A minha alma está cheia de tristeza até a morte; ficai aqui, e velai comigo.

39 E, indo um pouco mais para diante, prostrou-se sobre o seu rosto, orando e dizendo: Meu Pai, se é possível, passe de mim este cálice; todavia, não seja como eu quero, mas como tu queres.

40 E, voltando para os seus discípulos, achou-os adormecidos; e disse a Pedro: Então nem uma hora pudeste velar comigo?

41 Vigiai e orai, para que não entreis em tentação; na verdade, o espírito está pronto, mas a carne é fraca.

42 E, indo segunda vez, orou, dizendo: Pai meu, se este cálice não pode passar de mim sem eu o beber, faça-se a tua vontade.

43 E, voltando, achou-os outra vez adormecidos; porque os seus olhos estavam pesados. 44 E, deixando-os de novo, foi orar pela terceira vez, dizendo as mesmas palavras. 45 Então chegou junto dos seus discípulos, e disse-lhes: Dormi agora, e repousai; eis que é chegada a hora, e o Filho do homem será entregue nas mãos dos pecadores.

46 Levantai-vos, partamos; eis que é chegado o que me trai.

47 E, estando ele ainda a falar, eis que chegou Judas, um dos doze, e com ele grande multidão com espadas e varapaus, enviada pelos principais sacerdotes e pelos anciãos do povo. 48 E o que o traía tinha-lhes dado um sinal, dizendo: O que eu beijar é esse; prendei-o. 49 E logo, aproximando-se de Jesus, disse: Eu te saúdo, Rabi; e beijou-o.

50 Jesus, porém, lhe disse: Amigo, a que vieste? Então, aproximando-se eles, lançaram mão de Jesus, e o prenderam.

51 E eis que um dos que estavam com Jesus, estendendo a mão, puxou da espada e, ferindo o servo do sumo sacerdote, cortou-lhe uma orelha. 52 Então Jesus disse-lhe: Embainha a tua espada; porque todos os que lançarem mão da espada, à espada morrerão.

53 Ou pensas tu que eu não poderia agora orar a meu Pai, e que ele não me daria mais de doze legiões de anjos? 54 Como, pois, se cumpririam as Escrituras, que dizem que assim convém que aconteça?

55 Então disse Jesus à multidão: Saístes, como para um salteador, com espadas e varapaus para me prender? Todos os dias me assentava junto de vós, ensinando no templo, e não me prendestes.

56 Mas tudo isto aconteceu para que se cumpram as escrituras dos profetas. Então, todos os discípulos, deixando-o, fugiram.

57 E os que prenderam a Jesus o conduziram à casa do sumo sacerdote Caifás, onde os escribas e os anciãos estavam reunidos. 58 E Pedro o seguiu de longe, até ao pátio do sumo sacerdote e, entrando, assentou-se entre os criados, para ver o fim. 59 Ora, os principais sacerdotes, e os anciãos, e todo o conselho, buscavam falso testemunho contra Jesus, para poderem dar-lhe a morte; 60 E não o achavam; apesar de se apresentarem muitas testemunhas falsas, não o achavam. Mas, por fim chegaram duas testemunhas falsas,

61 E disseram: Este disse: Eu posso derrubar o templo de Deus, e reedificá-lo em três dias.

62 E, levantando-se o sumo sacerdote, disse-lhe: Não respondes coisa alguma ao que estes depõem contra ti?

63 Jesus, porém, guardava silêncio. E, respondendo o sumo sacerdote, disse-lhe: Conjuro-te pelo Deus vivo que nos digas se tu és o Cristo, o Filho de Deus.

64 Disse-lhe Jesus: Tu o disseste; digo-vos, porém, que vereis em breve o Filho do homem assentado à direita do Poder, e vindo sobre as nuvens do céu.

65 Então o sumo sacerdote rasgou as suas vestes, dizendo: Blasfemou; para que precisamos ainda de testemunhas? Eis que bem ouvistes agora a sua blasfêmia.

66 Que vos parece? E eles, respondendo, disseram: É réu de morte.

67 Então cuspiram-lhe no rosto e lhe davam punhadas, e outros o esbofeteavam,

68 Dizendo: Profetiza-nos, Cristo, quem é o que te bateu?

69 Ora, Pedro estava assentado fora, no pátio; e, aproximando-se dele uma criada, disse: Tu também estavas com Jesus, o galileu.

70 Mas ele negou diante de todos, dizendo: Não sei o que dizes.

71 E, saindo para o vestíbulo, outra criada o viu, e disse aos que ali estavam: Este também estava com Jesus, o Nazareno.

72 E ele negou outra vez com juramento: Não conheço tal homem.

73 E, daí a pouco, aproximando-se os que ali estavam, disseram a Pedro: Verdadeiramente também tu és deles, pois a tua fala te denuncia.

74 Então começou ele a praguejar e a jurar, dizendo: Não conheço esse homem. E imediatamente o galo cantou.

75 E lembrou-se Pedro das palavras de Jesus, que lhe dissera: Antes que o galo cante, três vezes me negarás. E, saindo dali, chorou amargamente.

1 După ce a isprăvit Isus toate cuvântările acestea, a zis ucenicilor Săi: 2 „Știți*Marcu 14:1.Luca 22:1.Ioan 13:1.că după două zile vor fi Paștele; și Fiul omului va fi dat ca să fie răstignit!"3 Atunci*Ps. 2:2.Ioan 11:47.Fapte 4:25., preoții cei mai de seamă, cărturarii și bătrânii norodului s-au strâns în curtea marelui preot, care se numea Caiafa, 4 și s-au sfătuit împreună cum să prindă pe Isus cu vicleșug și să-L omoare. 5 Dar ziceau: „Nu în timpul praznicului, ca să nu se facă tulburare în norod."

6 Când*Marcu 14:3.Ioan 11:1,2;12:3. era Isus în Betania*Cap. 21:17., în casa lui Simon leprosul, 7 s-a apropiat de El o femeie cu un vas de alabastru cu mir foarte scump; și, pe când stătea El la masă, ea a turnat mirul pe capul Lui. 8 Ucenicilor*Ioan 12:4. le-a fost necaz, când au văzut lucrul acesta, și au zis: „Ce rost are risipa aceasta? 9 Mirul acesta s-ar fi putut vinde foarte scump, și banii să se dea săracilor." 10 Când a auzit Isus, le-a zis: „De ce faceți supărare femeii? Ea a făcut un lucru frumos față de Mine.11 Pentru că*Deut. 15:11.Ioan 12:8.pe săraci îi aveți totdeauna cu voi, dar pe*Cap. 18:20;28:20.Ioan 13:33;14:19;16:5,28;17:11.Mine nu Mă aveți totdeauna.12 Dacă a turnat acest mir pe trupul Meu, ea a făcut lucrul acesta în vederea pregătirii Mele pentru îngropare.13 Adevărat vă spun că, oriunde va fi propovăduită Evanghelia aceasta în toată lumea, se va spune și ce a făcut femeia aceasta, spre pomenirea ei."

14 Atunci*Marcu 14:10.Luca 22:3.Ioan 13:2,30., unul din cei doisprezece, numit Iuda Iscarioteanul*Cap. 10:4., s-a dus la preoții cei mai de seamă 15 și le-a zis: „Ce*Zah. 11:12. Cap. 27:3. vreți să-mi dați, și-L voi da în mâinile voastre?" Ei i-au cântărit treizeci de arginți. 16 Din clipa aceea, Iuda căuta un prilej nimerit, ca să dea pe Isus în mâinile lor.

17 În*Exod 12:6,18.Marcu 14:12.Luca 22:7. ziua dintâi a Praznicului Azimilor, ucenicii au venit la Isus și I-au zis: „Unde vrei să-Ți pregătim să mănânci Paștele?" 18 El le-a răspuns: „Duceți-vă în cetate la cutare om și spuneți-i: ‘Învățătorul zice: «Vremea Mea este aproape; voi face Paștele cu ucenicii Mei în casa ta.»’"19 Ucenicii au făcut cum le poruncise Isus și au pregătit Paștele. 20 Seara*Marcu 14:17-21.Luca 22:14.Ioan 13:21., Isus a șezut la masă cu cei doisprezece ucenici ai Săi. 21 Pe când mâncau, El a zis: „Adevărat vă spun că unul din voi Mă va vinde."22 Ei s-au întristat foarte mult și au început să-I zică unul după altul: „Nu cumva sunt eu, Doamne?" 23 Drept răspuns, El le-a zis: „Cel*Ps. 41:9.Luca 22:21.Ioan 13:18.ce a întins cu Mine mâna în blid, acela Mă va vinde.24 Negreșit, Fiul omului Se duce după cum*Ps. 22.Is. 53.Dan. 9:26.Marcu 9:12.Luca 24:25,26,46.Fapte 17:2,3;26:22,23.1 Cor. 15:3.este scris despre El. Dar vai*Ioan 17:12.de omul acela prin care este vândut Fiul omului! Mai bine ar fi fost pentru el să nu se fi născut!"25 Iuda, vânzătorul, a luat cuvântul și I-a zis: „Nu cumva sunt eu, Învățătorule?" „Da", i-a răspuns Isus, „tu ești!"

26 Pe când*Marcu 14:22.Luca 22:19. mâncau ei, Isus a*1 Cor. 11:23-25. luat o pâine și, după ce a binecuvântat, a frânt-o și a dat-o ucenicilor, zicând: „Luați, mâncați; acesta*1 Cor. 10:16.este trupul Meu."27 Apoi a luat un pahar și, după ce a mulțumit lui Dumnezeu, li l-a dat, zicând: „Beți*Marcu 14:23.toți din el,28 căci acesta*Exod 24:8.Lev. 17:11.este sângele Meu, sângele legământului celui*Ier. 31:31.nou, care se varsă pentru*Cap. 20:28.Rom. 3:15.Evr. 9:22.mulți, spre iertarea păcatelor.29 Vă spun*Marcu 14:25.Luca 22:18.că, de acum încolo, nu voi mai bea din acest rod al viței, până*Fapte 10:41.în ziua când îl voi bea cu voi nou în Împărăția Tatălui Meu."

30 După ce*Marcu 14:26. au cântat cântarea, au ieșit în Muntele Măslinilor. 31 Atunci, Isus le-a zis: „În noaptea aceasta, toți*Marcu 14:27.Ioan 16:32.veți*Cap. 11:6.găsi în Mine o pricină de poticnire, căci este scris: ‘Voi bate*Zah. 13:7.Păstorul, și oile turmei vor fi risipite.’32 Dar, după ce voi învia, voi*Cap. 28:7,10,16.Marcu 14:28;16:7.merge înaintea voastră în Galileea."33 Petru a luat cuvântul și I-a zis: „Chiar dacă toți ar găsi în Tine o pricină de poticnire, eu niciodată nu voi găsi în Tine o pricină de poticnire." 34 „Adevărat*Marcu 14:30.Luca 22:34.Ioan 13:38.îți spun", i-a zis Isus, „că tu, chiar în noaptea aceasta, înainte ca să cânte cocoșul, te vei lepăda de Mine de trei ori."35 Petru I-a răspuns: „Chiar dacă ar trebui să mor cu Tine, tot nu mă voi lepăda de Tine." Și toți ucenicii au spus același lucru.

36 Atunci*Marcu 14:32-35.Luca 22:39.Ioan 18:1., Isus a venit cu ei într-un loc îngrădit, numit Ghetsimani, și a zis ucenicilor: „Ședeți aici până Mă voi duce acolo să Mă rog."37 A luat cu El pe Petru și pe*Cap. 4:21. cei doi fii ai lui Zebedei și a început să Se întristeze și să Se mâhnească foarte tare. 38 Isus le-a zis atunci: „Sufletul Meu este cuprins de o întristare*Ioan 12:27.de moarte; rămâneți aici și vegheați împreună cu Mine."39 Apoi a mers puțin mai înainte, a căzut cu fața la pământ și S-a rugat*Marcu 14:36.Luca 22:42.Evr. 5:7., zicând: „Tată*Ioan 12:27., dacă este cu putință, depărtează*Cap. 20:22.de la Mine paharul acesta! Totuși nu*Ioan 5:30;6:38.Filip. 2:8.cum voiesc Eu, ci cum voiești Tu."40 Apoi a venit la ucenici, i-a găsit dormind și a zis lui Petru: „Ce, un ceas n-ați putut să vegheați împreună cu Mine!41 Vegheați*Marcu 13:33;14:38.Luca 22:40,46.Efes. 6:18.și rugați-vă, ca să nu cădeți în ispită; duhul, în adevăr, este plin de râvnă, dar carnea este neputincioasă."42 S-a depărtat a doua oară și S-a rugat, zicând: „Tată, dacă nu se poate să se îndepărteze de Mine paharul acesta fără să-l beau, facă-se voia Ta!"43 S-a întors iarăși la ucenici și i-a găsit dormind; pentru că li se îngreuiaseră ochii de somn. 44 I-a lăsat din nou, S-a depărtat și S-a rugat a treia oară, zicând aceleași cuvinte. 45 Apoi a venit la ucenici și le-a zis: „Dormiți de acum și odihniți-vă!… Iată că a venit ceasul ca Fiul omului să fie dat în mâinile păcătoșilor.46 Sculați-vă, haidem să mergem; iată că se apropie vânzătorul."

47 Pe când*Marcu 14:43.Luca 22:47.Ioan 18:3.Fapte 1:16. vorbea El încă, iată că vine Iuda, unul din cei doisprezece, cu o gloată mare, cu săbii și cu ciomege, trimiși de preoții cei mai de seamă și de bătrânii norodului. 48 Vânzătorul le dăduse semnul acesta: „Pe care-L voi săruta eu, Acela este; să puneți mâna pe El!" 49 Îndată, Iuda s-a apropiat de Isus și I-a zis: „Plecăciune, Învățătorule!" Și L-a*2 Sam. 20:9. sărutat. 50 Isus i-a zis: „Prietene*Ps. 41:9;55:13., ce ai venit să faci, fă!" Atunci, oamenii aceia s-au apropiat, au pus mâinile pe Isus și L-au prins. 51 Și unul*Ioan 18:10. din cei ce erau cu Isus a întins mâna, a scos sabia, a lovit pe robul marelui preot și i-a tăiat urechea. 52 Atunci, Isus i-a zis: „Pune-ți sabia la locul ei, căci*Gen. 9:6.Apoc. 13:10.toți cei ce scot sabia de sabie vor pieri.53 Crezi că n-aș putea să rog pe Tatăl Meu, care Mi-ar pune îndată la îndemână mai*2 Împ. 6:17.Dan. 7:10.mult de douăsprezece legiuni de îngeri?54 Dar cum se vor împlini Scripturile, care zic că*Is. 53:7. Vers. 24.Luca 24:25,44,46.așa trebuie să se întâmple?"55 În clipa aceea, Isus a zis gloatelor: „Ați ieșit ca după un tâlhar, cu săbii și cu ciomege, ca să Mă prindeți. În toate zilele ședeam în mijlocul vostru și învățam norodul în Templu, și n-ați pus mâna pe Mine.56 Dar toate aceste lucruri s-au întâmplat ca să se împlinească cele scrise*Plâng. 4:20. Vers. 54.prin proroci." Atunci*Ioan 18:15., toți ucenicii L-au părăsit și au fugit.

57 Cei ce*Marcu 14:53.Luca 22:54.Ioan 18:12,13,24. au prins pe Isus L-au dus la marele preot Caiafa, unde erau adunați cărturarii și bătrânii. 58 Petru L-a urmat de departe, până la curtea marelui preot, apoi a intrat înăuntru și a șezut jos cu aprozii, ca să vadă sfârșitul. 59 Preoții cei mai de seamă, bătrânii și tot soborul căutau vreo mărturie mincinoasă împotriva lui Isus, ca să-L poată omorî. 60 Dar n-au găsit niciuna, măcar că s-au înfățișat mulți*Ps. 27:12;35:11.Marcu 14:15.Fapte 6:13. martori mincinoși. La urmă au venit doi*Deut. 19:15.61 și au spus: „Acesta a zis: ‘Eu pot*Cap. 27:40.Ioan 2:19. să stric Templul lui Dumnezeu și să-l zidesc iarăși în trei zile.’" 62 Marele preot s-a sculat*Marcu 14:60. în picioare și I-a zis: „Nu răspunzi nimic? Ce mărturisesc aceștia împotriva Ta?" 63 Isus*Is. 53:7. Cap. 27:12,14. tăcea. Și marele preot a luat cuvântul și I-a zis: „Te*Lev. 5:1.1 Sam. 14:24,26. jur, pe Dumnezeul cel viu, să ne spui dacă ești Hristosul, Fiul lui Dumnezeu." 64 „Da", i-a răspuns Isus, „sunt! Ba mai mult, vă spun că de*Dan. 7:13. Cap. 16:27; 24:30; 25:31.Luca 21:27.Ioan 1:51.Rom. 14:10.1 Tes. 4:16.Apoc. 1:7.acum încolo veți vedea pe Fiul omului șezând*Ps. 110:1.Fapte 7:55.la dreapta puterii lui Dumnezeu și venind pe norii cerului."65 Atunci*2 Împ. 18:37;19:1., marele preot și-a rupt hainele și a zis: „A hulit! Ce nevoie mai avem de martori? Iată că acum ați auzit hula Lui. 66 Ce credeți?" Ei au răspuns: „Este vinovat*Lev. 24:16.Ioan 19:7., să fie pedepsit cu moartea." 67 Atunci*Is. 50:6;53:3. Cap. 27:30., L-au scuipat în față, L-au bătut cu pumnii și L-au*Luca 22:63.Ioan 19:3. pălmuit, 68 zicând: „Hristoase, prorocește-ne*Marcu 14:65.Luca 22:64. cine Te-a lovit!"

69 Petru*Marcu 14:66.Luca 22:55.Ioan 18:16,17,25. însă ședea afară în curte. O slujnică a venit la el și i-a zis: „Și tu erai cu Isus Galileeanul!" 70 Dar el s-a lepădat înaintea tuturor și i-a zis: „Nu știu ce vrei să zici." 71 Când a ieșit în pridvor, l-a văzut o altă slujnică și a zis celor de acolo: „Și acesta era cu Isus din Nazaret." 72 El s-a lepădat iarăși, cu un jurământ, și a zis: „Nu cunosc pe Omul acesta!" 73 Peste puțin, cei ce stăteau acolo s-au apropiat și au zis lui Petru: „Nu mai încape îndoială că și tu ești unul din oamenii aceia, căci și vorba*Luca 22:59. te dă de gol." 74 Atunci, el*Marcu 14:71. a început să se blesteme și să se jure, zicând: „Nu cunosc pe Omul acesta!" În clipa aceea a cântat cocoșul. 75 Și Petru și-a adus aminte de vorba pe care i-o spusese Isus: „Înainte*Vers. 34.Marcu 14:30.Luca 22:61,62.Ioan 13:38.ca să cânte cocoșul, te vei lepăda de Mine de trei ori." Și a ieșit afară și a plâns cu amar.