Ao mestre de canto. Salmo de Davi, servo do Senhor, o qual dirigiu ao Senhor as palavras deste cântico, no dia em que o Senhor o livrou de todos os seus inimigos e das mãos de Saul. Ele disse:

1 Eu te amarei, ó Senhor,

fortaleza minha.

2 O Senhor é o meu rochedo,

e o meu lugar forte,

e o meu libertador;

o meu Deus, a minha fortaleza,

em quem confio;

o meu escudo,

a força da minha salvação,

e o meu alto refúgio.

3 Invocarei o nome do Senhor,

que é digno de louvor,

e ficarei livre dos meus inimigos.

4 Tristezas de morte me cercaram,

e torrentes de impiedade

me assombraram.

5 Tristezas do inferno me cingiram,

laços de morte

me surpreenderam.

6 Na angústia invoquei

ao Senhor,

e clamei ao meu Deus;

desde o seu templo ouviu

a minha voz,

aos seus ouvidos chegou o meu clamor

perante a sua face.

7 Então a terra se abalou e tremeu;

e os fundamentos dos montes

também se moveram e se abalaram,

porquanto se indignou.

8 Das suas narinas subiu fumaça,

e da sua boca saiu fogo

que consumia;

carvões se acenderam dele.

9 Abaixou os céus, e desceu,

e a escuridão estava

debaixo de seus pés.

10 E montou num querubim, e voou;

sim, voou sobre as asas

do vento.

11 Fez das trevas

o seu lugar oculto;

o pavilhão que o cercava

era a escuridão das águas

e as nuvens dos céus.

12 Ao resplendor da sua presença

as nuvens se espalharam,

e a saraiva e as brasas de fogo.

13 E o Senhor trovejou nos céus;

o Altíssimo levantou a sua voz;

e houve saraiva e brasas de fogo.

14 Mandou as suas setas,

e as espalhou;

multiplicou raios,

e os desbaratou.

15 Então foram vistas

as profundezas das águas,

e foram descobertos

os fundamentos do mundo,

pela tua repreensão, Senhor,

ao sopro das tuas narinas.

16 Enviou desde o alto,

e me tomou;

tirou-me das muitas águas.

17 Livrou-me do meu inimigo forte

e dos que me odiavam,

pois eram mais poderosos do que eu.

18 Surpreenderam-me no dia

da minha calamidade;

mas o Senhor foi

o meu amparo.

19 Trouxe-me

para um lugar espaçoso;

livrou-me,

porque tinha prazer em mim.

20 Recompensou-me o Senhor

conforme a minha justiça,

retribuiu-me conforme a pureza

das minhas mãos.

21 Porque guardei os caminhos

do Senhor,

e não me apartei impiamente

do meu Deus.

22 Porque todos os seus juízos

estavam diante de mim,

e não rejeitei os seus estatutos.

23 Também fui sincero perante ele,

e me guardei da minha iniquidade.

24 Assim que retribuiu-me o Senhor

conforme a minha justiça,

conforme a pureza

de minhas mãos

perante os seus olhos.

25 Com o benigno

te mostrarás benigno;

e com o homem sincero

te mostrarás sincero;

26 Com o puro te mostrarás puro;

e com o perverso

te mostrarás indomável.

27 Porque tu livrarás o povo aflito,

e abaterás

os olhos altivos.

28 Porque tu acenderás

a minha candeia;

o Senhor meu Deus

iluminará as minhas trevas.

29 Porque contigo entrei

pelo meio de uma tropa,

com o meu Deus saltei uma muralha.

30 O caminho de Deus é perfeito;

a palavra do Senhor

é provada;

é um escudo para todos

os que nele confiam.

31 Porque quem é Deus

senão o Senhor?

E quem é rochedo

senão o nosso Deus?

32 Deus é o que me cinge de força

e aperfeiçoa o meu caminho.

33 Faz os meus pés

como os das cervas,

e põe-me nas minhas alturas.

34 Ensina as minhas mãos

para a guerra,

de sorte que os meus braços

quebraram um arco de cobre.

35 Também me deste

o escudo da tua salvação;

a tua mão direita me susteve,

e a tua mansidão

me engrandeceu.

36 Alargaste os meus passos

debaixo de mim,

de maneira que os meus pés

não vacilaram.

37 Persegui os meus inimigos,

e os alcancei;

não voltei senão depois

de os ter consumido.

38 Atravessei-os de sorte

que não se puderam levantar;

caíram debaixo dos meus pés.

39 Pois me cingiste de força

para a peleja;

fizeste abater debaixo de mim

aqueles que contra mim

se levantaram.

40 Deste-me também o pescoço

dos meus inimigos

para que eu pudesse destruir

os que me odeiam.

41 Clamaram, mas não houve

quem os livrasse;

até ao Senhor,

mas ele não lhes respondeu.

42 Então os esmiucei

como o pó diante do vento;

deitei-os fora

como a lama das ruas.

43 Livraste-me das contendas

do povo,

e me fizeste cabeça dos gentios;

um povo que não conheci

me servirá.

44 Em ouvindo a minha voz,

me obedecerão;

os estranhos se mostram

submissos a mim.

45 Os estranhos descairão,

e terão medo

nos seus esconderijos.

46 O Senhor vive;

e bendito seja o meu rochedo,

e exaltado seja o Deus

da minha salvação.

47 É Deus que me vinga

inteiramente,

e sujeita os povos debaixo de mim;

48 O que me livra

de meus inimigos;

sim, tu me exaltas sobre os que

se levantam contra mim,

tu me livras

do homem violento.

49 Assim que, ó Senhor,

te louvarei entre os gentios,

e cantarei louvores ao teu nome,

50 Pois engrandece a salvação

do seu rei,

e usa de benignidade

com o seu ungido,

com Davi, e com a sua semente

para sempre.

Către mai-marele cântăreților.

Un psalm al lui David, robul Domnului.

El a spus Domnului cuvintele cântării acesteia când l-a scăpat Domnul din mâna tuturor vrăjmașilor săi și din mâna lui Saul. El a zis:

1 Te iubesc*Ps. 144:1. din inimă, Doamne, tăria mea!

2 Doamne, Tu ești stânca mea, cetățuia mea, izbăvitorul meu!

Dumnezeule, Tu ești stânca mea în care mă ascund*Evr. 2:13.,

scutul meu, tăria care mă scapă și întăritura mea!

3 Eu strig: „Lăudat să fie Domnul*Ps. 76:4.!"

și sunt izbăvit de vrăjmașii mei.

4 Mă înconjuraseră legăturile morții*Ps. 116:3.

și mă îngroziseră râurile pieirii;

5 mă înfășuraseră legăturile mormântului

și mă prinseseră lațurile morții.

6 Dar, în strâmtorarea mea, am chemat pe Domnul

și am strigat către Dumnezeul meu:

din locașul Lui, El mi-a auzit glasul,

și strigătul meu a ajuns până la El, până la urechile Lui.

7 Atunci s-a zguduit*Fapte 4:31. pământul și s-a cutremurat,

temeliile munților s-au mișcat

și s-au clătinat, pentru că El Se mâniase.

8 Din nările Lui se ridica fum

și un foc mistuitor ieșea din gura Lui:

cărbuni aprinși țâșneau din ea.

9 A plecat*Ps. 144:5. cerurile și S-a coborât:

un nor gros era sub picioarele Lui.

10 Călărea*Ps. 99:1. pe un heruvim și zbura,

venea plutind*Ps. 104:3. pe aripile vântului.

11 Întunericul Și-l făcuse învelitoare,

iar cortul Lui*Ps. 97:2., împrejurul Lui,

erau niște ape întunecoase și nori negri.

12 Din strălucirea*Ps. 97:3. care se răsfrângea înaintea Lui, ieșeau nori

care aruncau grindină și cărbuni de foc.

13 Domnul a tunat în ceruri,

Cel Preaînalt a făcut să-I răsune glasul*Ps. 29:3.

cu grindină și cărbuni de foc.

14 A aruncat*Ios. 10:10.Ps. 144:6.Is. 30:30. săgeți și a risipit pe vrăjmașii mei,

a înmulțit loviturile trăsnetului și i-a pus pe fugă.

15 Atunci s-a văzut albia*Exod 15:8.Ps. 106:9. apelor

și s-au descoperit temeliile lumii,

la mustrarea Ta, Doamne,

la vuietul suflării nărilor Tale.

16 El Și-a întins mâna*Ps. 144:7. de sus, m-a apucat,

m-a scos din apele cele mari;

17 m-a izbăvit de potrivnicul meu cel puternic,

de vrăjmașii mei, care erau mai tari decât mine.

18 Ei năvăliseră deodată peste mine în ziua strâmtorării mele;

dar Domnul a fost sprijinul meu.

19 El m-a scos la loc larg*Ps. 31:8;118:5.

și m-a scăpat, pentru că mă iubește.

20 Domnul mi-a făcut*1 Sam. 24:19. după neprihănirea mea,

mi-a răsplătit după curăția mâinilor mele,

21 căci am păzit căile Domnului

și n-am păcătuit împotriva Dumnezeului meu.

22 Toate poruncile Lui au fost înaintea mea

și nu m-am depărtat de la legile Lui.

23 Am fost fără vină față de El

și m-am păzit de fărădelegea mea.

24 De aceea*1 Sam. 26:23., Domnul mi-a răsplătit după neprihănirea mea, după curăția mâinilor mele înaintea ochilor Lui.

25 Cu cel bun,*1 Împ. 8:32. Tu Te arăți bun,

cu omul neprihănit, Te arăți neprihănit,

26 cu cel curat, Te arăți curat

și, cu cel stricat,*Lev. 26:23,24,27,28.Prov. 3:34. Te porți după stricăciunea lui.

27 Tu mântuiești pe poporul care se smerește

și smerești privirile*Ps. 101:1.Prov. 6:17. trufașe.

28 Da, Tu îmi aprinzi*Iov 18:6. lumina mea.

Domnul Dumnezeul meu îmi luminează întunericul meu.

29 Cu Tine mă năpustesc asupra unei oști înarmate,

cu Dumnezeul meu sar peste un zid întărit.

30 Căile lui Dumnezeu sunt desăvârșite*Deut. 32:4.Dan. 4:37.Apoc. 15:3.,

Cuvântul Domnului este încercat*Ps. 12:6;119:140.Prov. 30:5.:

El este un scut pentru*Ps. 17:7. toți cei ce aleargă la El.

31 Căci*Deut. 32:31,39.1 Sam. 2:2.Ps. 86:8.Is. 45:5. cine este Dumnezeu afară de Domnul

și cine este o stâncă afară de Dumnezeul nostru?

32 Dumnezeu mă încinge*Ps. 91:2. cu putere

și mă povățuiește pe calea cea dreaptă.

33 El îmi face picioarele ca ale cerboaicelor*2 Sam. 2:18.Hab. 3:19.

și mă așază pe înălțimile*Deut. 32:13;33:29. mele*18:33 Cetățuile de pe munți.,

34 El îmi deprinde*Ps. 144:1. mâinile la luptă,

așa că brațele mele întind arcul de aramă.

35 Tu îmi dai scutul mântuirii Tale,

dreapta Ta mă sprijină

și îndurarea Ta mă face mare.

36 Tu lărgești drumul sub pașii mei

și nu-mi alunecă gleznele*Prov. 4:12..

37 Urmăresc pe vrăjmașii mei, îi ajung

și nu mă întorc până nu-i nimicesc.

38 Îi zdrobesc de nu pot să se mai ridice;

ei cad sub picioarele mele.

39 Tu mă încingi cu putere pentru luptă

și răpui pe potrivnicii mei sub picioarele mele.

40 Tu faci pe vrăjmașii mei să dea dosul înaintea mea,

și eu nimicesc pe cei ce mă urăsc.

41 Ei strigă, dar n-are cine să-i scape!

Strigă către Domnul*Iov 27:9;35:12.Prov. 1:28.Is. 1:15.Ier. 11:11;14:12.Ezec. 8:18.Mica 3:4.Zah. 7:13., dar nu le răspunde!

42 Îi pisez ca praful, pe care-l ia vântul,

îi calc în picioare ca noroiul*Zah. 10:5. de pe ulițe.

43 Tu mă scapi*2 Sam. 2:9,10;3:1. din neînțelegerile poporului, mă pui în fruntea*2 Sam. 8. neamurilor;

un popor pe care nu-l cunoșteam*Is. 52:15;55:5. îmi este supus.

44 El ascultă de mine la cea dintâi poruncă,

fiii străinului*Deut. 33:29.Ps. 66:3;81:15. mă lingușesc*Mica 7:17..

45 Fiilor străinului li se înmoaie inima de mine

și ies tremurând din cetățuile lor.

46 Trăiască Domnul și binecuvântată să fie Stânca mea!

Mărit să fie Dumnezeul mântuirii mele,

47 Dumnezeu, răzbunătorul meu,

care îmi supune*Ps. 47:3. popoarele

48 și mă izbăvește de vrăjmașii mei!

Tu mă înalți*Ps. 59:1. mai presus de potrivnicii mei,

mă scapi de omul asupritor.

49 De aceea*Rom. 15:9., Doamne, Te voi lăuda printre neamuri,

voi cânta spre slava Numelui Tău.

50 El dă mari izbăviri*Ps. 144:10. împăratului Său

și dă îndurare unsului Său,

lui David, și seminței lui, pe vecie*2 Sam. 7:13..