1 No terceiro ano de Ciro, rei da Pérsia, foi revelada uma palavra a Daniel, cujo nome era chamado Beltessazar; a palavra era verdadeira e envolvia grande conflito; e ele entendeu esta palavra, e tinha entendimento da visão. 2 Naqueles dias eu, Daniel, estive triste por três semanas. 3 Alimento desejável não comi, nem carne nem vinho entraram na minha boca, nem me ungi com unguento, até que se cumpriram as três semanas.

4 E no dia vinte e quatro do primeiro mês eu estava à borda do grande rio Hidequel; 5 E levantei os meus olhos, e olhei, e eis um homem vestido de linho, e os seus lombos cingidos com ouro fino de Ufaz; 6 E o seu corpo era como berilo, e o seu rosto parecia um relâmpago, e os seus olhos como tochas de fogo, e os seus braços e os seus pés brilhavam como bronze polido; e a voz das suas palavras era como a voz de uma multidão.

7 E só eu, Daniel, tive aquela visão. Os homens que estavam comigo não a viram; contudo caiu sobre eles um grande temor, e fugiram, escondendo-se. 8 Fiquei, pois, eu só, a contemplar esta grande visão, e não ficou força em mim; transmudou-se o meu semblante em corrupção, e não tive força alguma. 9 Contudo ouvi a voz das suas palavras; e, ouvindo o som das suas palavras, eu caí sobre o meu rosto num profundo sono, com o meu rosto em terra.

10 E eis que certa mão me tocou, e fez com que me movesse sobre os meus joelhos e sobre as palmas das minhas mãos. 11 E me disse: Daniel, homem muito amado, entende as palavras que vou te dizer, e levanta-te sobre os teus pés, porque a ti sou enviado. E, falando ele comigo esta palavra, levantei-me tremendo.

12 Então me disse: Não temas, Daniel, porque desde o primeiro dia em que aplicaste o teu coração a compreender e a humilhar-te perante o teu Deus, são ouvidas as tuas palavras; e eu vim por causa das tuas palavras.

13 Mas o príncipe do reino da Pérsia me resistiu vinte e um dias, e eis que Miguel, um dos primeiros príncipes, veio para ajudar-me, e eu fiquei ali com os reis da Pérsia. 14 Agora vim, para fazer-te entender o que há de acontecer ao teu povo nos derradeiros dias; porque a visão é ainda para muitos dias.

15 E, falando ele comigo estas palavras, abaixei o meu rosto para a terra, e emudeci. 16 E eis que alguém, semelhante aos filhos dos homens, tocou-me os lábios; então abri a minha boca, e falei, dizendo àquele que estava em pé diante de mim: senhor meu, por causa da visão sobrevieram-me dores, e não me ficou força alguma.

17 Como, pois, pode o servo do meu senhor falar com o meu senhor? Porque, quanto a mim, desde agora não resta força em mim, e nem fôlego ficou em mim.

18 E aquele, que tinha aparência de um homem, tocou-me outra vez, e fortaleceu-me. 19 E disse: Não temas, homem muito amado, paz seja contigo; anima-te, sim, anima-te. E, falando ele comigo, fiquei fortalecido, e disse: Fala, meu senhor, porque me fortaleceste.

20 E ele disse: Sabes por que eu vim a ti? Agora, pois, tornarei a pelejar contra o príncipe dos persas; e, saindo eu, eis que virá o príncipe da Grécia.

21 Mas eu te declararei o que está registrado na escritura da verdade; e ninguém há que me anime contra aqueles, senão Miguel, vosso príncipe.

1 În anul al treilea al lui Cirus, împăratul Persiei, s-a descoperit un cuvânt lui Daniel, numit*Cap. 1:7. Beltșațar. Cuvântul*Cap. 8:26.Apoc. 19:9. acesta, care este adevărat, vestește o mare nenorocire*Vers. 14.. El a fost cu luare aminte la cuvântul acesta și a priceput*Cap. 1:17;8:16. vedenia. 2 În vremea aceea, eu, Daniel, trei săptămâni am fost în jale. 3 N-am mâncat deloc bucate alese, nu mi-a intrat în gură nici carne, nici vin și nici nu m-am uns*Mat. 6:17. deloc, până s-au împlinit cele trei săptămâni. 4 În a douăzeci și patra zi a lunii întâi, eram pe malul râului celui mare, care este Hidechel*Gen. 2:14. (Tigru). 5 Am ridicat*Ios. 5:13. ochii, m-am uitat și iată că acolo stătea un om*Cap. 12:6,7. îmbrăcat în haine de in și încins*Apoc. 1:13-15;15:6. la mijloc cu un brâu de aur*Ier. 10:9. din Ufaz. 6 Trupul lui era ca o piatră de crisolit*Ezec. 1:16., fața îi strălucea ca fulgerul*Ezec. 1:14. și ochii*Apoc. 1:14;19:12. îi erau niște flăcări ca de foc, dar brațele și picioarele*Ezec. 1:7.Apoc. 1:15. semănau cu niște aramă lustruită și glasul*Ezec. 1:24.Apoc. 1:15. lui tuna ca vuietul unei mari mulțimi. 7 Eu, Daniel, am văzut singur*2 Împ. 6:17.Fapte 9:7. vedenia, dar oamenii care erau cu mine n-au văzut-o; totuși au fost apucați de o mare spaimă și au luat-o la fugă ca să se ascundă! 8 Eu am rămas singur și am văzut această mare vedenie. Puterile m-au lăsat*Cap. 8:27., culoarea mi s-a schimbat*Cap. 7:28., fața mi s-a sluțit și am pierdut orice vlagă. 9 Am auzit glasul cuvintelor lui și, pe când*Cap. 8:18. auzeam glasul cuvintelor lui, am căzut leșinat cu fața la pământ. 10 Și iată că o mână*Ier. 1:9. Cap. 9:21.Apoc. 1:17. m-a atins și m-a așezat tremurând pe genunchii și mâinile mele. 11 Apoi mi-a zis: „Daniele, om preaiubit*Cap. 9:23. și scump, fii cu luare aminte la cuvintele pe care ți le voi spune acum și stai în picioare în locul unde ești, căci acum sunt trimis la tine!" După ce mi-a vorbit astfel, am stat în picioare tremurând. 12 El mi-a zis: „Daniele, nu te teme*Apoc. 1:17. de nimic! Căci cuvintele tale au fost ascultate*Cap. 9:3,4,22,23.Fapte 10:4. din cea dintâi zi, când ți-ai pus inima ca să înțelegi și să te smerești înaintea Dumnezeului tău, și tocmai din pricina cuvintelor tale vin eu acum! 13 Dar căpetenia*Vers. 20. împărăției Persiei mi-a stat împotrivă douăzeci și una de zile, și iată că Mihail*Vers. 21. Cap. 12:1.Iuda 9.Apoc. 12:7., una din căpeteniile cele mai de seamă, mi-a venit în ajutor și am ieșit biruitor acolo, lângă împărații Persiei. 14 Acum vin să-ți fac cunoscut ce are să se întâmple poporului tău în vremurile de apoi*Gen. 49:1. Cap. 2:28., căci*Cap. 8:26. Vers. 1.Hab. 2:3. vedenia este cu privire tot la acele vremuri îndepărtate." 15 Pe când îmi spunea el aceste lucruri, eu mi-am plecat ochii*Vers. 9. Cap. 8:18. în pământ și am tăcut. 16 Și iată că cineva*Cap. 8:15. care avea înfățișarea copiilor oamenilor s-a atins*Vers. 10.Ier. 1:9. de buzele mele. Eu am deschis gura, am vorbit și am zis celui ce stătea înaintea mea: „Domnul meu, vedenia aceasta m-a umplut de groază*Vers. 8. și am pierdut orice putere! 17 Cum ar putea robul domnului meu să vorbească domnului meu? Acum puterile m-au părăsit și nu mai am nici suflare!" 18 Atunci, cel ce avea înfățișarea unui om m-a atins din nou și m-a întărit. 19 Apoi mi-a zis*Vers. 11.: „Nu te teme*Jud. 6:23. de nimic, om preaiubit! Pace ție! Fii tare și cu inimă!" Și, pe când îmi vorbea el, am prins iar puteri și am zis: „Vorbește, domnul meu, căci m-ai întărit." 20 El mi-a zis: „Știi pentru ce am venit la tine? Acum mă întorc să mă lupt împotriva căpeteniei*Vers. 13. Persiei și, când voi pleca, iată că va veni căpetenia Greciei! 21 Dar vreau să-ți fac cunoscut ce este scris în cartea adevărului. Nimeni nu mă ajută împotriva acestora, afară de voievodul vostru Mihail*Vers. 13.Iuda 9.Apoc. 12:7..