1 E sucedeu que, no nono ano do seu reinado, no mês décimo, aos dez do mês, Nabucodonosor, rei de Babilônia, veio contra Jerusalém, ele e todo o seu exército, e se acampou contra ela, e levantaram contra ela trincheiras em redor. 2 E a cidade foi sitiada até ao undécimo ano do rei Zedequias. 3 Aos nove do mês quarto, quando a cidade se via apertada pela fome, nem havia pão para o povo da terra, 4 Então a cidade foi invadida, e todos os homens de guerra fugiram de noite pelo caminho da porta, entre os dois muros que estavam junto ao jardim do rei (porque os caldeus estavam contra a cidade em redor), e o rei se foi pelo caminho da campina. 5 Porém o exército dos caldeus perseguiu o rei, e o alcançou nas campinas de Jericó; e todo o seu exército se dispersou. 6 E tomaram o rei, e o fizeram subir ao rei de Babilônia, a Ribla; e foi-lhe pronunciada a sentença. 7 E aos filhos de Zedequias mataram diante dos seus olhos; e vazaram os olhos de Zedequias, e o ataram com duas cadeias de bronze, e o levaram a Babilônia.

8 E no quinto mês, no sétimo dia do mês (este era o ano décimo nono de Nabucodonosor, rei de Babilônia), veio Nebuzaradã, capitão da guarda, servo do rei de Babilônia, a Jerusalém. 9 E queimou a casa do Senhor e a casa do rei, como também todas as casas de Jerusalém, e todas as casas dos grandes queimou. 10 E todo o exército dos caldeus, que estava com o capitão da guarda, derrubou os muros em redor de Jerusalém. 11 E o mais do povo que deixaram ficar na cidade, os rebeldes que se renderam ao rei de Babilônia e o mais da multidão, Nebuzaradã, o capitão da guarda, levou presos. 12 Porém dos mais pobres da terra deixou o capitão da guarda ficar alguns para vinheiros e para lavradores. 13 Quebraram mais, os caldeus, as colunas de cobre que estavam na casa do Senhor, como também as bases e o mar de cobre que estavam na casa do Senhor; e levaram o seu bronze para Babilônia. 14 Também tomaram as caldeiras, as pás, os apagadores, as colheres e todos os vasos de cobre, com que se ministrava. 15 Também o capitão da guarda tomou os braseiros, e as bacias, o que era de ouro puro, em ouro e o que era de prata, em prata. 16 As duas colunas, um mar, e as bases, que Salomão fizera para a casa do Senhor; o cobre de todos estes vasos não tinha peso. 17 A altura de uma coluna era de dezoito côvados, e sobre ela havia um capitel de cobre, e de altura tinha o capitel três côvados; e a rede e as romãs em redor do capitel, tudo era de cobre; e semelhante a esta era a outra coluna com a rede.

18 Também o capitão da guarda tomou a Seraías, primeiro sacerdote, e a Sofonias, segundo sacerdote, e aos três guardas do umbral da porta. 19 E da cidade tomou a um oficial, que tinha cargo dos homens de guerra, e a cinco homens dos que estavam na presença do rei, e se achavam na cidade, como também ao escrivão-mor do exército, que registrava o povo da terra para a guerra, e a sessenta homens do povo da terra, que se achavam na cidade. 20 E tomando-os Nebuzaradã, o capitão da guarda, os levou ao rei de Babilônia, a Ribla. 21 E o rei de Babilônia os feriu e os matou em Ribla, na terra de Hamate; e Judá foi levado preso para fora da sua terra. 22 Porém, quanto ao povo que ficara na terra de Judá, que Nabucodonosor, rei de Babilônia, deixou ficar, pôs sobre ele, por governador a Gedalias, filho de Aicão, filho de Safã.

23 Ouvindo, pois, os capitães dos exércitos, eles e os seus homens, que o rei de Babilônia pusera a Gedalias por governador, vieram a Gedalias, a Mizpá, a saber: Ismael, filho de Netanias, e Joanã, filho de Careá, e Seraías, filho de Tanumete, o netofatita, e Jazanias, filho do maacatita, eles e os seus homens. 24 E Gedalias jurou a eles e aos seus homens, e lhes disse: Não temais ser servos dos caldeus; ficai na terra, servi ao rei de Babilônia, e bem vos irá.

25 Sucedeu, porém, que, no sétimo mês, veio Ismael, filho de Netanias, o filho de Elisama, da descendência real, e dez homens com ele, e feriram a Gedalias, e ele morreu, como também aos judeus, e aos caldeus que estavam com ele em Mizpá. 26 Então todo o povo se levantou, desde o menor até ao maior, como também os capitães dos exércitos, e foram ao Egito, porque temiam os caldeus.

27 Depois disto sucedeu que, no ano trinta e sete do cativeiro de Joaquim, rei de Judá, no mês duodécimo, aos vinte e sete do mês, Evil-Merodaque, rei de Babilônia, no ano em que reinou, levantou a cabeça de Joaquim, rei de Judá, tirando-o da casa da prisão. 28 E lhe falou benignamente; e pôs o seu trono acima do trono dos reis que estavam com ele em Babilônia. 29 E lhe mudou as roupas de prisão, e de contínuo comeu pão na sua presença todos os dias da sua vida. 30 E, quanto à sua subsistência, pelo rei lhe foi dada subsistência contínua, a porção de cada dia no seu dia, todos os dias da sua vida.

1 În al nouălea*2 Cron. 36:17.Ier. 34:2;39:1;52:4,5.Ezec. 24:1. an al domniei lui Zedechia, în a zecea zi a lunii a zecea, Nebucadnețar, împăratul Babilonului, a venit cu toată oștirea lui împotriva Ierusalimului; a tăbărât înaintea lui și a ridicat întărituri de jur împrejur. 2 Cetatea a fost împresurată până la al unsprezecelea an al împăratului Zedechia. 3 În ziua a noua a lunii a patra*Ier. 39:2;52:6., era mare foamete în cetate și nu era pâine pentru poporul țării. 4 Atunci s-a făcut o spărtură*Ier. 39:2;52:7. în cetate, și toți oamenii de război au fugit noaptea pe drumul porții dintre cele două ziduri de lângă grădina împăratului, pe când haldeenii înconjurau cetatea. Fugarii au apucat pe drumul*Ier. 39:4-7;52:7.Ezec. 12:12. care duce în câmpie. 5 Dar oștirea haldeenilor a urmărit pe împărat și l-a ajuns în câmpiile Ierihonului și toată oștirea lui s-a risipit de la el. 6 Au prins pe împărat și l-au suit la împăratul Babilonului, la*Cap. 23:33.Ier. 52:9. Ribla, și s-a rostit o hotărâre împotriva lui. 7 Fiii lui Zedechia au fost înjunghiați în fața lui, apoi lui Zedechia i-au scos ochii*Ier. 39:7.Ezec. 12:13., l-au legat cu lanțuri de aramă și l-au dus la Babilon.

8 În ziua a șaptea*Ier. 52:12-14. a lunii a cincea – era în anul*Cap. 24:12. Vers. 27. al nouăsprezecelea al domniei lui Nebucadnețar, împăratul Babilonului –, a venit*Ier. 39:9. Nebuzaradan, căpetenia străjerilor, slujitorul împăratului Babilonului, și a intrat în Ierusalim. 9 A ars*2 Cron. 36:19.Ps. 79:1. Casa Domnului, casa împăratului și*Ier. 39:8.Amos 2:5. toate casele Ierusalimului; a pus foc tuturor caselor care aveau vreo însemnătate oarecare. 10 Toată oștirea haldeenilor care era cu căpetenia străjerilor a*Neem. 1:3.Ier. 52:14. dărâmat zidurile dimprejurul Ierusalimului. 11 Nebuzaradan, căpetenia străjerilor, a luat robi pe cei ce mai*Ier. 39:9;52:15. rămăseseră în cetate din popor, pe cei ce fugiseră la împăratul Babilonului și pe cealaltă mulțime. 12 Însă căpetenia străjerilor a lăsat ca vieri și lucrători de pământ câțiva din cei mai săraci*Cap. 24:14.Ier. 39:10;40:7;52:16. din țară. 13 Haldeenii au sfărâmat stâlpii*Cap. 20:17.Ier. 27:19,22;52:17. de aramă*1 Împ. 7:15. din Casa Domnului, temeliile*1 Împ. 7:27., marea*1 Împ. 7:23. de aramă care era în Casa Domnului și au dus arama în Babilon. 14 Au luat cenușarele*Exod 27:3.1 Împ. 7:45,50., lopețile, mucările, ceștile și toate uneltele de aramă cu care se făcea slujba. 15 Căpetenia străjerilor a mai luat și tigăile pentru cărbuni și lighenele, tot ce era de aur și tot ce era de argint. 16 Cei doi stâlpi, marea și temeliile pe care le făcuse Solomon pentru Casa Domnului, toate uneltele acestea de aramă*1 Împ. 7:47. aveau o greutate necunoscută. 17 Înălțimea*1 Împ. 7:15.Ier. 52:21. unui stâlp era de optsprezece coți și deasupra avea un coperiș de aramă, a cărui înălțime era de trei coți; împrejurul coperișului era o împletitură în chip de rețea și rodii, toate de aramă; tot așa avea și al doilea stâlp cu împletitura în chip de rețea. 18 Căpetenia*Ier. 52:24. străjerilor a luat pe marele preot Seraia*1 Cron. 6:14.Ezra 7:1., pe Țefania*Ier. 21:1;29:25., al doilea preot, și pe cei trei păzitori ai pragului. 19 Și din cetate a luat un dregător care avea sub porunca lui pe oamenii de război, cinci*Ier. 52:25. oameni care făceau parte din sfetnicii împăratului și care au fost găsiți în cetate, pe logofătul căpeteniei oștirii, însărcinat să scrie la oaste pe poporul țării, și șaizeci de oameni din poporul țării, care se aflau în cetate. 20 Nebuzaradan, căpetenia străjerilor, i-a luat și i-a dus la împăratul Babilonului, la Ribla. 21 Împăratul Babilonului i-a lovit și i-a omorât la Ribla, în țara Hamatului.

Astfel*Lev. 26:33.Deut. 28:36,64. Cap. 23:27. a fost dus în robie Iuda, departe de țara lui. 22 Și Nebucadnețar, împăratul Babilonului, a pus pe poporul*Ier. 40:5. care mai rămăsese și pe care-l lăsase în țara lui Iuda sub porunca lui Ghedalia, fiul lui Ahicam, fiul lui Șafan. 23 Când au auzit toate căpeteniile*Ier. 40:7-9. oștilor, ei și oamenii lor, că împăratul Babilonului a pus dregător pe Ghedalia, s-au dus la Ghedalia, la Mițpa, și anume: Ismael, fiul lui Netania, Iohanan, fiul lui Careah, Seraia, fiul lui Tanhumet, din Netofa, și Iaazania, fiul maacatitului, ei și oamenii lor. 24 Ghedalia le-a jurat, lor și oamenilor lor, și le-a zis: „Să nu vă temeți de nimic din partea slujitorilor haldeenilor; rămâneți în țară, slujiți împăratului Babilonului și o veți duce bine." 25 Dar, în luna*Ier. 41:1,2. a șaptea, Ismael, fiul lui Netania, fiul lui Elișama, din neamul împărătesc, a venit, însoțit de zece oameni, și au lovit de moarte pe Ghedalia, ca și pe iudeii și haldeenii care erau cu el la Mițpa. 26 Atunci, tot poporul, de la cel mai mic până la cel mai mare, și căpeteniile oștilor s-au sculat și au plecat în*Ier. 43:4,7. Egipt, pentru că le era frică de haldeeni.

27 În*Ier. 52:31. al treizeci și șaptelea an al robiei lui Ioiachin, împăratul lui Iuda, în a douăzeci și șaptea zi a lunii a douăsprezecea, Evil-Merodac, împăratul Babilonului, în cel dintâi an al domniei lui, a înălțat*Gen. 40:13,20. capul lui Ioiachin, împăratul lui Iuda, și l-a scos din temniță, 28 i-a vorbit cu bunătate și a pus scaunul lui de domnie mai presus de scaunul de domnie al împăraților care erau cu el la Babilon. 29 I-a schimbat hainele de temniță și Ioiachin a mâncat*2 Sam. 9:7. totdeauna la masa lui, în tot timpul vieții lui. 30 Împăratul s-a îngrijit necurmat de hrana de toate zilele, în tot timpul vieții lui.