1 E uma mulher, das mulheres dos filhos dos profetas, clamou a Eliseu, dizendo: Meu marido, teu servo, morreu; e tu sabes que o teu servo temia ao Senhor; e veio o credor, para levar os meus dois filhos para serem servos.

2 E Eliseu lhe disse: Que te hei de fazer? Dize-me que é o que tens em casa. E ela disse: Tua serva não tem nada em casa, senão uma botija de azeite.

3 Então disse ele: Vai, pede emprestadas, de todos os teus vizinhos, vasilhas vazias, não poucas.

4 Então entra, e fecha a porta sobre ti, e sobre teus filhos, e deita o azeite em todas aquelas vasilhas, e põe à parte a que estiver cheia.

5 Partiu, pois, dele, e fechou a porta sobre si e sobre seus filhos; e eles lhe traziam as vasilhas, e ela as enchia. 6 E sucedeu que, cheias que foram as vasilhas, disse a seu filho: Traze-me ainda uma vasilha. Porém ele lhe disse: Não há mais vasilha alguma. Então o azeite parou.

7 Então veio ela, e o fez saber ao homem de Deus; e disse ele: Vai, vende o azeite, e paga a tua dívida; e tu e teus filhos vivei do resto.

8 Sucedeu também um dia que, indo Eliseu a Suném, havia ali uma mulher importante, a qual o reteve para comer pão; e sucedeu que todas as vezes que passava por ali entrava para comer pão. 9 E ela disse a seu marido: Eis que tenho observado que este que sempre passa por nós é um santo homem de Deus.

10 Façamos-lhe, pois, um pequeno quarto junto ao muro, e ali lhe ponhamos uma cama, uma mesa, uma cadeira e um candeeiro; e há de ser que, vindo ele a nós, para ali se recolherá.

11 E sucedeu que um dia ele chegou ali, e recolheu-se àquele quarto, e se deitou. 12 Então disse ao seu servo Geazi: Chama esta sunamita. E chamando-a ele, ela se pôs diante dele.

13 Porque ele tinha falado a Geazi: Dize-lhe: Eis que tu nos tens tratado com todo o desvelo; que se há de fazer por ti? Haverá alguma coisa de que se fale por ti ao rei, ou ao capitão do exército? E disse ela: Eu habito no meio do meu povo.

14 Então disse ele: Que se há de fazer por ela? E Geazi disse: Ora ela não tem filho, e seu marido é velho.

15 Por isso disse ele: Chama-a. E, chamando-a ele, ela se pôs à porta.

16 E ele disse: A este tempo determinado, segundo o tempo da vida, abraçarás um filho. E disse ela: Não, meu senhor, homem de Deus, não mintas à tua serva.

17 E concebeu a mulher, e deu à luz um filho, no tempo determinado, no ano seguinte, segundo Eliseu lhe dissera.

18 E, crescendo o filho, sucedeu que um dia saiu para ter com seu pai, que estava com os segadores, 19 E disse a seu pai: Ai, a minha cabeça! Ai, a minha cabeça! Então disse a um moço: Leva-o à sua mãe.

20 E ele o tomou, e o levou à sua mãe; e esteve sobre os seus joelhos até ao meio-dia, e morreu. 21 E subiu ela, e o deitou sobre a cama do homem de Deus; e fechou a porta, e saiu.

22 E chamou a seu marido, e disse: Manda-me já um dos moços, e uma das jumentas, para que eu corra ao homem de Deus, e volte.

23 E disse ele: Por que vais a ele hoje? Não é lua nova nem sábado. E ela disse: Tudo vai bem.

24 Então albardou a jumenta, e disse ao seu servo: Guia e anda, e não te detenhas no caminhar, senão quando eu to disser.

25 Partiu ela, pois, e foi ao homem de Deus, ao monte Carmelo; e sucedeu que, vendo-a o homem de Deus de longe, disse a Geazi, seu servo: Eis aí a sunamita.

26 Agora, pois, corre-lhe ao encontro e dize-lhe: Vai bem contigo? Vai bem com teu marido? Vai bem com teu filho? E ela disse: Vai bem.

27 Chegando ela, pois, ao homem de Deus, ao monte, pegou nos seus pés; mas chegou Geazi para retirá-la; disse porém o homem de Deus: Deixa-a, porque a sua alma está triste de amargura, e o Senhor me encobriu, e não me manifestou.

28 E disse ela: Pedi eu a meu senhor algum filho? Não disse eu: Não me enganes?

29 E ele disse a Geazi: Cinge os teus lombos, toma o meu cajado na tua mão, e vai; se encontrares alguém não o saúdes, e se alguém te saudar, não lhe respondas; e põe o meu cajado sobre o rosto do menino.

30 Porém disse a mãe do menino: Vive o Senhor, e vive a tua alma, que não te hei de deixar. Então ele se levantou, e a seguiu.

31 E Geazi passou adiante deles, e pôs o cajado sobre o rosto do menino; porém não havia nele voz nem sentido; e voltou a encontrar-se com ele, e lhe trouxe aviso, dizendo: O menino não despertou.

32 E, chegando Eliseu àquela casa, eis que o menino jazia morto sobre a sua cama. 33 Então entrou ele, e fechou a porta sobre eles ambos, e orou ao Senhor. 34 E subiu à cama e deitou-se sobre o menino, e, pondo a sua boca sobre a boca dele, e os seus olhos sobre os olhos dele, e as suas mãos sobre as mãos dele, se estendeu sobre ele; e a carne do menino aqueceu. 35 Depois desceu, e andou naquela casa de uma parte para a outra, e tornou a subir, e se estendeu sobre ele, então o menino espirrou sete vezes, e abriu os olhos. 36 Então chamou a Geazi, e disse: Chama esta sunamita. E chamou-a, e veio a ele. E disse ele: Toma o teu filho.

37 E entrou ela, e se prostrou a seus pés, e se inclinou à terra; e tomou o seu filho e saiu.

38 E, voltando Eliseu a Gilgal, havia fome naquela terra, e os filhos dos profetas estavam assentados na sua presença; e disse ao seu servo: Põe a panela grande ao fogo, e faze um caldo de ervas para os filhos dos profetas.

39 Então um deles saiu ao campo a apanhar ervas, e achou uma parra brava, e colheu dela enchendo a sua capa de colocíntidas; e veio, e as cortou na panela do caldo; porque não as conheciam. 40 Assim deram de comer para os homens. E sucedeu que, comendo eles daquele caldo, clamaram e disseram: Homem de Deus, há morte na panela. Não puderam comer.

41 Porém ele disse: Trazei farinha. E deitou-a na panela, e disse: Dai de comer ao povo. E já não havia mal nenhum na panela.

42 E um homem veio de Baal-Salisa, e trouxe ao homem de Deus pães das primícias, vinte pães de cevada, e espigas verdes na sua palha, e disse: Dá ao povo, para que coma.

43 Porém seu servo disse: Como hei de pôr isto diante de cem homens? E disse ele: Dá ao povo, para que coma; porque assim diz o Senhor: Comerão, e sobejará.

44 Então lhos pôs diante, e comeram e ainda sobrou, conforme a palavra do Senhor.

1 O femeie dintre nevestele fiilor*1 Împ. 20:35. prorocilor a strigat lui Elisei: „Robul tău, bărbatul meu, a murit și știi că robul tău se temea de Domnul; și cel ce l-a împrumutat a venit să ia cei doi*Lev. 25:39.Mat. 18:25. copii ai mei și să-i facă robi." 2 Elisei i-a zis: „Ce pot să fac pentru tine? Spune-mi, ce ai acasă?" Ea a răspuns: „Roaba ta n-are acasă decât un vas cu untdelemn." 3 Și el a zis: „Du-te de cere vase de afară, de la toți vecinii tăi, vase goale, și nu cere*Cap. 3:16. puține. 4 Când te vei întoarce, închide ușa după tine și după copiii tăi, toarnă din untdelemn în toate aceste vase și pune deoparte pe cele pline." 5 Atunci, ea a plecat de la el. A închis ușa după ea și după copiii ei; ei îi apropiau vasele și ea turna din untdelemn în ele. 6 Când s-au umplut vasele, ea a zis fiului său: „Mai dă-mi un vas." Dar el i-a răspuns: „Nu mai este niciun vas." Și n-a mai curs untdelemn. 7 Ea s-a dus de a spus omului lui Dumnezeu lucrul acesta. Și el a zis: „Du-te de vinde untdelemnul și plătește-ți datoria, iar cu ce va rămâne vei trăi tu și fiii tăi."

8 Într-o zi, Elisei trecea prin Sunem*Ios. 19:18.. Acolo era o femeie bogată. Ea a stăruit de el să primească să mănânce la ea. Și ori de câte ori trecea, se ducea să mănânce la ea. 9 Ea a zis bărbatului ei: „Iată, știu că omul acesta care trece totdeauna pe la noi este un om sfânt al lui Dumnezeu. 10 Să facem o mică odaie sus, cu ziduri, și să punem în ea un pat pentru el, o masă, un scaun și un sfeșnic, ca să stea acolo când va veni la noi." 11 Elisei, întorcându-se la Sunem, s-a dus în odaia de sus și s-a culcat acolo. 12 El a zis slujitorului său Ghehazi: „Cheamă pe sunamita aceasta!" Ghehazi a chemat-o și ea a venit înaintea lui. 13 Și Elisei a zis lui Ghehazi: „Spune-i: ‘Iată, pentru noi tu ți-ai făcut toată tulburarea aceasta. Noi ce putem face pentru tine? Trebuie să vorbim pentru tine împăratului sau căpeteniei oștirii?’" Ea a răspuns: „Eu locuiesc liniștită în mijlocul poporului meu." 14 Și el a zis: „Ce să fac pentru ea?" Ghehazi a răspuns: „Ea n-are fiu și bărbatul ei este bătrân." 15 Și el a zis: „Cheam-o!" Ghehazi a chemat-o și ea a venit la ușă. 16 Elisei i-a zis: „La anul*Gen. 18:10,14., pe vremea aceasta, vei ține în brațe un fiu." Și ea a zis: „Nu, domnul meu, omule al lui Dumnezeu, nu amăgi*Vers. 28. pe roaba ta!" 17 Femeia a rămas însărcinată și a născut un fiu chiar pe vremea aceea, în anul următor, cum îi spusese Elisei. 18 Copilul s-a făcut mare. Și, într-o zi, când s-a dus pe la tatăl său la secerători, 19 a zis tatălui său: „Capul meu! Capul meu!" Tatăl a zis slujitorului său: „Du-l la mama sa!" 20 Slujitorul l-a luat și l-a dus la mama sa. Și copilul a stat pe genunchii mamei sale până la amiază și apoi a murit. 21 Ea s-a suit, l-a culcat pe patul omului lui Dumnezeu, a închis ușa după ea și a ieșit. 22 A chemat pe bărbatul ei și a zis: „Trimite-mi, te rog, un slujitor și o măgăriță; vreau să mă duc în grabă la omul lui Dumnezeu și apoi mă voi întoarce." 23 Și el a zis: „Pentru ce vrei să te duci astăzi la el? Doar nu este nici lună nouă, nici Sabat." Ea a răspuns: „Fii pe pace!" 24 Apoi a pus șaua pe măgăriță și a zis slujitorului său: „Mână și pleacă, să nu oprești pe drum decât când ți-oi spune." 25 Ea a plecat deci și s-a dus la omul lui Dumnezeu pe muntele*Cap. 2:25. Carmel. Omul lui Dumnezeu a văzut-o de departe și a zis slujitorului său Ghehazi: „Iată pe sunamita aceea! 26 Acum, aleargă dar înaintea ei și spune-i: ‘Ești bine? Bărbatul tău și copilul sunt bine?’" Ea a răspuns: „Bine." 27 Și, cum a ajuns la omul lui Dumnezeu pe munte, i-a îmbrățișat picioarele. Ghehazi s-a apropiat s-o dea înapoi. Dar omul lui Dumnezeu a zis: „Las-o, căci este tare amărâtă și Domnul mi-a ascuns lucrul acesta și nu mi l-a făcut cunoscut." 28 Atunci, ea a zis: „Am cerut eu oare domnului meu un fiu? N-am zis*Vers. 16. eu: ‘Nu mă amăgi’?" 29 Și Elisei a zis lui Ghehazi: „Încinge-ți*1 Împ. 18:46. Cap. 9:1. mijlocul, ia toiagul meu în mână și pleacă. Dacă vei întâlni pe cineva, să nu-l întrebi*Luca 10:4. de sănătate și, dacă te va întreba cineva de sănătate, să nu-i răspunzi. Să pui toiagul*Exod 7:19;14:16. Cap. 2:8,14.Fapte 19:12. meu pe fața copilului." 30 Mama copilului a zis: „Viu*Cap. 2:2. este Domnul și viu este sufletul tău că nu te voi părăsi." Și el s-a sculat și a mers după ea. 31 Ghehazi le-o luase înainte și pusese toiagul pe fața copilului, dar n-a dat nici glas, nici semn de simțire. S-a întors înaintea lui Elisei, i-a spus lucrul acesta și a zis: „Copilul nu*Ioan 11:11. s-a trezit." 32 Când a ajuns Elisei în casă, iată că murise copilul, culcat în patul lui. 33 Elisei a intrat*Vers. 4.Mat. 6:6.1 Împ. 17:20. și a închis ușa după ei amândoi și s-a rugat Domnului. 34 S-a suit și s-a culcat pe copil; și-a pus gura pe gura lui, ochii lui pe ochii lui, mâinile lui pe mâinile lui și s-a întins*1 Împ. 17:21.Fapte 20:10. peste el. Și trupul copilului s-a încălzit. 35 Elisei a plecat, a mers încoace și încolo prin casă, apoi s-a suit iarăși și s-a întins*1 Împ. 17:21. peste copil. Și copilul a strănutat*Cap. 8:1,5. de șapte ori și a deschis ochii. 36 Elisei a chemat pe Ghehazi și a zis: „Cheamă pe sunamită." Ghehazi a chemat-o și ea a venit la Elisei, care a zis: „Ia-ți fiul!" 37 Ea s-a dus și s-a aruncat la picioarele lui și s-a închinat până la pământ. Și și-a luat*1 Împ. 17:23.Evr. 11:35. fiul și a ieșit afară.

38 Elisei s-a întors la Ghilgal*Cap. 2:1., și în țară bântuia o foamete*Cap. 8:1.. Pe când fiii prorocilor ședeau*Cap. 2:3.Luca 10:39.Fapte 22:3. înaintea lui, a zis slujitorului său: „Pune oala cea mare și fierbe o ciorbă pentru fiii prorocilor!" 39 Unul din ei a ieșit pe câmp să culeagă verdețuri; a găsit viță sălbatică și a cules din ea curcubete*4:39 Un fel de castraveți. sălbatice, până și-a umplut haina. Când s-a întors, le-a tăiat în bucăți în oala cu ciorbă, căci nu le cunoștea. 40 Au dat oamenilor acelora să mănânce. Dar, cum au mâncat din ciorba aceea, au strigat: „Omule al lui Dumnezeu, moartea*Exod 10:17. este în oală!" Și n-au putut să mănânce. 41 Elisei a zis: „Luați făină!" A aruncat făină*Exod 15:25. Cap. 2:21.Ioan 9:6. în oală și a zis: „Dă oamenilor acestora să mănânce!" Și nu mai era nimic vătămător în oală.

42 A venit un om din Baal-Șalișa*1 Sam. 9:4.. A adus*1 Sam. 9:7.1 Cor. 9:11.Gal. 6:6. pâine din cele dintâi roade omului lui Dumnezeu, și anume douăzeci de pâini de orz și spice noi în sac. Elisei a zis: „Dă oamenilor acestora să mănânce!" 43 Slujitorul său a răspuns: „Cum*Luca 9:13.Ioan 6:9. pot să dau din ele la o sută de inși?" Dar Elisei a zis: „Dă oamenilor să mănânce, căci așa vorbește Domnul: ‘Vor*Luca 9:17.Ioan 6:11. mânca, și va mai rămâne.’" 44 Atunci le-a pus pâinile înainte și au mâncat și le-a mai*Mat. 14:20;15:37.Ioan 6:13. și rămas, după cuvântul Domnului.