1 Assim se acabou toda a obra que Salomão fez para a casa do Senhor; então trouxe Salomão as coisas que seu pai Davi havia consagrado, a prata, o ouro e todos os objetos, e pô-los entre os tesouros da casa de Deus.

2 Então Salomão congregou em Jerusalém os anciãos de Israel, e todos os chefes das tribos, os chefes dos pais entre os filhos de Israel, para fazerem subir a arca da aliança do Senhor, da cidade de Davi, que é Sião. 3 E todos os homens de Israel se congregaram ao rei na ocasião da festa, que foi no sétimo mês. 4 E vieram todos os anciãos de Israel; e os levitas levantaram a arca. 5 E fizeram subir a arca, e a tenda da congregação, com todos os objetos sagrados, que estavam na tenda; os sacerdotes e os levitas os fizeram subir.

6 Então o rei Salomão e toda a congregação de Israel, que se tinha reunido com ele diante da arca, sacrificaram carneiros e bois, que não se podiam contar, nem numerar, por causa da sua abundância. 7 Assim trouxeram os sacerdotes a arca da aliança do Senhor ao seu lugar, ao oráculo da casa, ao lugar santíssimo, até debaixo das asas dos querubins. 8 Porque os querubins estendiam ambas as asas sobre o lugar da arca, e os querubins cobriam, por cima, a arca e os seus varais. 9 Então os varais sobressaíam para que as pontas dos varais da arca se vissem perante o oráculo, mas não se vissem de fora; e ali tem estado até ao dia de hoje. 10 Na arca não havia coisa alguma senão as duas tábuas, que Moisés tinha posto em Horebe, quando o Senhor fez aliança com os filhos de Israel, saindo eles do Egito.

11 E sucedeu que, saindo os sacerdotes do santuário (porque todos os sacerdotes, que ali se acharam, se santificaram, sem respeitarem as suas turmas, 12 E os levitas, que eram cantores, todos eles, de Asafe, de Hemã, de Jedutum, de seus filhos e de seus irmãos, vestidos de linho fino, com címbalos, com saltérios e com harpas, estavam em pé para o oriente do altar; e com eles até cento e vinte sacerdotes, que tocavam as trombetas). 13 E aconteceu que, quando eles uniformemente tocavam as trombetas, e cantavam, para fazerem ouvir uma só voz, bendizendo e louvando ao Senhor; e levantando eles a voz com trombetas, címbalos, e outros instrumentos musicais, e louvando ao Senhor, dizendo: Porque ele é bom, porque a sua benignidade dura para sempre, então a casa se encheu de uma nuvem, a saber, a casa do Senhor; 14 E os sacerdotes não podiam permanecer em pé, para ministrar, por causa da nuvem; porque a glória do Senhor encheu a casa de Deus.

1 Astfel a fost isprăvită toată*1 Împ. 7:51. lucrarea pe care a făcut-o Solomon pentru Casa Domnului. Apoi a adus argintul, aurul și toate uneltele pe care le închinase Domnului tatăl său, David, și le-a pus în vistieriile Casei lui Dumnezeu.

2 Atunci*1 Împ. 8:1., Solomon a strâns la Ierusalim pe bătrânii lui Israel și pe toate căpeteniile semințiilor, pe capii familiilor copiilor lui Israel, ca să mute din cetatea*2 Sam. 6:12. lui David, adică din Sion, chivotul legământului Domnului. 3 Toți bărbații lui Israel s-au adunat*1 Împ. 8:2. la împărat pentru sărbătoarea*Cap. 7:8-10. din luna a șaptea. 4 Când au ajuns toți bătrânii lui Israel, leviții au ridicat chivotul. 5 Au adus chivotul, cortul întâlnirii și toate uneltele sfinte care erau în cort; preoții și leviții le-au dus. 6 Împăratul Solomon și toată adunarea lui Israel chemată la el au stat înaintea chivotului. Au jertfit oi și boi, care nu se pot nici socoti, nici număra din pricina mulțimii lor. 7 Preoții au dus chivotul legământului Domnului la locul lui, în Sfântul Locaș al casei, în Locul Preasfânt, sub aripile heruvimilor. 8 Heruvimii aveau aripile întinse peste locul chivotului și acopereau chivotul și drugii lui pe deasupra. 9 Drugilor li se dăduse o astfel de lungime încât capetele lor se vedeau la o depărtare de chivot dinaintea Sfântului Locaș, dar nu se vedeau de afară. Chivotul a fost acolo până în ziua de azi. 10 În chivot nu erau decât cele două table, pe care le pusese*Deut. 10:2,5. Cap. 6:11. acolo Moise, în Horeb, când a făcut Domnul legământ cu copiii lui Israel, la ieșirea lor din Egipt. 11 În clipa când au ieșit preoții din Locul Sfânt – căci toți preoții de față se sfințiseră fără să mai țină șirul cetelor 12 și toți leviții*1 Cron. 25:1. care erau cântăreți: Asaf, Heman, Iedutun, fiii și frații lor, îmbrăcați în in subțire, stăteau, la răsăritul altarului, cu chimvale, alăute și harpe și aveau cu*1 Cron. 15:24.Ps. 136:1. ei o sută douăzeci de preoți care sunau din trâmbițe – 13 și când cei ce sunau din trâmbițe și cei ce cântau, unindu-se într-un glas ca să mărească și să laude pe Domnul, au sunat din trâmbițe, chimvale și celelalte instrumente și au mărit pe Domnul prin aceste cuvinte: „Căci este bun*1 Cron. 16:34,41., căci îndurarea Lui ține în veci!", în clipa aceea, casa, și anume Casa Domnului, s-a umplut cu un nor. 14 Preoții n-au putut să mai stea acolo ca să facă slujba din pricina norului, căci*Exod 40:35. Cap. 7:2. slava Domnului umpluse Casa lui Dumnezeu.