1 No primeiro ano de Belsazar, rei de Babilônia, teve Daniel um sonho e visões da sua cabeça quando estava na sua cama; escreveu logo o sonho, e relatou a suma das coisas. 2 Falou Daniel, e disse: Eu estava olhando na minha visão da noite, e eis que os quatro ventos do céu agitavam o mar grande.

3 E quatro animais grandes, diferentes uns dos outros, subiam do mar.

4 O primeiro era como leão, e tinha asas de águia; enquanto eu olhava, foram-lhe arrancadas as asas, e foi levantado da terra, e posto em pé como um homem, e foi-lhe dado um coração de homem.

5 Continuei olhando, e eis aqui o segundo animal, semelhante a um urso, o qual se levantou de um lado, tendo na boca três costelas entre os seus dentes; e foi-lhe dito assim: Levanta-te, devora muita carne.

6 Depois disto, eu continuei olhando, e eis aqui outro, semelhante a um leopardo, e tinha quatro asas de ave nas suas costas; tinha também este animal quatro cabeças, e foi-lhe dado domínio.

7 Depois disto eu continuei olhando nas visões da noite, e eis aqui o quarto animal, terrível e espantoso, e muito forte, o qual tinha dentes grandes de ferro; ele devorava e fazia em pedaços, e pisava aos pés o que sobejava; era diferente de todos os animais que apareceram antes dele, e tinha dez chifres.

8 Estando eu a considerar os chifres, eis que, entre eles subiu outro chifre pequeno, diante do qual três dos primeiros chifres foram arrancados; e eis que neste chifre havia olhos, como os de homem, e uma boca que falava grandes coisas.

9 Eu continuei olhando, até que foram postos uns tronos, e um ancião de dias se assentou; a sua veste era branca como a neve, e o cabelo da sua cabeça como a pura lã; e seu trono era de chamas de fogo, e as suas rodas de fogo ardente.

10 Um rio de fogo manava e saía de diante dele; milhares de milhares o serviam, e milhões de milhões assistiam diante dele; assentou-se o juízo, e abriram-se os livros.

11 Então estive olhando, por causa da voz das grandes palavras que o chifre proferia; estive olhando até que o animal foi morto, e o seu corpo desfeito, e entregue para ser queimado pelo fogo; 12 E, quanto aos outros animais, foi-lhes tirado o domínio; todavia foi-lhes prolongada a vida até certo espaço de tempo.

13 Eu estava olhando nas minhas visões da noite, e eis que vinha nas nuvens do céu um como o filho do homem; e dirigiu-se ao ancião de dias, e o fizeram chegar até ele.

14 E foi-lhe dado o domínio, e a honra, e o reino, para que todos os povos, nações e línguas o servissem; o seu domínio é um domínio eterno, que não passará, e o seu reino tal, que não será destruído.

15 Quanto a mim, Daniel, o meu espírito foi abatido dentro do corpo, e as visões da minha cabeça me perturbaram. 16 Cheguei-me a um dos que estavam perto, e pedi-lhe a verdade acerca de tudo isto. E ele me disse, e fez-me saber a interpretação das coisas. 17 Estes grandes animais, que são quatro, são quatro reis, que se levantarão da terra. 18 Mas os santos do Altíssimo receberão o reino, e o possuirão para todo o sempre, e de eternidade em eternidade.

19 Então tive desejo de conhecer a verdade a respeito do quarto animal, que era diferente de todos os outros, muito terrível, cujos dentes eram de ferro e as suas unhas de bronze; que devorava, fazia em pedaços e pisava aos pés o que sobrava; 20 E também a respeito dos dez chifres que tinha na cabeça, e do outro que subiu, e diante do qual caíram três, isto é, daquele chifre que tinha olhos, e uma boca que falava grandes coisas, e cujo parecer era mais robusto do que o dos seus companheiros. 21 Eu olhava, e eis que este chifre fazia guerra contra os santos, e prevaleceu contra eles. 22 Até que veio o ancião de dias, e fez justiça aos santos do Altíssimo; e chegou o tempo em que os santos possuíram o reino.

23 Disse assim: O quarto animal será o quarto reino na terra, o qual será diferente de todos os reinos; e devorará toda a terra, e a pisará aos pés, e a fará em pedaços.

24 E, quanto aos dez chifres, daquele mesmo reino se levantarão dez reis; e depois deles se levantará outro, o qual será diferente dos primeiros, e abaterá a três reis.

25 E proferirá palavras contra o Altíssimo, e destruirá os santos do Altíssimo, e cuidará em mudar os tempos e a lei; e eles serão entregues na sua mão, por um tempo, e tempos, e a metade de um tempo.

26 Mas o juízo será estabelecido, e eles tirarão o seu domínio, para o destruir e para o desfazer até ao fim.

27 E o reino, e o domínio, e a majestade dos reinos debaixo de todo o céu serão dados ao povo dos santos do Altíssimo; o seu reino será um reino eterno, e todos os domínios o servirão, e lhe obedecerão.

28 Aqui terminou o assunto. Quanto a mim, Daniel, os meus pensamentos muito me perturbaram, e mudou-se em mim o meu semblante; mas guardei o assunto no meu coração.

1 În anul dintâi al lui Belșațar, împăratul Babilonului, Daniel a visat*Num. 12:6.Amos 3:7. un vis și a avut vedenii*Cap. 2:28. în mintea lui pe când era în pat. În urmă a scris visul și a istorisit lucrurile de căpetenie. 2 Daniel a început și a zis: „În vedenia mea de noapte, am văzut cum cele patru vânturi ale cerurilor au izbucnit pe Marea cea Mare. 3 Și patru fiare mari au ieșit*Apoc. 13:1. din mare, deosebite una de alta. 4 Cea dintâi semăna cu un*Deut. 28:49.2 Sam. 1:23.Ier. 4:7,13;48:40.Ezec. 17:3.Hab. 1:8. leu și avea aripi de vultur. M-am uitat la ea până în clipa când i s-au smuls aripile și, sculându-se de pe pământ, a stat drept în picioare ca un om și i s-a dat o inimă de om. 5 Și iată*Cap. 2:39. că o a doua fiară era ca un urs și stătea într-o rână; avea trei coaste în gură, între dinți, și i s-a zis: ‘Scoală-te și mănâncă multă carne!’ 6 După aceea m-am uitat mai departe și iată o alta ca un pardos, care avea pe spate patru aripi ca o pasăre; fiara aceasta avea și patru capete*Cap. 8:8,22. și i s-a dat stăpânire. 7 După aceea m-am uitat în vedeniile mele de noapte și iată că era o a patra*Cap. 2:40. Vers. 19,23. fiară, nespus de grozav de înspăimântătoare și de puternică; avea niște dinți mari de fier, mânca, sfărâma și călca în picioare ce mai rămânea; era cu totul deosebită de toate fiarele de mai înainte și avea zece*Cap. 2:41.Apoc. 13:1. coarne. 8 M-am uitat cu băgare de seamă la coarne și iată că un alt*Vers. 20,21,24. Cap. 8:9. corn mic a ieșit din mijlocul lor și, dinaintea acestui corn, au fost smulse trei din cele dintâi coarne. Și cornul acesta avea niște ochi ca ochii de om*Apoc. 9:7. și o gură*Ps. 12:3. Vers. 25.Apoc. 13:5. care vorbea cu trufie. 9 Mă uitam*Apoc. 20:4. la aceste lucruri până când s-au așezat niște scaune de domnie. Și un Îmbătrânit*Ps. 90:2. Vers. 13,22. de zile a șezut jos. Haina*Ps. 104:2.Apoc. 1:14. Lui era albă ca zăpada și părul capului Lui era ca niște lână curată; scaunul Lui de domnie era ca niște flăcări de foc și roțile*Ezec. 1:15,16. lui, ca un foc aprins. 10 Un râu*Ps. 50:3;97:3.Is. 30:33;66:15. de foc curgea și ieșea dinaintea Lui. Mii de mii*1 Împ. 22:19.Ps. 68:17.Evr. 12:22.Apoc. 5:11. de slujitori Îi slujeau și de zece mii de ori zece mii stăteau înaintea Lui. S-a ținut judecata*Apoc. 20:4,12. și s-au deschis cărțile. 11 Eu mă uitam*Apoc. 19:20. mereu din pricina cuvintelor pline de trufie pe care le rostea cornul acela: m-am uitat până când fiara a fost ucisă și trupul ei a fost nimicit și aruncat în foc, ca să fie ars. 12 Și celelalte fiare au fost dezbrăcate de puterea lor, dar li s-a îngăduit o lungire a vieții până la o vreme și un ceas anumit. 13 M-am uitat în timpul vedeniilor mele de noapte și iată că pe norii cerurilor a venit unul*Ezec. 1:26.Mat. 24:30;26:64.Apoc. 1:7,13;14:14. ca un fiu al omului; a înaintat spre Cel Îmbătrânit*Vers. 9. de zile și a fost adus înaintea Lui. 14 I s-a*Ps. 2:6-8;8:6;110:1,2.Mat. 11:27;28:18.Ioan 3:35.1 Cor. 15:27.Efes. 1:22. dat stăpânire, slavă și putere împărătească, pentru ca să-I slujească toate popoarele*Cap. 3:4., neamurile și oamenii de toate limbile. Stăpânirea Lui este o stăpânire*Ps. 145:13. Cap. 2:44. Vers. 27.Mica 4:7.Luca 1:33.Ioan 12:34.Evr. 12:28. veșnică și nu va trece nicidecum și Împărăția Lui nu va fi nimicită niciodată. 15 Eu, Daniel, m-am tulburat*Vers. 28. cu duhul și vedeniile din capul meu m-au înspăimântat. 16 M-am apropiat de unul din cei ce stăteau acolo și l-am rugat să-mi dea lămuriri temeinice cu privire la toate aceste lucruri. El mi-a vorbit și mi le-a tâlcuit astfel: 17 ‘Aceste*Vers. 3. patru fiare mari sunt patru împărați care se vor ridica pe pământ. 18 Dar*Is. 60:12-14. Vers. 22,27.2 Tim. 2:11,12.Apoc. 2:26,27;3:21;20:4. sfinții Celui Preaînalt vor primi împărăția și vor stăpâni împărăția în veci, din veșnicie în veșnicie.’ 19 În urmă am dorit să știu adevărul asupra fiarei a patra*Vers. 7. – care se deosebea de toate celelalte și era nespus de grozavă: avea dinți de fier și gheare de aramă, mânca, sfărâma și călca în picioare ce rămânea – 20 și asupra celor zece coarne pe care le avea în cap, și asupra celuilalt corn care ieșise și înaintea căruia căzuseră trei, asupra cornului acestuia, care avea ochi, o gură care vorbea cu trufie și avea o înfățișare mai mare decât celelalte coarne. 21 Am văzut, de asemenea, cum cornul*Cap. 8:12,24;11:31.Apoc. 11:7;13:7;17:14;19:19. acesta a făcut război sfinților și i-a biruit, 22 până*Vers. 9. când a venit Cel Îmbătrânit de zile și a făcut*Vers. 18.1 Cor. 6:2.Apoc. 1:6;5:10;20:4. dreptate sfinților Celui Preaînalt, și a venit vremea când sfinții au luat în stăpânire împărăția. 23 El mi-a vorbit așa: ‘Fiara a patra este o a patra împărăție*Cap. 2:40. care va fi pe pământ. Ea se va deosebi de toate celelalte, va sfâșia tot pământul, îl va călca în picioare și-l va zdrobi. 24 Cele zece coarne*Vers. 7,8,20.Apoc. 17:12. înseamnă că din împărăția aceasta se vor ridica zece împărați. Iar după ei se va ridica un altul, care se va deosebi de înaintașii lui și va doborî trei împărați. 25 El va rosti*Is. 37:23. Cap. 8:24,25; 11:28,30,31,36.Apoc. 13:5,6. vorbe de hulă împotriva Celui Preaînalt, va asupri*Apoc. 17:6;18:24. pe sfinții Celui Preaînalt și se va încumeta*Cap. 2:21. să schimbe vremurile și legea, și sfinții*Apoc. 13:7. vor fi dați în mâinile lui timp*Cap. 12:7.Apoc. 12:14. de o vreme, două vremuri și o jumătate de vreme. 26 Apoi va veni judecata*Vers. 10,22. și i se va lua stăpânirea, care va fi prăbușită și nimicită pentru totdeauna. 27 Dar domnia*Vers. 14,18,22., stăpânirea și puterea tuturor împărățiilor care sunt pretutindeni sub ceruri se vor da poporului sfinților Celui Preaînalt. Împărăția Lui*Cap. 2:44.Luca 1:33.Ioan 12:34.Apoc. 11:15. este o împărăție veșnică și toate puterile*Is. 60:12. Îi vor sluji și-L vor asculta!’ 28 Aici s-au sfârșit cuvintele. Pe mine, Daniel, m-au tulburat nespus de mult gândurile*Vers. 15. Cap. 8:27;10:8,16. mele și mi s-a schimbat culoarea feței, dar am păstrat*Luca 2:19,51. cuvintele acestea în inima mea."