1 Depois destas coisas e desta verdade, veio Senaqueribe, rei da Assíria, e entrou em Judá, e acampou-se contra as cidades fortificadas, e intentou apoderar-se delas. 2 Vendo, pois, Ezequias que Senaqueribe vinha, e que estava resolvido contra Jerusalém, 3 Teve conselho com os seus príncipes e os seus homens valentes, para que se tapassem as fontes das águas que havia fora da cidade; e eles o ajudaram. 4 Assim muito povo se ajuntou, e tapou todas as fontes, como também o ribeiro que se estendia pelo meio da terra, dizendo: Por que viriam os reis da Assíria, e achariam tantas águas?

5 E ele se animou, e edificou todo o muro quebrado até às torres, e levantou o outro muro por fora; e fortificou a Milo na cidade de Davi, e fez armas e escudos em abundância. 6 E pôs capitães de guerra sobre o povo, e reuniu-os na praça da porta da cidade, e falou-lhes ao coração, dizendo:

7 Esforçai-vos, e tende bom ânimo; não temais, nem vos espanteis, por causa do rei da Assíria, nem por causa de toda a multidão que está com ele, porque há um maior conosco do que com ele. 8 Com ele está o braço de carne, mas conosco o Senhor nosso Deus, para nos ajudar, e para guerrear nossas batalhas. E o povo descansou nas palavras de Ezequias, rei de Judá.

9 Depois disto Senaqueribe, rei da Assíria, enviou os seus servos a Jerusalém (ele porém estava diante de Laquis, com todas as suas forças), a Ezequias, rei de Judá, e a todo o Judá que estava em Jerusalém, dizendo:

10 Assim diz Senaqueribe, rei da Assíria: Em que confiais vós, para vos deixardes sitiar em Jerusalém? 11 Porventura não vos incita Ezequias, para vos entregar para morrerdes à fome e à sede, dizendo: O Senhor nosso Deus nos livrará das mãos do rei da Assíria? 12 Não é Ezequias o mesmo que tirou os seus altos e os seus altares, e falou a Judá e a Jerusalém, dizendo: Diante de um único altar vos prostrareis, e sobre ele queimareis incenso? 13 Não sabeis vós o que eu e meus pais fizemos a todos os povos das terras? Porventura puderam de qualquer maneira os deuses das nações daquelas terras livrar o seu país da minha mão? 14 Qual é, de todos os deuses daquelas nações que meus pais destruíram, o que pôde livrar o seu povo da minha mão, para que vosso Deus vos possa livrar da minha mão? 15 Agora, pois, não vos engane Ezequias, nem vos incite assim, nem lhe deis crédito; porque nenhum deus de nação alguma, nem de reino algum, pôde livrar o seu povo da minha mão, nem da mão de meus pais; quanto menos vos poderá livrar o vosso Deus da minha mão?

16 Também seus servos falaram ainda mais contra o Senhor Deus, e contra Ezequias, o seu servo. 17 Escreveu também cartas, para blasfemar do Senhor Deus de Israel, e para falar contra ele, dizendo: Assim como os deuses das nações das terras não livraram o seu povo da minha mão, assim também o Deus de Ezequias não livrará o seu povo da minha mão. 18 E clamaram em alta voz em judaico contra o povo de Jerusalém, que estava em cima do muro, para os atemorizar e os perturbar, para que tomassem a cidade. 19 E falaram do Deus de Jerusalém, como dos deuses dos povos da terra, obras das mãos dos homens.

20 Porém o rei Ezequias e o profeta Isaías, filho de Amós, oraram contra isso, e clamaram ao céu. 21 Então o Senhor enviou um anjo que destruiu a todos os homens valentes, e os líderes, e os capitães no arraial do rei da Assíria; e envergonhado voltou à sua terra; e, entrando na casa de seu deus, alguns dos seus próprios filhos, o mataram ali à espada. 22 Assim livrou o Senhor a Ezequias, e aos moradores de Jerusalém, da mão de Senaqueribe, rei da Assíria, e da mão de todos; e de todos os lados os guiou. 23 E muitos traziam a Jerusalém presentes ao Senhor, e coisas preciosíssimas a Ezequias, rei de Judá, de modo que depois disto foi exaltado perante os olhos de todas as nações.

24 Naqueles dias Ezequias adoeceu mortalmente; e orou ao Senhor, o qual lhe falou, e lhe deu um sinal. 25 Mas não correspondeu Ezequias ao benefício que lhe fora feito; porque o seu coração se exaltou; por isso veio grande ira sobre ele, e sobre Judá e Jerusalém. 26 Ezequias, porém, se humilhou pela exaltação do seu coração, ele e os habitantes de Jerusalém; e a grande ira do Senhor não veio sobre eles, nos dias de Ezequias.

27 E teve Ezequias riquezas e glória em grande abundância; proveu-se de tesouraria para prata, ouro, pedras preciosas, especiarias, escudos, e toda a espécie de objetos desejáveis. 28 Também de armazéns para a colheita do trigo, e do vinho, e do azeite; e de estrebarias para toda a espécie de animais e de currais para os rebanhos. 29 Edificou também cidades, e possuiu ovelhas e vacas em abundância; porque Deus lhe tinha dado muitíssimas possessões. 30 Também o mesmo Ezequias tapou o manancial superior das águas de Giom, e as fez correr por baixo para o ocidente da cidade de Davi; porque Ezequias prosperou em todas as suas obras. 31 Contudo, no tocante aos embaixadores dos príncipes de Babilônia, que foram enviados a ele, a perguntarem acerca do prodígio que se fez naquela terra, Deus o desamparou, para prová-lo, para saber tudo o que havia no seu coração.

32 Quanto aos demais atos de Ezequias, e as suas boas obras, eis que estão escritos na visão do profeta Isaías, filho de Amós, e no livro dos reis de Judá e de Israel. 33 E dormiu Ezequias com seus pais, e o sepultaram no mais alto dos sepulcros dos filhos de Davi; e todo o Judá e os habitantes de Jerusalém lhe fizeram honras na sua morte; e Manassés, seu filho, reinou em seu lugar.

1 După*2 Împ. 18:13.Is. 36:1. aceste lucruri și după aceste fapte de credincioșie, a venit Sanherib, împăratul Asiriei, care a pătruns în Iuda și a împresurat cetățile întărite, cu gând să pună mâna pe ele. 2 Ezechia, văzând că a venit Sanherib și că are de gând să înceapă lupta împotriva Ierusalimului, 3 s-a sfătuit cu căpeteniile sale și cu oamenii lui cei viteji ca să astupe izvoarele de apă care erau afară din cetate. Și ei au fost de părerea lui. 4 S-au strâns o mulțime de oameni și au astupat toate izvoarele și pârâul care curge prin mijlocul ținutului aceluia. „Pentru ce", ziceau ei, „să găsească împărații Asiriei, la venirea lor, ape din belșug?" 5 Ezechia s-a*Is. 22:9,10. îmbărbătat; a zidit*Cap. 25:23. din nou zidul care era stricat și l-a ridicat până la turnuri. A mai zidit un alt zid în afară, a întărit Milo*2 Sam. 5:9.1 Împ. 9:24., în cetatea lui David, și a pregătit o mulțime de arme și de scuturi. 6 A pus căpetenii de război peste popor și le-a adunat la el pe locul deschis de la poarta cetății. Vorbindu-le inimii, a zis: 7 „Întăriți-vă*Deut. 31:6. și îmbărbătați-vă! Nu vă*Cap. 20:15. temeți și nu vă înspăimântați înaintea împăratului Asiriei și înaintea întregii mulțimi care este cu el, căci cu noi*2 Împ. 6:16. sunt mai mulți decât cu el! 8 Cu el este un braț de carne*Ier. 17:5.1 Ioan 4:4., dar cu*Cap. 13:12.Rom. 8:31. noi este Domnul Dumnezeul nostru, care ne va ajuta și va lupta pentru noi." Poporul a avut încredere în cuvintele lui Ezechia, împăratul lui Iuda.

9 După aceea*2 Împ. 18:17., Sanherib, împăratul Asiriei, a trimis pe slujitorii săi la Ierusalim pe când era înaintea Lachisului cu toate puterile lui; i-a trimis la Ezechia, împăratul lui Iuda, și la toți cei din Iuda care erau la Ierusalim să le spună: 10 „Așa*2 Împ. 18:19. vorbește Sanherib, împăratul Asiriei: ‘Pe ce se bizuiește încrederea voastră, de stați împresurați la Ierusalim? 11 Oare nu vă amăgește Ezechia, ca să vă dea morții prin foamete și prin sete, când zice: «Domnul*2 Împ. 18:30. Dumnezeul nostru ne va scăpa din mâna împăratului Asiriei»? 12 Oare nu*2 Împ. 18:22. Ezechia a îndepărtat înălțimile și altarele Domnului și a dat porunca aceasta lui Iuda și Ierusalimului: «Să vă închinați numai unui altar și să aduceți tămâie numai pe el»? 13 Nu știți ce am făcut noi, eu și părinții mei, tuturor popoarelor celorlalte țări? Dumnezeii neamurilor acestor țări au putut*2 Împ. 18:33-35. ei să le izbăvească țările din mâna mea? 14 Care dintre toți dumnezeii acestor neamuri pe care le-au nimicit părinții mei a putut să izbăvească pe poporul lui din mâna mea, pentru ca să vă poată izbăvi Dumnezeul vostru din mâna mea? 15 Să*2 Împ. 18:29. nu vă amăgească Ezechia dar și să nu vă înșele astfel; nu vă încredeți în el! Căci dumnezeul niciunui neam, niciunei împărății n-a putut să izbăvească pe poporul lui din mâna mea și din mâna părinților mei: cu cât mai puțin vă va izbăvi Dumnezeul vostru din mâna mea!’" 16 Slujitorii lui Sanherib au mai vorbit și alte lucruri împotriva Domnului Dumnezeu și împotriva robului Său Ezechia. 17 Și a trimis o scrisoare*2 Împ. 19:9. batjocoritoare pentru Domnul Dumnezeul lui Israel, vorbind astfel împotriva Lui: „După cum*2 Împ. 19:12. dumnezeii neamurilor celorlalte țări n-au putut să izbăvească pe poporul lor din mâna mea, tot așa nici Dumnezeul lui Ezechia nu va izbăvi pe poporul Său din mâna mea." 18 Slujitorii lui Sanherib au strigat*2 Împ. 18:28. cu glas tare în limba evreiască, pentru ca să arunce groaza și spaima în poporul din Ierusalim, care*2 Împ. 18:26-28. era pe zid, și să poată pune astfel stăpânire pe cetate. 19 Au vorbit despre Dumnezeul Ierusalimului ca despre dumnezeii popoarelor pământului, care sunt lucrarea*2 Împ. 19:18. mâinilor omenești.

20 Împăratul Ezechia*2 Împ. 19:15. și prorocul Isaia*2 Împ. 19:2,4., fiul lui Amoț, au început să se roage pentru lucrul acesta și au strigat către cer. 21 Atunci, Domnul a trimis*2 Împ. 19:35. un înger care a nimicit în tabăra împăratului Asiriei pe toți vitejii, domnitorii și căpeteniile. Și împăratul s-a întors rușinat în țara lui. A intrat în casa dumnezeului său, și cei ce ieșiseră din coapsele lui l-au ucis acolo cu sabia. 22 Astfel a scăpat Domnul pe Ezechia și pe locuitorii Ierusalimului din mâna lui Sanherib, împăratul Asiriei, și din mâna tuturor și i-a ocrotit împotriva celor ce-i împresurau. 23 Mulți au adus Domnului daruri în Ierusalim și au adus daruri bogate*Cap. 17:5. lui Ezechia, împăratul lui Iuda, care de atunci s-a înălțat*Cap. 1:1. în ochii tuturor popoarelor.

24 În vremea*2 Împ. 20:1.Is. 38:1. aceea, Ezechia a fost bolnav de moarte. El a făcut o rugăciune Domnului. Domnul i-a vorbit și i-a dat un semn. 25 Dar Ezechia n-a răsplătit*Ps. 116:12. binefacerea pe care a primit-o, căci i s-a îngâmfat*Cap. 26:16.Hab. 2:4. inima. Mânia*Cap. 24:18. Domnului a venit peste el, peste Iuda și peste Ierusalim. 26 Atunci, Ezechia*Ier. 26:18,19. s-a smerit din mândria lui, împreună cu locuitorii Ierusalimului, și mânia Domnului n-a venit peste ei în timpul*2 Împ. 20:19. vieții lui Ezechia. 27 Ezechia a avut multe bogății și multă slavă. Și-a făcut vistierii de argint, de aur, de pietre scumpe, de mirodenii, de scuturi și de toate lucrurile care se pot dori; 28 hambare pentru roadele de grâu, de must și de untdelemn, grajduri pentru tot felul de vite și staule pentru oi. 29 Și-a zidit cetăți și a avut belșug de boi și de oi, căci Dumnezeu îi dăduse multe*1 Cron. 29:12. avuții. 30 Tot Ezechia*Is. 22:9,11. a astupat și gura de sus a apelor Ghihon și le-a adus în jos, spre apus de cetatea lui David. Ezechia a izbutit în toate lucrările lui. 31 Însă, când au trimis căpeteniile Babilonului soli la*2 Împ. 20:12.Is. 39:1. el să întrebe de minunea care avusese loc în țară, Dumnezeu l-a părăsit ca să-l încerce*Deut. 8:2., pentru ca să cunoască tot ce era în inima lui. 32 Celelalte fapte ale lui Ezechia și faptele lui evlavioase sunt scrise în vedenia*Is. 36;37;38;39. prorocului Isaia, fiul lui Amoț, în cartea*2 Împ. 18;19;20. împăraților lui Iuda și Israel. 33 Ezechia a adormit*2 Împ. 20:21. cu părinții săi și l-au îngropat în cel mai bun loc al mormintelor fiilor lui David. Tot Iuda și locuitorii Ierusalimului i-au dat*Prov. 10:7. cinste la moarte. Și, în locul lui, a domnit fiul său Manase.