1 E sucedeu que, no terceiro ano de Oseias, filho de Elá, rei de Israel, começou a reinar Ezequias, filho de Acaz, rei de Judá. 2 Tinha vinte e cinco anos de idade quando começou a reinar, e vinte e nove anos reinou em Jerusalém; e era o nome de sua mãe Abi, filha de Zacarias. 3 E fez o que era reto aos olhos do Senhor, conforme tudo o que fizera Davi, seu pai. 4 Ele tirou os altos, quebrou as estátuas, deitou abaixo os bosques, e fez em pedaços a serpente de metal que Moisés fizera; porquanto até àquele dia os filhos de Israel lhe queimavam incenso, e lhe chamaram Neustã.

5 No Senhor Deus de Israel confiou, de maneira que depois dele não houve quem lhe fosse semelhante entre todos os reis de Judá, nem entre os que foram antes dele. 6 Porque se chegou ao Senhor, não se apartou dele, e guardou os mandamentos que o Senhor tinha dado a Moisés. 7 Assim foi o Senhor com ele; para onde quer que saía se conduzia com prudência; e se rebelou contra o rei da Assíria, e não o serviu. 8 Ele feriu os filisteus até Gaza, como também os seus termos, desde a torre dos atalaias até à cidade fortificada.

9 E sucedeu, no quarto ano do rei Ezequias (que era o sétimo ano de Oseias, filho de Elá, rei de Israel), que Salmaneser, rei da Assíria, subiu contra Samaria, e a cercou. 10 E a tomaram ao fim de três anos, no ano sexto de Ezequias, que era o ano nono de Oseias, rei de Israel, quando tomaram Samaria. 11 E o rei da Assíria transportou a Israel para a Assíria; e os fez levar a Hala e a Habor, junto ao rio de Gozã, e às cidades dos medos; 12 Porquanto não obedeceram à voz do Senhor seu Deus, antes transgrediram a sua aliança; e tudo quanto Moisés, servo do Senhor, tinha ordenado, nem o ouviram nem o fizeram.

13 Porém no ano décimo quarto do rei Ezequias subiu Senaqueribe, rei da Assíria, contra todas as cidades fortificadas de Judá, e as tomou. 14 Então Ezequias, rei de Judá, enviou ao rei da Assíria, a Laquis, dizendo: Pequei; retira-te de mim; tudo o que me impuseres suportarei. Então o rei da Assíria impôs a Ezequias, rei de Judá, trezentos talentos de prata e trinta talentos de ouro.

15 Assim deu Ezequias toda a prata que se achou na casa do Senhor e nos tesouros da casa do rei. 16 Naquele tempo cortou Ezequias o ouro das portas do templo do Senhor, e das ombreiras, de que Ezequias, rei de Judá, as cobrira, e o deu ao rei da Assíria. 17 Contudo enviou o rei da Assíria a Tartã, e a Rabe-Saris, e a Rabsaqué, de Laquis, com grande exército ao rei Ezequias, a Jerusalém; subiram, e vieram a Jerusalém. E, subindo e vindo eles, pararam ao pé do aqueduto da piscina superior, que está junto ao caminho do campo do lavandeiro. 18 E chamaram o rei; e saíram a eles Eliaquim, filho de Hilquias, o mordomo, e Sebna, o escrivão, e Joá, filho de Asafe, o cronista.

19 E Rabsaqué lhes disse: Ora, dizei a Ezequias: Assim diz o grande rei, o rei da Assíria: Que confiança é esta em que te estribas?

20 Dizes tu (porém são palavras só de lábios): Há conselho e poder para a guerra. Em quem, pois, agora confias, que contra mim te rebelas? 21 Eis que agora tu confias naquele cajado de cana quebrada, no Egito, no qual, se alguém se encostar, entrar-lhe-á pela mão e a furará; assim é Faraó, rei do Egito, para com todos os que nele confiam. 22 Se, porém, me disserdes: No Senhor nosso Deus confiamos; porventura não é esse aquele cujos altos e cujos altares Ezequias tirou, dizendo a Judá e a Jerusalém: Perante este altar vos inclinareis em Jerusalém? 23 Ora, pois, dá agora reféns ao meu senhor, o rei da Assíria, e dar-te-ei dois mil cavalos, se tu puderes dar cavaleiros para eles. 24 Como, pois, farias virar o rosto de um só capitão dos menores servos de meu senhor, quando tu confias no Egito, por causa dos carros e cavaleiros? 25 Agora, pois, subi eu porventura sem o Senhor contra este lugar, para o destruir? O Senhor me disse: Sobe contra esta terra, e destrói-a.

26 Então disse Eliaquim, filho de Hilquias, e Sebna e Joá, a Rabsaqué: Rogamos-te que fales aos teus servos em siríaco; porque bem o entendemos; e não nos fales em judaico, aos ouvidos do povo que está em cima do muro.

27 Porém Rabsaqué lhes disse: Porventura mandou-me meu senhor somente a teu senhor e a ti, para falar estas palavras e não antes aos homens, que estão sentados em cima do muro, para que juntamente convosco comam o seu excremento e bebam a sua urina?

28 Rabsaqué, pois, se pôs em pé, e clamou em alta voz em judaico, e respondeu, dizendo: Ouvi a palavra do grande rei, do rei da Assíria.

29 Assim diz o rei: Não vos engane Ezequias; porque não vos poderá livrar da sua mão; 30 Nem tampouco vos faça Ezequias confiar no Senhor, dizendo: Certamente nos livrará o Senhor, e esta cidade não será entregue na mão do rei da Assíria. 31 Não deis ouvidos a Ezequias; porque assim diz o rei da Assíria: Contratai comigo por presentes, e saí a mim, e coma cada um da sua vide e da sua figueira, e beba cada um a água da sua cisterna; 32 Até que eu venha, e vos leve para uma terra como a vossa, terra de trigo e de mosto, terra de pão e de vinhas, terra de oliveiras, de azeite e de mel; e assim vivereis, e não morrereis; e não deis ouvidos a Ezequias; porque vos incita, dizendo: O Senhor nos livrará. 33 Porventura os deuses das nações puderam livrar, cada um a sua terra, das mãos do rei da Assíria? 34 Que é feito dos deuses de Hamate e de Arpade? Que é feito dos deuses de Sefarvaim, Hena e Iva? Porventura livraram a Samaria da minha mão? 35 Quais são eles, dentre todos os deuses das terras, que livraram a sua terra da minha mão, para que o Senhor livrasse a Jerusalém da minha mão?

36 Porém calou-se o povo, e não lhe respondeu uma só palavra; porque mandado do rei havia, dizendo: Não lhe respondereis. 37 Então Eliaquim, filho de Hilquias, o mordomo, e Sebna, o escrivão, e Joá, filho de Asafe, o cronista, vieram a Ezequias com as vestes rasgadas, e lhe fizeram saber as palavras de Rabsaqué.

CAPITOLELE 18—25

1 În al treilea an al lui Osea, fiul lui Ela, împăratul lui Israel, a început să domnească Ezechia*2 Cron. 28:27;29:1.Mat. 1:9., fiul lui Ahaz, împăratul lui Iuda. 2 Avea douăzeci și cinci de ani când a ajuns împărat și a domnit douăzeci și nouă de ani la Ierusalim. Mama sa se chema Abi*2 Cron. 29:1., fata lui Zaharia. 3 El a făcut ce este plăcut înaintea Domnului, întocmai cum făcuse tatăl său David. 4 A îndepărtat*2 Cron. 31:1. înălțimile, a sfărâmat stâlpii idolești, a tăiat astarteele și a sfărâmat în bucăți șarpele*Num. 21:9. de aramă pe care-l făcuse Moise, căci copiii lui Israel arseseră până atunci tămâie înaintea lui: îl numeau Nehuștan. 5 El și-a pus*Cap. 19:10.Iov 13:15.Ps. 13:5. încrederea în Domnul Dumnezeul lui Israel; și, dintre toți împărații lui Iuda care au venit după el sau care au fost înainte de el, n-a fost*Cap. 23:25. niciunul ca el. 6 El s-a*Deut. 10:20.Ios. 23:8. alipit de Domnul, nu s-a abătut de la El și a păzit poruncile pe care le dăduse lui Moise Domnul. 7 Și Domnul*2 Cron. 15:2. a fost cu Ezechia, care a izbutit*1 Sam. 18:5,14.Ps. 60:12. în tot ce a făcut. El s-a răsculat*Cap. 16:7. împotriva împăratului Asiriei și nu i-a mai fost supus. 8 A bătut*1 Cron. 4:41.Is. 14:29. pe filisteni până la Gaza și le-a pustiit ținutul, de la toate turnurile*Cap. 17:9. de pază până la cetățile întărite.

9 În al*Cap. 17:3. patrulea an al împăratului Ezechia, care era al șaptelea an al lui Osea, fiul lui Ela, împăratul lui Israel, Salmanasar, împăratul Asiriei, s-a suit împotriva Samariei și a împresurat-o. 10 După trei ani a luat-o, în al șaselea an al lui Ezechia, care era al nouălea*Cap. 17:6. an al lui Osea, împăratul lui Israel – atunci a fost luată Samaria. 11 Împăratul*Cap. 17:6. Asiriei a dus pe Israel rob în Asiria și l-a așezat la Halah*1 Cron. 5:26. și Habor, lângă râul Gozan, și în cetățile mezilor, 12 pentru că n-ascultaseră*Cap. 17:7.Dan. 9:6,10. de glasul Domnului Dumnezeului lor și călcaseră legământul Lui; pentru că nici n-ascultaseră, nici nu împliniseră tot ce poruncise Moise, robul Domnului.

13 În al*2 Cron. 32:1.Is. 36:1. paisprezecelea an al împăratului Ezechia, Sanherib, împăratul Asiriei, s-a suit împotriva tuturor cetăților întărite din Iuda și a pus stăpânire pe ele. 14 Ezechia, împăratul lui Iuda, a trimis să spună împăratului Asiriei la Lachis: „Am greșit! Depărtează-te de mine. Ce vei pune asupra mea, voi purta." Și împăratul Asiriei a cerut lui Ezechia, împăratul lui Iuda, trei sute de talanți de argint și treizeci de talanți de aur. 15 Ezechia*Cap. 16:8. a dat tot argintul care se afla în Casa Domnului și în vistieriile casei împăratului. 16 Atunci a luat Ezechia, împăratul lui Iuda, și a dat împăratului Asiriei aurul cu care acoperise ușile și ușorii Templului Domnului.

17 Împăratul Asiriei a trimis din Lachis la Ierusalim, la împăratul Ezechia, pe Tartan, pe Rab-Saris și pe Rabșache cu o oștire puternică. S-au suit și au ajuns la Ierusalim. Când s-au suit și au ajuns, s-au oprit la canalul de apă al iazului de sus, pe drumul*Is. 7:8. care duce în ogorul înălbitorului. 18 Au chemat pe împărat, și Eliachim, fiul lui Hilchia, mai-marele peste casa împăratului, s-a dus la ei cu Șebna, logofătul, și cu Ioah, fiul lui Asaf, arhivarul. 19 Rabșache le-a zis: „Spuneți lui Ezechia: ‘Așa vorbește marele împărat, împăratul Asiriei: «Ce este încrederea*2 Cron. 32:10. aceasta pe care te bizuiești? 20 Tu ai zis: ‹Pentru război trebuie chibzuință și putere.› Dar acestea sunt doar vorbe în vânt. În cine dar ți-ai pus încrederea de te-ai răsculat împotriva mea? 21 Iată*Ezec. 29:6,7., ai pus-o în Egipt, ai luat în ajutor trestia aceea frântă, care înțeapă și străpunge mâna oricui se sprijină pe ea: așa este Faraon, împăratul Egiptului, pentru toți cei ce se încred în el. 22 Poate că îmi veți spune: ‹În Domnul Dumnezeul nostru ne încredem.› Dar nu este El Acela ale cărui înălțimi*Vers. 4.2 Cron. 31:1;32:12. și altare le-a îndepărtat Ezechia, zicând lui Iuda și Ierusalimului: ‹Să vă închinați înaintea altarului acestuia la Ierusalim›?» 23 Acum fă o învoială cu stăpânul meu, împăratul Asiriei: îți voi da două mii de cai, să vedem dacă poți din partea ta să dai atâția călăreți ca să încalece pe ei. 24 Și cum ai putea îndepărta o căpetenie din cei mai mici slujitori ai stăpânului meu? Îți pui încrederea în Egipt pentru care și călăreți. 25 De altfel, oare fără voia Domnului m-am suit eu împotriva acestui loc, ca să-l nimicesc? Domnul mi-a zis: «Suie-te împotriva țării acesteia și nimicește-o.»’" 26 Eliachim, fiul lui Hilchia, Șebna și Ioah au zis lui Rabșache: „Vorbește robilor tăi în limba aramaică, fiindcă o înțelegem; nu ne vorbi în limba iudaică, în auzul poporului de pe zid." 27 Rabșache le-a răspuns: „Oare stăpânului tău și ție m-a trimis stăpânul meu să spun aceste vorbe? Oare nu acestor oameni care stau pe zid să-și mănânce balega și să-și bea udul cu voi?" 28 Atunci, Rabșache, înaintând, a strigat cu glas tare în limba iudaică și a zis: „Ascultați cuvântul marelui împărat, împăratul Asiriei! 29 Așa vorbește împăratul: ‘Să nu vă înșele*2 Cron. 32:15. Ezechia, căci nu va putea să vă izbăvească din mâna mea. 30 Să nu vă facă Ezechia să vă încredeți în Domnul zicând: «Domnul ne va izbăvi și cetatea aceasta nu va fi dată în mâinile împăratului Asiriei.»’ 31 N-ascultați de Ezechia, căci așa vorbește împăratul Asiriei: ‘Faceți pace cu mine, supuneți-vă mie și fiecare din voi va mânca din via lui și din smochinul lui, fiecare va bea apă din fântâna lui 32 până voi veni și vă voi duce într-o țară ca a voastră, într-o țară cu grâu*Deut. 8:7,8. și cu vin, o țară cu pâine și vii, o țară cu măslini de untdelemn și miere și veți trăi, și nu veți muri. N-ascultați dar de Ezechia, care vă amăgește zicând: «Domnul ne va izbăvi.» 33 Oare dumnezeii*Cap. 19:12.2 Cron. 32:14.Is. 10:10,11. neamurilor au izbăvit ei, fiecare țara lui, din mâna împăratului Asiriei? 34 Unde*Cap. 19:13. sunt dumnezeii Hamatului și Arpadului? Unde sunt dumnezeii Sefarvaimului, Henei și*Cap. 17:24. Ivei? Au izbăvit ei Samaria din mâna mea? 35 Care dintre toți dumnezeii acestor țări și-a izbăvit țara din mâna mea, pentru ca și Domnul*Dan. 3:15. să izbăvească Ierusalimul din mâna mea?’" 36 Poporul a tăcut și nu i-a răspuns o vorbă, căci împăratul dăduse porunca aceasta: „Să nu-i răspundeți." 37 Și Eliachim, fiul lui Hilchia, căpetenia casei împăratului, Șebna, logofătul, și Ioah, fiul lui Asaf, scriitorul, au venit la Ezechia cu hainele sfâșiate*Is. 33:7. și i-au spus cuvintele lui Rabșache.