1 E vieram os zifeus a Saul, a Gibeá, dizendo: Não está Davi escondido no outeiro de Haquilá, defronte de Jesimom?

2 Então Saul se levantou e desceu ao deserto de Zife, e com ele três mil homens escolhidos de Israel, a buscar a Davi no deserto de Zife. 3 E acampou-se Saul no outeiro de Haquilá, que está defronte de Jesimom, junto ao caminho; porém Davi ficou no deserto, e viu que Saul vinha seguindo-o no deserto. 4 Pois Davi enviou espias, e soube com certeza que Saul tinha vindo. 5 E Davi se levantou, e foi ao lugar onde Saul se tinha acampado; viu Davi o lugar onde se tinha deitado Saul, e Abner, filho de Ner, capitão do seu exército; e Saul estava deitado dentro do lugar dos carros, e o povo estava acampado ao redor dele.

6 E dirigindo-se Davi a Aimeleque, o heteu, e a Abisai, filho de Zeruia, irmão de Joabe, disse: Quem descerá comigo a Saul ao arraial? E respondeu Abisai: Eu descerei contigo.

7 Foram, pois, Davi e Abisai de noite ao povo, e eis que Saul estava deitado dormindo dentro do lugar dos carros, e a sua lança estava fincada na terra à sua cabeceira; e Abner e o povo deitavam-se ao redor dele. 8 Então disse Abisai a Davi: Deus te entregou hoje nas mãos o teu inimigo; deixa-me, pois, agora encravá-lo com a lança de uma vez na terra, e não o ferirei segunda vez.

9 E disse Davi a Abisai: Nenhum dano lhe faças; porque quem estendeu a sua mão contra o ungido do Senhor, e ficou inocente?

10 Disse mais Davi: Vive o Senhor que o Senhor o ferirá, ou o seu dia chegará em que morra, ou descerá para a batalha e perecerá.

11 O Senhor me guarde, de que eu estenda a mão contra o ungido do Senhor; agora, porém, toma a lança que está à sua cabeceira e a bilha de água, e vamo-nos.

12 Tomou, pois, Davi a lança e a bilha de água, da cabeceira de Saul, e foram-se; e ninguém houve que o visse, nem que o advertisse, nem que acordasse; porque todos estavam dormindo, porque da parte do Senhor havia caído sobre eles um profundo sono.

13 E Davi, passando ao outro lado, pôs-se no cume do monte ao longe, de maneira que entre eles havia grande distância. 14 E Davi bradou ao povo, e a Abner, filho de Ner, dizendo: Não responderás, Abner? Então Abner respondeu e disse: Quem és tu, que bradas ao rei?

15 Então disse Davi a Abner: Porventura não és homem? E quem há em Israel como tu? Por que, pois, não guardaste o rei, teu senhor? Porque um do povo veio para destruir o rei, teu senhor.

16 Não é bom isso, que fizeste; vive o Senhor, que sois dignos de morte, vós que não guardastes a vosso senhor, o ungido do Senhor; vede, pois, agora onde está a lança do rei, e a bilha de água, que tinha à sua cabeceira.

17 Então conheceu Saul a voz de Davi, e disse: Não é esta a tua voz, meu filho Davi? E disse Davi: É minha voz, ó rei meu senhor.

18 Disse mais: Por que persegue o meu senhor tanto o seu servo? Que fiz eu? E que maldade se acha nas minhas mãos?

19 Ouve, pois, agora, te rogo, rei meu senhor, as palavras de teu servo: Se o Senhor te incita contra mim, receba ele a oferta de alimentos; se, porém, são os filhos dos homens, malditos sejam perante o Senhor; pois eles me têm expulsado hoje para que eu não tenha parte na herança do Senhor, dizendo: Vai, serve a outros deuses. 20 Agora, pois, não se derrame o meu sangue na terra diante do Senhor; pois saiu o rei de Israel em busca de uma pulga, como quem persegue uma perdiz nos montes.

21 Então disse Saul: Pequei; volta, meu filho Davi, porque não tornarei a fazer-te mal; porque foi hoje preciosa a minha vida aos teus olhos; eis que procedi loucamente, e errei grandissimamente.

22 Davi então respondeu, e disse: Eis aqui a lança do rei; venha cá um dos moços, e leve-a.

23 O Senhor, porém, pague a cada um a sua justiça e a sua lealdade; pois o Senhor te entregou hoje na minha mão, porém não quis estender a minha mão contra o ungido do Senhor. 24 E eis que, assim como foi a tua vida hoje de tanta estima aos meus olhos, assim seja a minha vida de muita estima aos olhos do Senhor, e ele me livre de toda a tribulação.

25 Então Saul disse a Davi: Bendito sejas tu, meu filho Davi; pois grandes coisas farás e também prevalecerás. Então Davi se foi pelo seu caminho e Saul voltou para o seu lugar.

1 Zifiții s-au dus la Saul la Ghibea și au zis: „Iată că David*Cap. 23:19. Ps. 54, titlu. este ascuns pe dealul Hachila, în fața pustiei." 2 Saul s-a sculat și s-a coborât în pustia Zif, cu trei mii de oameni aleși din Israel, ca să caute pe David în pustia Zif. 3 A tăbărât pe dealul Hachila, în fața pustiei, lângă drum. David era în pustie și, înțelegând că Saul merge în urmărirea lui în pustie, 4 a trimis niște iscoade și a aflat că, în adevăr, Saul venise. 5 Atunci, David s-a sculat și a venit la locul unde tăbărâse Saul și a văzut locul unde era culcat Saul, cu Abner*Cap. 14:50;17:55., fiul lui Ner, căpetenia oștirii lui. Saul era culcat în cort în mijlocul taberei și poporul era tăbărât în jurul lui. 6 David a luat cuvântul și, vorbind lui Ahimelec, Hetitul, și lui Abișai, fiul Țeruiei*1 Cron. 2:16. și fratele lui Ioab, a zis: „Cine vrea să se coboare*Jud. 7:10,11. cu mine în tabără la Saul?" Și Abișai a răspuns: „Eu mă voi coborî cu tine." 7 David și Abișai s-au dus noaptea la popor. Și iată că Saul era culcat și dormea în cort, în mijlocul taberei, și sulița lui era înfiptă în pământ, la capul lui. Abner și poporul lui erau culcați în jurul lui. 8 Abișai a zis lui David: „Dumnezeu dă astăzi pe vrăjmașul tău în mâinile tale; lasă-mă, te rog, să-l lovesc cu sulița mea și să-l pironesc dintr-o lovitură în pământ, ca să n-am nevoie să-i mai dau alta." 9 Dar David a zis lui Abișai: „Nu-l omorî! Căci cine*Cap. 24:6,7.2 Sam. 1:16. ar putea pune mâna pe unsul Domnului și să rămână nepedepsit?" 10 Și David a zis: „Viu este Domnul că numai Domnul*Cap. 25:38.Ps. 94:1,2,23.Luca 18:7.Rom. 12:19. îl poate lovi; fie că-i va veni ziua*Gen. 47:29.Deut. 31:14.Iov 7:1;14:5.Ps. 37:13. să moară, fie că se va coborî*Cap. 31:6. într-un câmp de bătaie și va pieri. 11 Să*Cap. 24:6,12. mă ferească Domnul să pun mâna pe unsul Domnului! Ia numai sulița de la căpătâiul lui, urciorul cu apă și să plecăm." 12 David a luat dar sulița și urciorul cu apă de la căpătâiul lui Saul și au plecat. Nimeni nu i-a văzut, nici n-a băgat de seamă nimic și nimeni nu s-a deșteptat, căci Domnul îi cufundase pe toți într-un somn adânc*Gen. 2:21;15:12.. 13 David a trecut de cealaltă parte și a ajuns departe pe vârful muntelui, la o mare depărtare de tabără. 14 Și a strigat poporului și lui Abner, fiul lui Ner: „N-auzi tu, Abner?" Abner a răspuns: „Cine ești tu, care strigi către împăratul?" 15 Și David a zis lui Abner: „Oare nu ești tu bărbat? Și cine este ca tine în Israel? Pentru ce atunci n-ai păzit pe împărat, stăpânul tău? Căci cineva din popor a venit să omoare pe împăratul, stăpânul tău. 16 Ce ai făcut tu nu este bine. Viu este Domnul că sunteți vrednici de moarte, căci n-ați vegheat asupra stăpânului vostru, asupra unsului Domnului. Uită-te acum unde este sulița împăratului și urciorul de apă, care erau la căpătâiul lui." 17 Saul a cunoscut glasul lui David și a zis: „Glasul tău*Cap. 24:16. este, fiul meu David?" Și David a răspuns: „Glasul meu, împărate, domnul meu!" 18 Și a zis: „Pentru ce*Cap. 24:9,11. urmărește domnul meu pe robul său? Ce-am făcut și cu ce sunt vinovat? 19 Să binevoiască acum împăratul, domnul meu, să asculte cuvintele robului său. Dacă Domnul este Cel ce te ațâță*2 Sam. 16:11;24:1. împotriva mea, să primească mirosul unui dar de mâncare de la noi, dar dacă oamenii te ațâță, blestemați să fie înaintea Domnului, fiindcă ei mă izgonesc*Deut. 4:28.Ps. 120:5. azi ca să mă dezlipească de moștenirea*2 Sam. 14:16;20:19. Domnului, zicându-mi: ‘Du-te de slujește unor dumnezei străini!’ 20 O, să nu-mi cadă sângele pe pământ departe de Fața Domnului! Căci împăratul lui Israel a pornit să mă caute ca pe un purice*Cap. 24:14., cum ar urmări o potârniche în munți." 21 Saul a zis: „Am păcătuit*Cap. 15:24;24:17.; întoarce-te, fiul meu David, căci nu-ți voi mai face rău, fiindcă în ziua aceasta viața mea a fost scumpă*Cap. 18:30. înaintea ta. Am lucrat ca un nebun și am făcut o mare greșeală." 22 David a răspuns: „Iată sulița împăratului; să vină unul din oamenii tăi s-o ia. 23 Domnul va*Ps. 7:8;18:20. răsplăti fiecăruia după dreptatea lui și după credincioșia lui, căci Domnul te dăduse azi în mâinile mele, și eu n-am vrut să pun mâna pe unsul Domnului. 24 Și după cum azi viața ta a avut un mare preț înaintea mea, tot așa și viața mea va avea un mare preț înaintea Domnului și El mă va izbăvi din orice necaz." 25 Saul a zis lui David: „Fii binecuvântat, fiul meu David! Tu vei face lucruri mari și vei*Gen. 32:28. birui." David și-a văzut de drum, și Saul s-a întors acasă.