1 E faleceu Samuel, e todo o Israel se ajuntou, e o prantearam, e o sepultaram na sua casa, em Ramá. E Davi se levantou e desceu ao deserto de Parã.

2 E havia um homem em Maom, que tinha as suas possessões no Carmelo; e era este homem muito poderoso, e tinha três mil ovelhas e mil cabras; e estava tosquiando as suas ovelhas no Carmelo. 3 E era o nome deste homem Nabal, e o nome de sua mulher Abigail; e era a mulher de bom entendimento e formosa; porém o homem era duro, e maligno nas obras, e era da casa de Calebe. 4 E ouviu Davi no deserto que Nabal tosquiava as suas ovelhas, 5 E enviou Davi dez moços, e disse aos moços: Subi ao Carmelo, e, indo a Nabal, perguntai-lhe, em meu nome, como está.

6 E assim direis àquele próspero: Paz tenhas, e que a tua casa tenha paz, e tudo o que tens tenha paz! 7 Agora, pois, tenho ouvido que tens tosquiadores. Ora, os pastores que tens estiveram conosco; agravo nenhum lhes fizemos, nem coisa alguma lhes faltou todos os dias que estiveram no Carmelo. 8 Pergunta-o aos teus moços, e eles to dirão. Estes moços, pois, achem graça em teus olhos, porque viemos em boa ocasião. Dá, pois, a teus servos e a Davi, teu filho, o que achares à mão.

9 Chegando, pois, os moços de Davi, e falando a Nabal todas aquelas palavras em nome de Davi, se calaram. 10 E Nabal respondeu aos criados de Davi, e disse: Quem é Davi, e quem é o filho de Jessé? Muitos servos há hoje, que fogem ao seu senhor.

11 Tomaria eu, pois, o meu pão, e a minha água, e a carne das minhas reses que degolei para os meus tosquiadores, e o daria a homens que eu não sei donde vêm?

12 Então os moços de Davi puseram-se a caminho e voltaram, e chegando, lhe anunciaram tudo conforme a todas estas palavras. 13 Por isso disse Davi aos seus homens: Cada um cinja a sua espada. E cada um cingiu a sua espada, e cingiu também Davi a sua; e subiram após Davi uns quatrocentos homens, e duzentos ficaram com a bagagem.

14 Porém um dentre os moços o anunciou a Abigail, mulher de Nabal, dizendo: Eis que Davi enviou mensageiros desde o deserto a saudar o nosso amo; porém ele os destratou.

15 Todavia, aqueles homens têm-nos sido muito bons, e nunca fomos agravados por eles, e nada nos faltou em todos os dias que convivemos com eles quando estavam no campo. 16 De muro em redor nos serviram, assim de dia como de noite, todos os dias que andamos com eles apascentando as ovelhas. 17 Considera, pois, agora, e vê o que hás de fazer, porque o mal já está de todo determinado contra o nosso amo e contra toda a sua casa, e ele é um homem vil, que não há quem lhe possa falar.

18 Então Abigail se apressou, e tomou duzentos pães, e dois odres de vinho, e cinco ovelhas guisadas, e cinco medidas de trigo tostado, e cem cachos de passas, e duzentas pastas de figos passados, e os pôs sobre jumentos. 19 E disse aos seus moços: Ide adiante de mim, eis que vos seguirei de perto. O que, porém, não declarou a seu marido Nabal.

20 E sucedeu que, andando ela montada num jumento, desceu pelo encoberto do monte, e eis que Davi e os seus homens lhe vinham ao encontro, e ela encontrou-se com eles. 21 E disse Davi: Na verdade que em vão tenho guardado tudo quanto este tem no deserto, e nada lhe faltou de tudo quanto tem, e ele me pagou mal por bem.

22 Assim faça Deus aos inimigos de Davi, e outro tanto, se eu deixar até amanhã de tudo o que tem, até mesmo um menino.

23 Vendo, pois, Abigail a Davi, apressou-se, e desceu do jumento, e prostrou-se sobre o seu rosto diante de Davi, e se inclinou à terra. 24 E lançou-se a seus pés, e disse: Ah, senhor meu, minha seja a transgressão; deixa, pois, falar a tua serva aos teus ouvidos, e ouve as palavras da tua serva.

25 Meu senhor, agora não faça este homem vil, a saber, Nabal, impressão no seu coração, porque tal é ele qual é o seu nome. Nabal é o seu nome, e a loucura está com ele, e eu, tua serva, não vi os moços de meu senhor, que enviaste. 26 Agora, pois, meu senhor, vive o Senhor, e vive a tua alma, que o Senhor te impediu de vires com sangue, e de que a tua mão te salvasse; e, agora, tais quais Nabal sejam os teus inimigos e os que procuram mal contra o meu senhor. 27 E agora este é o presente que trouxe a tua serva a meu senhor; seja dado aos moços que seguem ao meu senhor. 28 Perdoa, pois, à tua serva esta transgressão, porque certamente fará o Senhor casa firme a meu senhor, porque meu senhor guerreia as guerras do Senhor, e não se tem achado mal em ti por todos os teus dias, 29 E, levantando-se algum homem para te perseguir, e para procurar a tua morte, contudo a vida de meu senhor será atada no feixe dos que vivem com o Senhor teu Deus; porém a vida de teus inimigos ele arrojará ao longe, como do meio do côncavo de uma funda. 30 E há de ser que, usando o Senhor com o meu senhor conforme a todo o bem que já tem falado de ti, e te houver estabelecido príncipe sobre Israel, 31 Então, meu senhor, não te será por tropeço, nem por pesar no coração, o sangue que sem causa derramaste, nem tampouco por ter se vingado o meu senhor a si mesmo; e quando o Senhor fizer bem a meu senhor, lembra-te então da tua serva.

32 Então Davi disse a Abigail: Bendito o Senhor Deus de Israel, que hoje te enviou ao meu encontro.

33 E bendito o teu conselho, e bendita tu, que hoje me impediste de derramar sangue, e de vingar-me pela minha própria mão. 34 Porque, na verdade, vive o Senhor Deus de Israel, que me impediu de que te fizesse mal, que se tu não te apressaras, e não me vieras ao encontro, não ficaria a Nabal até a luz da manhã nem mesmo um menino.

35 Então Davi tomou da sua mão o que tinha trazido, e lhe disse: Sobe em paz à tua casa; vês aqui que tenho dado ouvidos à tua voz, e tenho aceitado a tua face.

36 E, vindo Abigail a Nabal, eis que tinha em sua casa um banquete, como banquete de rei; e o coração de Nabal estava alegre nele, e ele já muito embriagado, pelo que ela não lhe deu a entender coisa alguma, pequena nem grande, até à luz da manhã. 37 Sucedeu, pois, que pela manhã, estando Nabal já livre do vinho, sua mulher lhe deu a entender aquelas coisas; e se amorteceu o seu coração, e ficou ele como pedra. 38 E aconteceu que, passados quase dez dias, feriu o Senhor a Nabal, e este morreu.

39 E, ouvindo Davi que Nabal morrera, disse: Bendito seja o Senhor, que julgou a causa de minha afronta recebida da mão de Nabal, e deteve a seu servo do mal, fazendo o Senhor tornar o mal de Nabal sobre a sua cabeça. E mandou Davi falar a Abigail, para tomá-la por sua mulher.

40 Vindo, pois, os criados de Davi a Abigail, no Carmelo, lhe falaram, dizendo: Davi nos tem mandado a ti, para te tomar por sua mulher.

41 Então ela se levantou, e se inclinou com o rosto em terra, e disse: Eis que a tua serva servirá de criada para lavar os pés dos criados de meu senhor.

42 E Abigail se apressou, e se levantou, e montou num jumento com as suas cinco moças que seguiam as suas pisadas; e ela seguiu os mensageiros de Davi, e foi sua mulher.

43 Também tomou Davi a Ainoã de Jizreel; e ambas foram suas mulheres. 44 Porque Saul tinha dado sua filha Mical, mulher de Davi, a Palti, filho de Laís, o qual era de Galim.

1 Samuel*Cap. 28:3. a murit. Tot Israelul s-a adunat și l-a plâns*Num. 20:29.Deut. 34:8. și l-au îngropat în locuința lui, la Rama. Atunci, David s-a sculat și s-a coborât în pustia*Gen. 21:21.Ps. 120:5. Paran. 2 În Maon*Cap. 23:24. era un om foarte bogat, a cărui avere era în Carmel; avea trei mii de oi și o mie de capre și se afla la Carmel*Ios. 15:55. pentru tunderea oilor lui. 3 Numele acestui om era Nabal și nevasta lui se chema Abigail; era o femeie cu judecată și frumoasă la chip, dar bărbatul ei era aspru și rău în faptele lui. El se trăgea din Caleb. 4 David a aflat în pustie că Nabal își tunde*Gen. 38:13.2 Sam. 13:23. oile. 5 A trimis la el zece tineri, cărora le-a zis: „Suiți-vă la Carmel și duceți-vă la Nabal. Întrebați-l de sănătate în numele meu 6 și să-i vorbiți așa: ‘Să trăiești*1 Cron. 12:18.Ps. 122:7.Luca 10:5. în pace și pacea să fie cu casa ta și cu tot ce este al tău. 7 Și acum, am auzit că tunzi oile. Păstorii tăi au fost cu noi; nu i-am ocărât și nu li s-a luat*Vers. 15,21. nimic în tot timpul cât au fost la Carmel. 8 Întreabă pe slujitorii tăi, și-ți vor spune. Să capete trecere dar tinerii aceștia înaintea ta, fiindcă venim într-o zi*Neem. 8:10.Est. 9:19. de bucurie. Dă dar, te rog, robilor tăi și fiului tău David ce te lasă inima.’" 9 Când au ajuns, oamenii lui David au spus lui Nabal toate aceste cuvinte în numele lui David. Apoi au tăcut. 10 Nabal a răspuns slujitorilor lui David: „Cine*Jud. 9:28.Ps. 73:7,8;123:3,4. este David și cine este fiul lui Isai? Astăzi sunt mulți slujitori care fug de la stăpâni. 11 Și să-mi iau eu*Jud. 8:6. pâinea, apa și vitele mele, pe care le-am tăiat pentru tunzătorii mei, și să le dau unor oameni care sunt de nu știu unde?" 12 Oamenii lui David și-au luat drumul înapoi; s-au întors și au spus, la sosirea lor, toate aceste cuvinte lui David. 13 Atunci, David a zis oamenilor săi: „Fiecare din voi să-și încingă sabia!" Și fiecare și-a încins sabia. David și-a încins și el sabia și aproape patru sute de inși s-au suit după el. Au mai rămas*Cap. 30:24. doar două sute la calabalâcuri. 14 Unul din slujitorii lui Nabal a venit și a zis către Abigail, nevasta lui Nabal: „Iată că David a trimis din pustie niște soli să întrebe de sănătate pe stăpânul nostru, și el s-a purtat rău cu ei. 15 Și totuși oamenii aceștia au fost foarte buni cu noi; nu ne-au*Vers. 7. ocărât și nu ni s-a luat nimic în tot timpul cât am fost cu ei în câmp. 16 Ne-au fost zid*Exod 14:22.Iov 1:10. și zi, și noapte, în tot timpul cât am fost cu ei la păscutul turmelor. 17 Să știi acum și vezi ce ai de făcut, căci pierderea*Cap. 20:7. stăpânului nostru și a întregii lui case este hotărâtă și el este așa de rău*Deut. 13:13.Jud. 19:22. încât nimeni nu îndrăznește să-i vorbească." 18 Abigail a luat*Gen. 32:13.Prov. 18:16;21:14. îndată două sute de pâini, două burdufuri cu vin, cinci oi pregătite, cinci măsuri de grâu prăjit, o sută de turte de stafide și două sute de legături de smochine. Le-a pus pe măgari 19 și a zis slujitorilor săi: „Luați-o înaintea*Gen. 32:16,20. mea și eu voi veni după voi." N-a spus nimic bărbatului ei Nabal. 20 Ea a încălecat pe un măgar, a coborât muntele pe un drum tufos și iată că David și oamenii lui se coborau în fața ei, așa că i-a întâlnit. 21 David zisese: „În zadar am păzit tot ce are omul acesta în pustie de nu s-a luat nimic din tot ce are, căci mi-a întors*Ps. 109:5.Prov. 17:13. rău pentru bine. 22 Dumnezeu să pedepsească*Rut 1:17. Cap. 3:17; 20:13,16. pe robul său David cu toată asprimea dacă voi mai lăsa să rămână până la lumina zilei pe cineva*Vers. 34. de parte bărbătească*1 Împ. 14:10;21:21.2 Împ. 9:8. din tot ce este al lui Nabal!" 23 Când a zărit Abigail pe David, s-a dat jos*Ios. 15:18.Jud. 1:14. repede de pe măgar, a căzut cu fața la pământ înaintea lui David și s-a închinat până la pământ. 24 Apoi, aruncându-se la picioarele lui, a zis: „Eu sunt de vină, domnul meu! Îngăduie roabei tale să-ți vorbească la urechi și ascultă cuvintele roabei tale. 25 Să nu-și pună domnul meu mintea cu omul acela rău, cu Nabal, căci, cum îi este numele, așa este și el; Nabal (Nebun) îi este numele, și este plin de nebunie. Și eu, roaba ta, n-am văzut pe oamenii trimiși de domnul meu. 26 Acum, domnul meu, viu*2 Împ. 2:2. este Domnul și viu este sufletul tău, că Domnul te-a oprit*Gen. 20:6. Vers. 33. să verși sânge și să te ajuți*Rom. 12:19. cu mâna ta. Vrăjmașii tăi, cei ce vor răul domnului meu, să fie ca*2 Sam. 18:32. Nabal! 27 Primește darul acesta*Gen. 33:11. Cap. 30:26.2 Împ. 5:15. pe care-l aduce roaba ta domnului meu și să se împartă oamenilor care merg după domnul meu. 28 Iartă, te rog, vina roabei tale, căci Domnul*2 Sam. 7:11,27.1 Împ. 9:5.1 Cron. 17:10,25. va face domnului meu o casă trainică; iartă, căci domnul meu poartă războaiele*Cap. 18:17. Domnului și niciodată nu va fi răutate*Cap. 24:11. în tine. 29 Dacă se va ridica cineva care să te urmărească și să vrea să-ți ia viața, sufletul domnului meu va fi legat în mănunchiul celor vii la Domnul Dumnezeul tău și să arunce cu praștia*Ier. 10:18. sufletul vrăjmașilor tăi. 30 Când va face Domnul domnului meu tot binele pe care ți l-a făgăduit și te va pune mai-mare peste Israel, 31 atunci nu va avea domnul meu nici mustrări de cuget și nici nu-l va durea inima că a vărsat sânge degeaba și că s-a răzbunat singur. Și când va face Domnul bine domnului meu, adu-ți aminte de roaba ta." 32 David a zis Abigailei: „Binecuvântat*Gen. 24:27.Exod 18:10.Ps. 41:13;72:18.Luca 1:68. să fie Domnul Dumnezeul lui Israel, care te-a trimis astăzi înaintea mea! 33 Binecuvântată să fie judecata ta și binecuvântată să fii tu, că m-ai oprit*Vers. 26. în ziua aceasta să vărs sânge și mi-ai oprit mâna! 34 Dar viu este Domnul Dumnezeul lui Israel, care m-a oprit*Vers. 26. să-ți fac rău, că, dacă nu te-ai fi grăbit să vii înaintea mea, n-ar mai fi rămas*Vers. 22. nimic din ce este al lui Nabal până la lumina zilei de mâine." 35 Și David a luat din mâna Abigailei ce-i adusese și i-a zis: „Suie-te*Cap. 20:42.2 Sam. 15:9.2 Împ. 5:19.Luca 7:50;8:48. în pace acasă; vezi că ți-am ascultat glasul și te-am*Gen. 19:21. primit bine."

36 Abigail a ajuns la Nabal. Și tocmai el dădea în casa lui un ospăț*2 Sam. 13:23. ca un ospăț împărătesc; inima îi era veselă și era beat mort. Ea nu i-a spus nimic, nimic, până la lumina zilei. 37 Dar dimineața, după ce trecuse beția lui Nabal, nevastă-sa i-a istorisit ce se întâmplase. Inima lui Nabal a primit o lovitură de moarte și s-a făcut ca o piatră. 38 Cam după zece zile, Domnul a lovit pe Nabal și a murit. 39 David a aflat că murise Nabal și a zis: „Binecuvântat*Vers. 32. să fie Domnul că mi-a apărat pricina*Prov. 22:23. în ocara pe care mi-a făcut-o Nabal și a împiedicat*Vers. 26,34. pe robul Său să facă rău! Domnul a făcut ca răutatea lui Nabal să cadă*1 Împ. 2:44.Ps. 7:16. asupra capului lui." David a trimis vorbă Abigailei că vrea s-o ia de nevastă. 40 Slujitorii lui David au ajuns la Abigail, la Carmel, și i-au vorbit așa: „David ne-a trimis la tine, ca să te ia de nevastă." 41 Ea s-a sculat, s-a aruncat cu fața la pământ și a zis: „Iată, roaba ta se socotește ca o roabă*Rut 2:10,13.Prov. 15:33., gata să spele picioarele slujitorilor domnului meu." 42 Și îndată, Abigail a plecat, călare pe un măgar și însoțită de cinci fete; a mers după solii lui David și i-a fost nevastă. 43 David luase și pe Ahinoam din*Ios. 15:56. Izreel și amândouă*Cap. 27:3;30:5. au fost nevestele lui. 44 Și Saul dăduse pe fiică-sa Mical*2 Sam. 3:14., nevasta lui David, lui Palti din Galim*Is. 10:30., fiul lui Laiș.