1 Depois Agripa disse a Paulo: É permitido a ti que te defendas. Então Paulo, estendendo a mão em sua defesa, respondeu:

2 Tenho-me por feliz, ó rei Agripa, de que perante ti me haja hoje de defender de todas as coisas de que sou acusado pelos judeus; 3 Mormente sabendo eu que tens conhecimento de todos os costumes e questões que há entre os judeus; por isso te rogo que me ouças com paciência.

4 Quanto à minha vida, desde a mocidade, como decorreu desde o princípio entre os da minha nação, em Jerusalém, todos os judeus a conhecem, 5 Sabendo de mim desde o princípio (se o quiserem testificar), que, conforme a mais severa seita da nossa religião, vivi fariseu. 6 E agora pela esperança da promessa que por Deus foi feita a nossos pais estou aqui e sou julgado. 7 À qual as nossas doze tribos esperam chegar, servindo a Deus continuamente, noite e dia. Por esta esperança, ó rei Agripa, eu sou acusado pelos judeus. 8 Pois quê? Julga-se coisa incrível entre vós que Deus ressuscite os mortos?

9 Bem tinha eu imaginado que contra o nome de Jesus Nazareno devia eu praticar muitos atos; 10 O que também fiz em Jerusalém. E, havendo recebido autorização dos principais sacerdotes, encerrei muitos dos santos nas prisões; e quando os matavam eu dava o meu voto contra eles. 11 E, castigando-os muitas vezes por todas as sinagogas, os obriguei a blasfemar. E, enfurecido demasiadamente contra eles, até nas cidades estranhas os persegui.

12 Sobre o que, indo então a Damasco, com poder e comissão dos principais sacerdotes, 13 Ao meio-dia, ó rei, vi no caminho uma luz do céu, que excedia o esplendor do sol, cuja claridade me envolveu a mim e aos que iam comigo. 14 E, caindo nós todos por terra, ouvi uma voz que me falava, e em língua hebraica dizia: Saulo, Saulo, por que me persegues? Dura coisa te é recalcitrar contra os aguilhões. 15 E disse eu: Quem és, Senhor? E ele respondeu: Eu sou Jesus, a quem tu persegues; 16 Mas levanta-te e põe-te sobre teus pés, porque te apareci por isto, para te pôr por ministro e testemunha tanto das coisas que tens visto como daquelas pelas quais te aparecerei ainda; 17 Livrando-te deste povo, e dos gentios, a quem agora te envio, 18 Para lhes abrires os olhos, e das trevas os converteres à luz, e do poder de Satanás a Deus; a fim de que recebam a remissão de pecados, e herança entre os que são santificados pela fé em mim.

19 Por isso, ó rei Agripa, não fui desobediente à visão celestial. 20 Antes anunciei primeiramente aos que estão em Damasco e em Jerusalém, e por toda a terra da Judeia, e aos gentios, que se arrependessem e se convertessem a Deus, fazendo obras dignas de arrependimento. 21 Por causa disto os judeus lançaram mão de mim no templo, e procuraram matar-me. 22 Mas, alcançando socorro de Deus, ainda até ao dia de hoje permaneço dando testemunho tanto a pequenos como a grandes, não dizendo nada mais do que o que os profetas e Moisés disseram que devia acontecer, 23 Isto é, que o Cristo devia padecer, e sendo o primeiro da ressurreição dentre os mortos, devia anunciar a luz a este povo e aos gentios.

24 E, dizendo ele isto em sua defesa, disse Festo em alta voz: Estás louco, Paulo; as muitas letras te fazem delirar.

25 Mas ele disse: Não deliro, ó potentíssimo Festo; antes digo palavras de verdade e de um são juízo.

26 Porque o rei, diante de quem também falo com ousadia, sabe estas coisas, pois não creio que nada disto lhe é oculto; porque isto não se fez em qualquer canto.

27 Crês tu nos profetas, ó rei Agripa? Bem sei que crês.

28 E disse Agripa a Paulo: Por pouco me persuades a me fazer cristão!

29 E disse Paulo: Prouvera a Deus que, ou por pouco ou por muito, não somente tu, mas também todos quantos hoje me estão ouvindo, se tornassem tais qual eu sou, exceto estas cadeias.

30 E, dizendo ele isto, levantou-se o rei, o presidente, e Berenice, e os que com eles estavam assentados. 31 E, apartando-se dali falavam uns com os outros, dizendo: Este homem nada fez digno de morte ou de prisões.

32 E Agripa disse a Festo: Bem podia soltar-se este homem, se não houvera apelado para César.

1 Agripa a zis lui Pavel: „Ai voie să te aperi!" Pavel a întins mâna și a început să se apere astfel: 2 „Mă socotesc fericit, împărate Agripa, că am să mă apăr astăzi înaintea ta pentru toate lucrurile de care sunt pârât de iudei, 3 căci tu cunoști foarte bine toate obiceiurile și neînțelegerile lor. De aceea, te rog să mă asculți cu îngăduință. 4 Viața mea, din cele dintâi zile ale tinereții mele, este cunoscută de toți iudeii, pentru că am petrecut-o în Ierusalim, în mijlocul neamului meu. 5 Dacă vor să mărturisească, ei știu de la început că am trăit ca fariseu, după cea mai îngustă partidă*Cap. 22:3;23:6;24:15,21.Filip. 3:5. a religiei noastre. 6 Și*Cap. 23:6. acum sunt dat în judecată pentru nădejdea făgăduinței*Gen. 3:15;22:18;26:4;49:10.Deut. 18:15.2 Sam. 7:12.Ps. 132:11.Is. 4:2;7:14;9:6;40:10.Ier. 23:5;33:14-16.Ezec. 34:23;37:24.Dan. 9:24.Mica 7:20. Cap. 13:32.Rom. 15:8.Tit 2:13. pe care a făcut-o Dumnezeu părinților noștri 7 și a cărei împlinire o așteaptă cele douăsprezece*Iac. 1:1. seminții ale noastre, care slujesc necurmat lui Dumnezeu, zi*Luca 2:37.1 Tes. 3:10.1 Tim. 5:5. și noapte. Pentru această nădejde*Filip. 3:11., împărate, sunt pârât eu de iudei! 8 Ce? Vi se pare de necrezut că Dumnezeu înviază morții? 9 Și*Ioan 16:2.1 Tim. 1:13. eu, ce-i drept, credeam că trebuie să fac multe lucruri împotriva Numelui lui Isus din Nazaret, 10 și așa*Cap. 8:3.Gal. 1:13. am și făcut în Ierusalim. Am aruncat în temniță pe mulți sfinți, căci am primit puterea aceasta de la*Cap. 9:14,21;22:5. preoții cei mai de seamă; și, când erau osândiți la moarte, îmi dădeam și eu votul împotriva lor. 11 I-am pedepsit adesea în toate sinagogile*Cap. 22:19. și îmi dădeam toată silința ca să-i fac să hulească. În pornirea mea nebună împotriva lor, îi prigoneam până și în cetățile străine. 12 În*Cap. 9:3;22:6. acest scop, m-am dus la Damasc, cu putere și învoire de la preoții cei mai de seamă. 13 Pe la amiază, împărate, pe drum, am văzut strălucind împrejurul meu și împrejurul tovarășilor mei o lumină din cer, a cărei strălucire întrecea pe a soarelui. 14 Am căzut cu toții la pământ, și eu am auzit un glas, care-mi zicea în limba evreiască: ‘Saule, Saule, pentru ce Mă prigonești? Îți este greu să arunci cu piciorul înapoi în vârful unui țepuș.’15 ‘Cine ești, Doamne?’, am răspuns eu. Și Domnul a zis: ‘Eu sunt Isus, pe care-L prigonești.16 Dar scoală-te și stai în picioare, căci M-am arătat ție ca*Cap. 22:15.să te pun slujitor și martor atât al lucrurilor pe care le-ai văzut, cât și al lucrurilor pe care Mă vei vedea făcându-le.17 Te-am ales din mijlocul norodului acestuia și din mijlocul neamurilor, la*Cap. 22:21.care te trimit,18 ca să*Is. 35:5;42:7.Luca 1:79.Ioan 8:12.2 Cor. 4:4.Efes. 1:18.1 Tes. 5:5.le deschizi ochii, să*2 Cor. 6:14.Efes. 4:18;5:8.Col. 1:13.1 Pet. 2:9,25.se întoarcă de la întuneric la lumină și de sub puterea Satanei la Dumnezeu și să*Luca 1:77.primească, prin credința în Mine, iertare de păcate și moștenirea*Efes. 1:11.Col. 1:12.împreună cu cei*Cap. 20:32.sfințiți.’19 De aceea, împărate Agripa, n-am vrut să mă împotrivesc vedeniei cerești. 20 Ci am*Cap. 9:20,22,29;11:26;13:14,16-21. propovăduit întâi celor din Damasc, apoi în Ierusalim, în toată Iudeea și la neamuri, să se pocăiască și să se întoarcă la Dumnezeu și să facă fapte*Mat. 3:8. vrednice de pocăința lor. 21 Iată de ce au pus iudeii*Cap. 21:30,31. mâna pe mine în Templu și au căutat să mă omoare. 22 Dar, mulțumită ajutorului lui Dumnezeu, am rămas în viață până în ziua aceasta și am mărturisit înaintea celor mici și celor mari, fără să mă depărtez cu nimic de la ce*Luca 24:27,44. Cap. 24:14; 28:23.Rom. 3:21. au spus prorocii și Moise*Ioan 5:46. că are să se întâmple, 23 și anume că*Luca 24:26,46. Hristosul trebuie să pătimească și că*1 Cor. 15:20.Col. 1:18.Apoc. 1:5., după ce va fi Cel dintâi din învierea morților, va*Luca 2:32. vesti lumină norodului și neamurilor." 24 Pe când vorbea el astfel, ca să se apere, Festus a zis cu glas tare: „Pavele, ești*2 Împ. 9:11.Ioan 10:20.1 Cor. 1:23;2:13,14;4:10. nebun! Învățătura ta cea multă te face să dai în nebunie." 25 „Nu sunt nebun, preaalesule Festus", a răspuns Pavel, „dimpotrivă, rostesc cuvinte adevărate și chibzuite. 26 Împăratul știe aceste lucruri și de aceea îi vorbesc cu îndrăzneală, căci sunt încredințat că nu-i este nimic necunoscut din ele, fiindcă nu s-au petrecut într-un colț! 27 Crezi tu în Proroci, împărate Agripa?… Știu că crezi." 28 Și Agripa a zis lui Pavel: „Curând mai vrei tu să mă îndupleci să mă fac creștin!" 29 „Fie curând*1 Cor. 7:7., fie târziu", a răspuns Pavel, „să dea Dumnezeu ca nu numai tu, ci toți cei ce mă ascultă astăzi să fiți așa cum sunt eu, afară de lanțurile acestea."

30 Împăratul, dregătorul, Berenice și toți cei ce ședeau împreună cu ei s-au sculat. 31 Și când au plecat, ziceau*Cap. 23:9,29;25:25. unii către alții: „Omul acesta n-a făcut nimic vrednic de moarte sau de închisoare." 32 Și Agripa a zis lui Festus: „Omului acestuia i s-ar fi putut da drumul, dacă*Cap. 25:11. n-ar fi cerut să fie judecat de Cezar."