1 Tinha Joás sete anos de idade quando começou a reinar, e quarenta anos reinou em Jerusalém; e era o nome da sua mãe Zíbia, de Berseba. 2 E fez Joás o que era reto aos olhos do Senhor, todos os dias do sacerdote Joiada. 3 E tomou-lhe Joiada duas mulheres, e gerou filhos e filhas.

4 E, depois disto, Joás resolveu renovar a casa do Senhor. 5 Reuniu, pois, os sacerdotes e os levitas, e disse-lhes: Saí pelas cidades de Judá, e levantai dinheiro de todo o Israel para reparar a casa do vosso Deus de ano em ano; e vós, apressai este negócio. Porém os levitas não se apressaram.

6 E o rei chamou a Joiada, o chefe, e disse-lhe: Por que não requereste dos levitas, que trouxessem de Judá e de Jerusalém o tributo que Moisés, servo do Senhor, ordenou à congregação de Israel, para a tenda do testemunho?

7 Porque, sendo Atalia ímpia, seus filhos arruinaram a casa de Deus, e até todas as coisas sagradas da casa do Senhor empregaram em Baalins.

8 E o rei, pois, deu ordem e fizeram um cofre, e o puseram fora, à porta da casa do Senhor. 9 E publicou-se em Judá e em Jerusalém que trouxessem ao Senhor o tributo de Moisés, o servo de Deus, ordenado a Israel no deserto. 10 Então todos os príncipes e todo o povo se alegraram, e o trouxeram e o lançaram no cofre, até que ficou cheio. 11 E sucedia que, quando levavam o cofre pelas mãos dos levitas, segundo o mandado do rei, e vendo-se que já havia muito dinheiro, vinha o escrivão do rei, e o oficial do sumo sacerdote, e esvaziavam o cofre, e tomavam-no e levavam-no de novo ao seu lugar; assim faziam de dia em dia, e ajuntaram dinheiro em abundância.

12 O qual o rei e Joiada davam aos que tinham o encargo da obra do serviço da casa do Senhor; e contrataram pedreiros e carpinteiros, para renovarem a casa do Senhor; como também ferreiros e serralheiros, para repararem a casa do Senhor. 13 E os que tinham o encargo da obra faziam com que o trabalho de reparação fosse crescendo pelas suas mãos; e restauraram a casa de Deus no seu estado, e a fortaleceram. 14 E, depois de acabarem, trouxeram ao rei e a Joiada o resto do dinheiro, e dele fizeram utensílios para a casa do Senhor, objetos para ministrar e oferecer, colheres, vasos de ouro e de prata. E continuamente sacrificaram holocaustos na casa do Senhor, todos os dias de Joiada.

15 E envelheceu Joiada, e morreu farto de dias; era da idade de cento e trinta anos quando morreu. 16 E o sepultaram na cidade de Davi com os reis; porque tinha feito bem em Israel, e para com Deus e a sua casa.

17 Porém, depois da morte de Joiada vieram os príncipes de Judá e prostraram-se perante o rei; e o rei os ouviu. 18 E deixaram a casa do Senhor Deus de seus pais, e serviram às imagens do bosque e aos ídolos. Então, por causa desta sua culpa, veio grande ira sobre Judá e Jerusalém. 19 Porém enviou profetas entre eles, para os reconduzir ao Senhor, os quais protestaram contra eles; mas eles não deram ouvidos.

20 E o Espírito de Deus revestiu a Zacarias, filho do sacerdote Joiada, o qual se pôs em pé acima do povo, e lhes disse: Assim diz Deus: Por que transgredis os mandamentos do Senhor, de modo que não possais prosperar? Porque deixastes ao Senhor, também ele vos deixará.

21 E eles conspiraram contra ele, e o apedrejaram por mandado do rei, no pátio da casa do Senhor. 22 Assim o rei Joás não se lembrou da beneficência que Joiada, pai de Zacarias, lhe fizera; porém matou-lhe o filho, o qual, morrendo, disse: O Senhor o verá, e o requererá.

23 E sucedeu que, decorrido um ano, o exército da Síria subiu contra ele; e vieram a Judá e a Jerusalém, e destruíram dentre o povo a todos os seus príncipes; e enviaram todo o seu despojo ao rei de Damasco. 24 Porque ainda que o exército dos sírios viera com poucos homens, contudo o Senhor entregou na sua mão um exército mui numeroso, porquanto deixaram ao Senhor Deus de seus pais. Assim executaram juízos contra Joás.

25 E, quando os sírios se retiraram, deixaram-no gravemente ferido; então seus servos conspiraram contra ele por causa do sangue dos filhos do sacerdote Joiada, e o feriram na sua cama, e morreu; e o sepultaram na cidade de Davi, porém não o sepultaram nos sepulcros dos reis. 26 Estes, pois, foram os que conspiraram contra ele; Zabade, filho de Simeate, a amonita, e Jeozabade, filho de Sinrite, a moabita. 27 E, quanto a seus filhos, e à grandeza do cargo que se lhe impôs, e à restauração da casa de Deus, eis que estão escritos no livro da história dos reis; e Amazias, seu filho, reinou em seu lugar.

1 Ioas avea șapte*2 Împ. 11:21;12:1. ani când a ajuns împărat și a domnit patruzeci de ani la Ierusalim. Mama sa se chema Țibia, din Beer-Șeba. 2 Ioas a făcut ce este bine*Cap. 26:5. înaintea Domnului în tot timpul vieții preotului Iehoiada. 3 Iehoiada a luat pentru Ioas două neveste și Ioas a născut fii și fiice. 4 După aceea, Ioas și-a pus de gând să dreagă Casa Domnului. 5 A strâns pe preoți și pe leviți și le-a zis: „Duceți-vă prin cetățile lui Iuda și strângeți bani*2 Împ. 12:4. din tot Israelul, pe fiecare an, pentru dregerea Casei Dumnezeului vostru. Și grăbiți-vă cu lucrul acesta." Dar leviții nu s-au grăbit. 6 Împăratul*2 Împ. 12:7. a chemat pe marele preot Iehoiada și i-a zis: „Pentru ce n-ai vegheat ca leviții să strângă din Iuda și din Ierusalim darea poruncită de Moise*Exod 30:12-14,16., robul Domnului, și pusă pe adunarea lui Israel pentru cortul*Num. 1:50.Fapte 7:44. mărturiei? 7 Căci nelegiuita aceea de Atalia și fiii*Cap. 21:17. ei au pustiit Casa lui Dumnezeu și au întrebuințat în slujba baalilor toate lucrurile*2 Împ. 12:4. închinate Casei Domnului." 8 Atunci, împăratul a poruncit*2 Împ. 12:9. să se facă o ladă și să se pună afară la poarta Casei Domnului. 9 Și s-a dat de veste în Iuda și în Ierusalim ca să se aducă Domnului*Vers. 6. darea pusă de Moise, robul Domnului, pe Israel în pustie. 10 Toate căpeteniile și tot poporul s-au bucurat de lucrul acesta și au adus și au aruncat în ladă tot ce aveau de plătit. 11 Când*2 Împ. 12:10. vedeau leviții că e mult argint în ladă și că era vremea ca s-o dea în mâinile dregătorilor împăratului, venea logofătul împăratului și slujbașul marelui preot și goleau lada. Apoi o luau și o puneau iarăși la loc. Așa făceau în fiecare zi și au strâns mult argint. 12 Împăratul și Iehoiada îl dădeau meșterilor însărcinați cu facerea lucrării în Casa Domnului, care tocmeau cioplitori de piatră și tâmplari, ca să dreagă Casa Domnului, precum și lucrători în fier și aramă, ca să dreagă Casa Domnului. 13 Lucrătorii s-au apucat de lucru și au isprăvit ce era de dres; au pus Casa lui Dumnezeu iarăși în stare bună și au întărit-o. 14 Când au isprăvit, au adus înaintea împăratului și înaintea lui Iehoiada argintul care mai rămăsese. Și cu el*2 Împ. 12:13. au făcut unelte pentru Casa Domnului, unelte pentru slujbă și pentru arderile-de-tot, pahare și alte scule de aur și de argint. Și, în tot timpul vieții lui Iehoiada, au adus necurmat arderi-de-tot în Casa Domnului. 15 Iehoiada a murit bătrân și sătul de zile. La moarte, avea o sută treizeci de ani. 16 L-au îngropat în cetatea lui David, la un loc cu împărații, pentru că făcuse bine în Israel, și față de Dumnezeu, și față de Casa Lui.

17 După moartea lui Iehoiada, căpeteniile lui Iuda au venit și s-au închinat înaintea împăratului. Atunci, împăratul i-a ascultat. 18 Și au părăsit Casa Domnului Dumnezeului părinților lor și au slujit astarteelor*1 Împ. 14:23. și idolilor. Mânia*Jud. 5:8. Cap. 19:2; 28:13; 29:8; 32:25. Domnului a venit asupra lui Iuda și asupra Ierusalimului, pentru că se făcuseră vinovați în felul acesta. 19 Domnul a trimis*Cap. 36:15.Ier. 7:25,26;25:4. la ei proroci să-i întoarcă înapoi la El, dar n-au ascultat de înștiințările pe care le-au primit. 20 Zaharia, fiul preotului Iehoiada, a fost îmbrăcat cu Duhul*Cap. 15:1;20:14. lui Dumnezeu. El s-a înfățișat înaintea poporului și i-a zis: „Așa vorbește Dumnezeu: ‘Pentru ce*Num. 14:41. călcați poruncile Domnului? Nu veți propăși. Pentru că*Cap. 15:2. ați părăsit pe Domnul, și El vă va părăsi.’" 21 Și au uneltit împotriva lui și l-au ucis*Mat. 23:35.Fapte 7:58,59. cu pietre, din porunca împăratului, în curtea Casei Domnului. 22 Împăratul Ioas nu și-a adus aminte de bunăvoința pe care o avusese față de el Iehoiada, tatăl lui Zaharia, și a omorât pe fiul lui. Zaharia a zis când a murit: „Domnul să vadă și să judece!" 23 După trecerea anului, oastea*2 Împ. 12:17. sirienilor s-a suit împotriva lui Ioas și a venit în Iuda și la Ierusalim. Au omorât din popor pe toate căpeteniile poporului și au trimis împăratului toată prada la Damasc. 24 Oastea sirienilor a venit cu un mic*Lev. 26:8.Deut. 32:30.Is. 30:17. număr de oameni. Totuși Domnul a dat*Lev. 26:25.Deut. 28:25. în mâinile lor o oaste foarte însemnată, pentru că părăsiseră pe Domnul Dumnezeul părinților lor. Astfel au pedepsit*Cap. 22:8.Is. 10:4. sirienii pe Ioas. 25 Când au plecat de la el, după ce-l lăsaseră în mari suferințe, slujitorii*2 Împ. 12:20. lui au uneltit împotriva lui din pricina sângelui fiului*Vers. 21. preotului Iehoiada. L-au omorât în patul lui și a murit. L-au îngropat în cetatea lui David, dar nu l-au îngropat în mormintele împăraților. 26 Iată pe cei ce au uneltit împotriva lui: Zabad, fiul Șimeatei, o femeie amonită, și Iozabad, fiul Șimritei, o femeie moabită. 27 Cât despre fiii lui, despre marele număr de prorocii*2 Împ. 12:18. făcute cu privire la el și despre dregerea Casei lui Dumnezeu, toate acestea sunt scrise în istoria din cartea împăraților.

În locul lui a domnit fiul său Amația*2 Împ. 12:21..