1 E aconteceu que, tendo Ezequias ouvido isto, rasgou as suas vestes, e se cobriu de saco, e entrou na casa do Senhor. 2 Então enviou a Eliaquim, o mordomo, e a Sebna, o escrivão, e os anciãos dos sacerdotes, cobertos de sacos, ao profeta Isaías, filho de Amós. 3 E disseram-lhe: Assim diz Ezequias: Este dia é dia de angústia, de vituperação e de blasfêmia; porque os filhos chegaram ao parto, e não há força para dá-los à luz.

4 Bem pode ser que o Senhor teu Deus ouça todas as palavras de Rabsaqué, a quem enviou o seu senhor, o rei da Assíria, para afrontar o Deus vivo, e para vituperá-lo com as palavras que o Senhor teu Deus tem ouvido; faze, pois, oração pelo restante que subsiste.

5 E os servos do rei Ezequias foram a Isaías. 6 E Isaías lhes disse: Assim direis a vosso senhor: Assim diz o Senhor: Não temas as palavras que ouviste, com as quais os servos do rei da Assíria me blasfemaram.

7 Eis que porei nele um espírito, e ele ouvirá um rumor, e voltará para a sua terra; à espada o farei cair na sua terra.

8 Voltou, pois, Rabsaqué, e achou o rei da Assíria pelejando contra Libna, porque tinha ouvido que o rei havia partido de Laquis. 9 E, ouvindo ele dizer de Tiraca, rei da Etiópia: Eis que saiu para te fazer guerra; tornou a enviar mensageiros a Ezequias, dizendo:

10 Assim falareis a Ezequias, rei de Judá: Não te engane o teu Deus, em quem confias, dizendo: Jerusalém não será entregue na mão do rei da Assíria. 11 Eis que já tens ouvido o que fizeram os reis da Assíria a todas as terras, destruindo-as totalmente; e tu, te livrarás? 12 Porventura as livraram os deuses das nações, a quem meus pais destruíram, como a Gozã, a Harã, a Rezefe, e aos filhos de Éden, que estavam em Telassar? 13 Que é feito do rei de Hamate, do rei de Arpade, e do rei da cidade de Sefarvaim, Hena e Iva?

14 Recebendo, pois, Ezequias as cartas das mãos dos mensageiros e lendo-as, subiu à casa do Senhor; e Ezequias as estendeu perante o Senhor. 15 E orou Ezequias perante o Senhor e disse: Ó Senhor Deus de Israel, que habitas entre os querubins, tu mesmo, só tu és Deus de todos os reinos da terra; tu fizeste os céus e a terra.

16 Inclina, Senhor, o teu ouvido, e ouve; abre, Senhor, os teus olhos, e olha; e ouve as palavras de Senaqueribe, que enviou a este, para afrontar o Deus vivo. 17 Verdade é, ó Senhor, que os reis da Assíria assolaram as nações e as suas terras. 18 E lançaram os seus deuses no fogo; porquanto não eram deuses, mas obra de mãos de homens, madeira e pedra; por isso os destruíram. 19 Agora, pois, ó Senhor nosso Deus, te suplico, livra-nos da sua mão; e assim saberão todos os reinos da terra que só tu és o Senhor Deus.

20 Então Isaías, filho de Amós, mandou dizer a Ezequias: Assim diz o Senhor Deus de Israel: O que me pediste acerca de Senaqueribe, rei da Assíria, ouvi.

21 Esta é a palavra que o Senhor falou dele: A virgem, a filha de Sião, te despreza, de ti zomba; a filha de Jerusalém meneia a cabeça por detrás de ti.

22 A quem afrontaste e blasfemaste? E contra quem alçaste a voz e ergueste os teus olhos ao alto? Contra o Santo de Israel.

23 Por meio de teus mensageiros afrontaste o Senhor, e disseste: Com a multidão de meus carros subi ao alto dos montes, aos lados do Líbano, e cortarei os seus altos cedros e as suas mais formosas faias, e entrarei nas suas pousadas extremas, até no bosque do seu campo fértil.

24 Eu cavei, e bebi águas estranhas; e com as plantas de meus pés sequei todos os rios do Egito.

25 Porventura não ouviste que já dantes fiz isto, e já desde os dias antigos o planejei? Agora, porém, o fiz vir, para que fosses tu que reduzisses as cidades fortificadas a montões desertos.

26 Por isso os moradores delas, com pouca força, ficaram pasmados e confundidos; eram como a erva do campo, e a hortaliça verde, e o feno dos telhados, e o trigo queimado, antes de amadurecer.

27 Porém o teu assentar, e o teu sair e o teu entrar, e o teu furor contra mim, eu o sei.

28 Por causa do teu furor contra mim, e porque a tua revolta subiu aos meus ouvidos, portanto porei o meu anzol no teu nariz e o meu freio nos teus lábios, e te farei voltar pelo caminho por onde vieste.

29 E isto te será por sinal; este ano se comerá o que nascer por si mesmo, e no ano seguinte o que daí proceder; porém, no terceiro ano semeai e segai, plantai vinhas, e comei os seus frutos. 30 Porque o que escapou da casa de Judá, e restou, tornará a lançar raízes para baixo, e dará fruto para cima. 31 Porque de Jerusalém sairá o restante, e do monte Sião o que escapou; o zelo do Senhor dos Exércitos fará isto.

32 Portanto, assim diz o Senhor acerca do rei da Assíria: Não entrará nesta cidade, nem lançará nela flecha alguma; tampouco virá perante ela com escudo, nem levantará contra ela trincheira alguma.

33 Pelo caminho por onde vier, por ele voltará; porém nesta cidade não entrará, diz o Senhor.

34 Porque eu ampararei a esta cidade, para a livrar, por amor de mim e por amor do meu servo Davi.

35 Sucedeu, pois, que naquela mesma noite saiu o anjo do Senhor, e feriu no arraial dos assírios a cento e oitenta e cinco mil deles; e, levantando-se pela manhã cedo, eis que todos eram cadáveres. 36 Então Senaqueribe, rei da Assíria, partiu, e se foi, e voltou e ficou em Nínive. 37 E sucedeu que, estando ele prostrado na casa de Nisroque, seu deus, Adrameleque e Sarezer, seus filhos, o feriram à espada; porém eles escaparam para a terra de Ararate; e Esar-Hadom, seu filho, reinou em seu lugar.

1 Când a auzit împăratul Ezechia*Is. 37:1. lucrul acesta, și-a sfâșiat hainele, s-a acoperit cu un sac și s-a dus în Casa Domnului. 2 A trimis pe Eliachim, căpetenia casei împăratului, pe Șebna, logofătul, și pe preoții cei mai bătrâni, acoperiți cu saci, la prorocul*Luca 3:4. Isaia, fiul lui Amoț. 3 Și i-au zis: „Așa vorbește Ezechia: ‘Ziua aceasta este o zi de necaz, de pedeapsă și de ocară, căci copiii sunt aproape să iasă din pântecele mamei, și nu este putere pentru naștere. 4 Poate*2 Sam. 16:12. că Domnul Dumnezeul tău a auzit toate cuvintele lui Rabșache, pe care l-a trimis împăratul*Cap. 18:35. Asiriei, stăpânul său, să batjocorească pe Dumnezeul cel viu și poate că Domnul Dumnezeul tău îl va pedepsi*Ps. 50:21. pentru cuvintele pe care le-a auzit. Înalță dar o rugăciune pentru ceilalți care au mai rămas.’" 5 Slujitorii împăratului Ezechia s-au dus dar la Isaia. 6 Și Isaia*Is. 37:6. le-a zis: „Iată ce să spuneți stăpânului vostru: ‘Așa vorbește Domnul: «Nu te speria de cuvintele pe care le-ai auzit și prin care M-au batjocorit slujitorii*Cap. 18:17. împăratului Asiriei. 7 Voi pune în el un duh*Vers. 35-37.Ier. 51:1. care îl va face ca, la auzul unei vești pe care o va primi, să se întoarcă în țara lui și-l voi face să cadă ucis de sabie în țara lui.»’" 8 Rabșache, plecând, a găsit pe împăratul Asiriei luptând împotriva Libnei, căci aflase de plecarea lui din*Cap. 18:14. Lachis. 9 Atunci, împăratul Asiriei a primit o veste*1 Sam. 23:27. cu privire la Tirhaca, împăratul Etiopiei. I s-a spus: „Iată că acela a pornit cu război împotriva ta." Și împăratul Asiriei a trimis soli din nou lui Ezechia, zicând: 10 „Așa să vorbiți lui Ezechia, împăratul lui Iuda: ‘Să nu te înșele Dumnezeul tău, în care*Cap. 18:5. te încrezi, zicând: «Ierusalimul nu va fi dat în mâinile împăratului Asiriei.» 11 Iată, ai auzit ce au făcut împărații Asiriei tuturor țărilor și cum le-au nimicit. Și tu să fii izbăvit?! 12 Dumnezeii*Cap. 18:33. neamurilor pe care le-au nimicit părinții mei au izbăvit ei pe Gozan, pe Haran, pe Rețef și pe fiii lui*Ezec. 27:23. Eden din Telasar? 13 Unde*Cap. 18:34. sunt împăratul Hamatului, împăratul Arpadului și împăratul cetăților Sefarvaim, Hena și Iva?’" 14 Ezechia*Is. 37:14. a luat scrisoarea din mâna solilor și a citit-o. Apoi s-a suit la Casa Domnului și a întins-o înaintea Domnului, 15 căruia I-a făcut următoarea rugăciune: „Doamne, Dumnezeul lui Israel, care șezi*1 Sam. 4:4.Ps. 80:1. pe heruvimi! Tu*1 Împ. 18:39.Is. 44:6.Ier. 10:10-12. ești singurul Dumnezeu al tuturor împărățiilor pământului! Tu ai făcut cerurile și pământul. 16 Doamne, pleacă-Ți*Ps. 31:2. urechea și ascultă! Doamne, deschide-Ți*2 Cron. 6:40. ochii și privește! Auzi cuvintele lui Sanherib, care a trimis*Vers. 4. pe Rabșache să batjocorească pe Dumnezeul cel viu! 17 Da, Doamne, este adevărat că împărații Asiriei au nimicit neamurile și le-au pustiit țările 18 și că au aruncat în foc pe dumnezeii lor, dar ei nu erau dumnezei, ci erau lucrări*Ps. 115:4.Ier. 10:3. făcute de mâna omului, erau lemn și piatră, și i-au nimicit. 19 Acum, Doamne, Dumnezeul nostru, izbăvește-ne din mâna lui Sanherib, ca să știe toate împărățiile*Ps. 83:18. pământului că numai Tu ești Dumnezeu, Doamne!" 20 Atunci, Isaia, fiul lui Amoț, a trimis să spună lui Ezechia: „Așa vorbește Domnul Dumnezeul lui Israel: ‘Am auzit*Is. 37:21. rugăciunea*Ps. 65:2. pe care Mi-ai făcut-o cu privire la Sanherib, împăratul Asiriei.’

21 Iată cuvântul pe care l-a rostit Domnul împotriva lui:

‘Fecioara, fiica*Plâng. 2:13. Sionului, te disprețuiește și râde de tine;

fata Ierusalimului dă*Iov 16:4.Ps. 22:7,8.Plâng. 2:15. din cap după tine.

22 Pe cine ai batjocorit și ai ocărât tu? Împotriva cui ai ridicat glasul?

Și împotriva cui ți-ai ridicat ochii?

Împotriva Sfântului*Ps. 71:22.Is. 5:24.Ier. 51:5. lui Israel!

23 Prin solii*Cap. 18:17. tăi ai batjocorit pe Domnul și ai zis:

«Cu*Ps. 20:7. mulțimea carelor mele, am suit

vârful munților, coastele Libanului!

Voi tăia cei mai înalți cedri ai lui, cei mai frumoși chiparoși ai lui

și voi atinge creasta lui cea mai înaltă, pădurea lui care este ca o grădină de poame;

24 am săpat și am băut ape străine

și voi seca cu talpa picioarelor mele toate râurile Egiptului.»

25 N-ai auzit că Eu demult am pregătit aceste lucruri*Is. 45:7. și că le-am hotărât din vremurile vechi? Acum însă am îngăduit să se împlinească

și să prefaci*Is. 10:5. cetăți întărite în mormane de dărâmături.

26 Locuitorii lor sunt neputincioși,

îngroziți și înmărmuriți;

au ajuns ca iarba*Ps. 129:6. de pe câmp și ca verdeața fragedă,

ca iarba de pe acoperișuri și ca grâul care se usucă înainte de a-i da spicul.

27 Dar știu*Ps. 139:1. când stai jos, când ieși și când intri

și când ești furios împotriva Mea.

28 Pentru că ești furios împotriva Mea și pentru că trufia ta a ajuns până la urechile Mele,

de aceea voi pune belciugul*Iov 41:2.Ezec. 29:4;38:4.Amos 4:2. Meu în nările tale

și zăbala Mea, între buzele tale

și te voi face să te întorci pe drumul*Vers. 33,36,37. pe care ai venit.

29 Acesta să-ți fie*1 Sam. 2:34. Cap. 20:8,9.Is. 7:11,14.Luca 2:12. semnul:

Anul acesta veți mânca ce crește de la sine

și al doilea an, ce va răsări din rădăcinile rămase,

dar în al treilea an veți semăna, veți secera,

veți sădi vii și veți mânca din rodul lor.

30 Rămășița*2 Cron. 32:22,23. din casa lui Iuda, ce va mai rămâne,

va prinde iarăși rădăcini dedesubt și deasupra va da rod.

31 Căci din Ierusalim va ieși o rămășiță

și din muntele Sionului, cei scăpați.

Iată ce va face râvna*Is. 9:7. Domnului oștirilor.

32 De aceea, așa vorbește Domnul asupra împăratului Asiriei:

«Nu va intra în cetatea aceasta, nici nu va arunca săgeți în ea,

nu va sta înaintea ei cu scuturi și nu va ridica întărituri de șanțuri împotriva ei.

33 Se va întoarce pe drumul pe care a venit

și nu va intra în cetatea aceasta», zice Domnul.

34 «Căci Eu voi ocroti*Cap. 20:6. cetatea aceasta ca s-o mântuiesc,

din pricina Mea și din pricina robului*1 Împ. 11:12,13. Meu David.»’"

35 În noaptea*2 Cron. 32:21.Is. 37:36. aceea, a ieșit îngerul Domnului și a ucis în tabăra asirienilor o sută optzeci și cinci de mii de oameni. Și, când s-au sculat dimineața, iată că toți erau niște trupuri moarte. 36 Atunci, Sanherib, împăratul Asiriei, și-a ridicat tabăra, a plecat și s-a întors și a locuit la Ninive*Gen. 10:11.. 37 Și, pe când se închina în casa dumnezeului său Nisroc, Adramelec*2 Cron. 32:21. și Șarețer, fiii săi, l-au*Vers. 7. ucis cu sabia și au fugit în țara Ararat. Și în locul lui a domnit fiul său Esar-Hadon*Ezra 4:2..