1 E Jorão, filho de Acabe, começou a reinar sobre Israel, em Samaria, no décimo oitavo ano de Jeosafá, rei de Judá; e reinou doze anos. 2 E fez o que era mau aos olhos do Senhor; porém não como seu pai, nem como sua mãe; porque tirou a estátua de Baal, que seu pai fizera. 3 Contudo aderiu aos pecados de Jeroboão, filho de Nebate, com que fizera Israel pecar; não se apartou deles.

4 Então Mesa, rei dos moabitas, era criador de gado, e pagava de tributo, ao rei de Israel, cem mil cordeiros, e cem mil carneiros com a sua lã. 5 Sucedeu, porém, que, morrendo Acabe, o rei dos moabitas se rebelou contra o rei de Israel. 6 Por isso o rei Jorão ao mesmo tempo saiu de Samaria, e fez revista de todo o Israel. 7 E foi, e mandou dizer a Jeosafá, rei de Judá: O rei dos moabitas se rebelou contra mim; irás tu comigo à guerra contra os moabitas? E disse ele: Subirei; e eu serei como tu, o meu povo como o teu povo, e os meus cavalos como os teus cavalos.

8 E ele disse: Por que caminho subiremos? Então disse ele: Pelo caminho do deserto de Edom.

9 E partiram o rei de Israel, o rei de Judá e o rei de Edom; e andaram rodeando com uma marcha de sete dias, e não havia água para o exército e nem para o gado que os seguia. 10 Então disse o rei de Israel: Ah! O Senhor chamou a estes três reis, para entregá-los nas mãos dos moabitas.

11 E disse Jeosafá: Não há aqui algum profeta do Senhor, para que consultemos ao Senhor por ele? Então respondeu um dos servos do rei de Israel, dizendo: Aqui está Eliseu, filho de Safate, que derramava água sobre as mãos de Elias.

12 E disse Jeosafá: Está com ele a palavra do Senhor. Então o rei de Israel, Jeosafá, e o rei de Edom desceram a ter com ele.

13 Mas Eliseu disse ao rei de Israel: Que tenho eu contigo? Vai aos profetas de teu pai e aos profetas de tua mãe. Porém o rei de Israel lhe disse: Não, porque o Senhor chamou a estes três reis para entregá-los nas mãos dos moabitas.

14 E disse Eliseu: Vive o Senhor dos Exércitos, em cuja presença estou, que se eu não respeitasse a presença de Jeosafá, rei de Judá, não olharia para ti nem te veria.

15 Ora, pois, trazei-me um músico. E sucedeu que, tocando o músico, veio sobre ele a mão do Senhor.

16 E disse: Assim diz o Senhor: Fazei neste vale muitas covas.

17 Porque assim diz o Senhor: Não vereis vento, e não vereis chuva; todavia este vale se encherá de tanta água, que bebereis vós, o vosso gado e os vossos animais. 18 E ainda isto é pouco aos olhos do Senhor; também entregará ele os moabitas nas vossas mãos. 19 E ferireis a todas as cidades fortes, e a todas as cidades escolhidas, e todas as boas árvores cortareis, e entupireis todas as fontes de água, e danificareis com pedras todos os bons campos.

20 E sucedeu que, pela manhã, oferecendo-se a oferta de alimentos, eis que vinham as águas pelo caminho de Edom; e a terra se encheu de água.

21 Ouvindo, pois, todos os moabitas que os reis tinham subido para pelejarem contra eles, convocaram a todos os que estavam em idade de cingir cinto e daí para cima, e puseram-se às fronteiras. 22 E, levantando-se de madrugada, e saindo o sol sobre as águas, viram os moabitas, defronte deles, as águas vermelhas como sangue. 23 E disseram: Isto é sangue; certamente que os reis se destruíram à espada e se mataram um ao outro! Agora, pois, à presa, moabitas!

24 Porém, chegando eles ao arraial de Israel, os israelitas se levantaram, e feriram os moabitas, os quais fugiram diante deles e ainda entraram nas suas terras, ferindo ali também os moabitas. 25 E arrasaram as cidades, e cada um lançou a sua pedra em todos os bons campos, e os entulharam, e entupiram todas as fontes de água, e cortaram todas as boas árvores, até que só em Quir-Haresete deixaram ficar as pedras, mas os fundeiros a cercaram e a feriram.

26 Mas, vendo o rei dos moabitas que a peleja prevalecia contra ele, tomou consigo setecentos homens que sacavam espada, para romperem contra o rei de Edom, porém não puderam. 27 Então tomou a seu filho primogênito, que havia de reinar em seu lugar, e o ofereceu em holocausto sobre o muro; pelo que houve grande indignação em Israel; por isso retiraram-se dele, e voltaram para a sua terra.

1 Ioram*Cap. 1:17., fiul lui Ahab, a început să domnească peste Israel la Samaria, în al optsprezecelea an al lui Iosafat, împăratul lui Iuda. A domnit doisprezece ani. 2 El a făcut ce este rău înaintea Domnului, totuși nu ca tatăl său și ca mama sa. A răsturnat stâlpii lui Baal pe*1 Împ. 16:31,32. care-i făcuse tatăl său, 3 dar s-a dedat la păcatele*1 Împ. 12:28,31,32. lui Ieroboam, fiul lui Nebat, care făcuse pe Israel să păcătuiască, și nu s-a abătut de la ele. 4 Meșa, împăratul Moabului, avea turme mari și plătea împăratului lui Israel un bir de o sută de mii de miei*Is. 16:1. și o sută de mii de berbeci cu lâna lor. 5 La moartea*Cap. 1:1. lui Ahab, împăratul Moabului s-a răsculat împotriva împăratului lui Israel. 6 Împăratul Ioram a ieșit atunci din Samaria și a numărat pe tot Israelul. 7 A pornit și a trimis să spună lui Iosafat, împăratul lui Iuda: „Împăratul Moabului s-a răsculat împotriva mea. Vrei să vii cu mine să luptăm împotriva Moabului?" Iosafat a răspuns: „Voi merge, eu ca*1 Împ. 22:4. tine, poporul meu ca poporul tău, caii mei ca ai tăi." 8 Și a zis: „Pe care drum să ne suim?" Ioram a zis: „Pe drumul care duce în Pustia Edomului." 9 Împăratul lui Israel, împăratul lui Iuda și împăratul Edomului au plecat și, după un drum de șapte zile, n-au avut apă pentru oștire și pentru vitele care veneau după ea. 10 Atunci, împăratul lui Israel a zis: „Vai! Domnul a chemat pe acești trei împărați ca să-i dea în mâinile Moabului!" 11 Dar Iosafat*1 Împ. 22:7. a zis: „Nu este aici niciun proroc al Domnului, prin care să putem întreba pe Domnul?" Unul din slujitorii împăratului lui Israel a răspuns: „Este aici Elisei, fiul lui Șafat, care turna apă pe mâinile lui Ilie." 12 Și Iosafat a zis: „Cuvântul Domnului este cu el." Împăratul lui Israel, Iosafat, și împăratul Edomului s-au coborât*Cap. 2:25. la el. 13 Elisei a zis împăratului lui Israel: „Ce am*Ezec. 14:3. eu a face cu tine? Du-te*Jud. 10:14.Rut 1:15. la prorocii*1 Împ. 18:19. tatălui tău și la prorocii mamei tale." Și împăratul lui Israel i-a zis: „Nu, căci Domnul a chemat pe acești trei împărați ca să-i dea în mâinile Moabului!" 14 Elisei a zis: „Viu este*1 Împ. 17:1. Cap. 5:16. Domnul oștirilor, al cărui slujitor sunt, că, dacă n-aș avea în vedere pe Iosafat, împăratul lui Iuda, pe tine nu te-aș băga deloc în seamă și nici nu m-aș uita la tine. 15 Acum aduceți-mi un cântăreț*1 Sam. 10:5. cu harpa." Și, pe când cânta cântărețul din harpă, mâna Domnului a fost*Ezec. 1:3;3:14,22;8:1. peste Elisei. 16 Și a zis: „Așa vorbește Domnul: ‘Faceți gropi*Cap. 4:3. în valea aceasta, groapă lângă groapă!’ 17 Căci așa vorbește Domnul: ‘Nu veți vedea vânt și nu veți vedea ploaie, dar totuși valea aceasta se va umple de apă și veți bea voi, turmele voastre și vitele voastre.’ 18 Dar aceasta este puțin lucru înaintea Domnului. El va da pe Moab în mâinile voastre; 19 veți sfărâma toate cetățile întărite și toate cetățile alese, veți tăia toți copacii cei buni, veți astupa toate izvoarele de apă și veți strica cu pietre toate ogoarele cele mai bune." 20 Și dimineața, în clipa când se aducea*Exod 29:39,40. jertfa, iată că a venit apa de pe drumul Edomului și s-a umplut țara de apă. 21 Însă toți moabiții, auzind că împărații se suie să lupte împotriva lor, au chemat pe toți cei în vârstă să poarte armele, și mai mari chiar, și au stat la hotar. 22 S-au sculat dis-de-dimineață și, când a strălucit soarele peste ape, moabiții au văzut în fața lor apele roșii ca sângele. 23 Ei au zis: „Este sânge! Împărații au scos sabia între ei, s-au tăiat unii pe alții. Acum, la pradă, moabiți!" 24 Și au mers împotriva taberei lui Israel. Dar Israel s-a sculat și a bătut pe Moab, care a luat-o la fugă dinaintea lor. Au pătruns în țară și au bătut pe Moab. 25 Au sfărâmat cetățile, au aruncat, fiecare, pietre în toate ogoarele cele mai bune și le-au umplut cu pietre, au astupat toate izvoarele de apă și au tăiat toți copacii cei buni; prăștiașii au înconjurat și au bătut Chir-Haresetul*Is. 16:7,11., din care n-au lăsat decât pietrele. 26 Împăratul Moabului, văzând că fusese înfrânt în luptă, a luat cu el șapte sute de oameni care scoteau sabia să-și croiască drum până la împăratul Edomului, dar n-au putut. 27 A luat atunci pe fiul său întâi născut, care trebuia să domnească în locul lui, și l-a adus ca ardere-de-tot pe zid. Și o mare mânie a cuprins pe Israel, care s-a depărtat de împăratul Moabului și s-a întors în țară.