1 No ano terceiro do reinado do rei Belsazar apareceu-me uma visão, a mim, Daniel, depois daquela que me apareceu no princípio. 2 E vi na visão; e sucedeu que, quando vi, eu estava na cidadela de Susã, na província de Elão; vi, pois, na visão, que eu estava junto ao rio Ulai. 3 E levantei os meus olhos, e vi, e eis que um carneiro estava diante do rio, o qual tinha dois chifres; e os dois chifres eram altos, mas um era mais alto do que o outro; e o mais alto subiu por último. 4 Vi que o carneiro dava marradas para o ocidente, e para o norte e para o sul; e nenhum dos animais lhe podia resistir; nem havia quem pudesse livrar-se da sua mão; e ele fazia conforme a sua vontade, e se engrandecia.

5 E, estando eu considerando, eis que um bode vinha do ocidente sobre a face de toda a terra, mas sem tocar no chão; e aquele bode tinha um chifre notável entre os olhos. 6 E dirigiu-se ao carneiro que tinha os dois chifres, ao qual eu tinha visto em pé diante do rio, e correu contra ele no ímpeto da sua força. 7 E vi-o chegar perto do carneiro, enfurecido contra ele, e ferindo-o quebrou-lhe os dois chifres, pois não havia força no carneiro para lhe resistir, e o bode o lançou por terra, e o pisou aos pés; não houve quem pudesse livrar o carneiro da sua mão. 8 E o bode se engrandeceu sobremaneira; mas, estando na sua maior força, aquele grande chifre foi quebrado; e no seu lugar subiram outros quatro também notáveis, para os quatro ventos do céu.

9 E de um deles saiu um chifre muito pequeno, o qual cresceu muito para o sul, e para o oriente, e para a terra formosa. 10 E se engrandeceu até contra o exército do céu; e a alguns do exército, e das estrelas, lançou por terra, e os pisou. 11 E se engrandeceu até contra o príncipe do exército; e por ele foi tirado o sacrifício contínuo, e o lugar do seu santuário foi lançado por terra. 12 E um exército foi dado contra o sacrifício contínuo, por causa da transgressão; e lançou a verdade por terra, e o fez, e prosperou.

13 Depois ouvi um santo que falava; e disse outro santo àquele que falava: Até quando durará a visão do sacrifício contínuo, e da transgressão assoladora, para que sejam entregues o santuário e o exército, a fim de serem pisados?

14 E ele me disse: Até duas mil e trezentas tardes e manhãs; e o santuário será purificado.

15 E aconteceu que, havendo eu, Daniel, tido a visão, procurei o significado, e eis que se apresentou diante de mim como que uma semelhança de homem. 16 E ouvi uma voz de homem entre as margens do Ulai, a qual gritou, e disse: Gabriel, dá a entender a este a visão.

17 E veio perto de onde eu estava; e, vindo ele, me amedrontei, e caí sobre o meu rosto; mas ele me disse: Entende, filho do homem, porque esta visão acontecerá no fim do tempo.

18 E, estando ele falando comigo, caí adormecido com o rosto em terra; ele, porém, me tocou, e me fez estar em pé. 19 E disse: Eis que te farei saber o que há de acontecer no último tempo da ira; pois isso pertence ao tempo determinado do fim.

20 Aquele carneiro que viste com dois chifres são os reis da Média e da Pérsia, 21 Mas o bode peludo é o rei da Grécia; e o grande chifre que tinha entre os olhos é o primeiro rei; 22 O ter sido quebrado, levantando-se quatro em lugar dele, significa que quatro reinos se levantarão da mesma nação, mas não com a força dele. 23 Mas, no fim do seu reinado, quando acabarem os prevaricadores, se levantará um rei, feroz de semblante, e será entendido em adivinhações. 24 E se fortalecerá o seu poder, mas não pela sua própria força; e destruirá maravilhosamente, e prosperará, e fará o que lhe aprouver; e destruirá os poderosos e o povo santo. 25 E pelo seu entendimento também fará prosperar o engano na sua mão; e no seu coração se engrandecerá, e destruirá a muitos que vivem em segurança; e se levantará contra o Príncipe dos príncipes, mas sem mão será quebrado.

26 E a visão da tarde e da manhã que foi falada, é verdadeira. Tu, porém, cerra a visão, porque se refere a dias muito distantes.

27 E eu, Daniel, enfraqueci, e estive enfermo alguns dias; então levantei-me e tratei do negócio do rei. E espantei-me acerca da visão, e não havia quem a entendesse.

1 În anul al treilea al domniei împăratului Belșațar, eu, Daniel, am avut o vedenie, afară de cea pe care o avusesem mai înainte*Cap. 7:1.. 2 Când am avut vedenia aceasta, mi s-a părut că eram la capitala Susa*Est. 1:2., în ținutul Elam, și, în timpul vedeniei mele, mă aflam lângă râul Ulai. 3 Am ridicat ochii, m-am uitat și iată că într-un râu stătea un berbec și avea două coarne; coarnele acestea erau înalte, dar unul era mai înalt decât celălalt și cel mai înalt a crescut cel din urmă. 4 Am văzut cum berbecul împungea cu coarnele spre apus, spre miazănoapte și spre miazăzi; nicio fiară nu putea să-i stea împotrivă și nimeni nu putea să scape pe cine-i cădea în mână, ci el făcea ce voia*Cap. 5:19;11:3,16. și a ajuns puternic. 5 Pe când mă uitam cu băgare de seamă, iată că a venit un țap de la apus și a cutreierat toată fața pământului, fără să se atingă de el; țapul acesta însă avea un corn*Vers. 21. mare între ochi. 6 A venit până la berbecul care avea coarne și pe care-l văzusem stând în râu și s-a repezit asupra lui cu toată puterea lui. 7 L-am văzut cum s-a apropiat de berbec, s-a aruncat încruntat asupra lui, a izbit pe berbec și i-a frânt amândouă coarnele, fără ca berbecul să i se fi putut împotrivi; l-a trântit la pământ și l-a călcat în picioare, și nimeni n-a scăpat pe berbec din mâna lui. 8 Țapul însă a ajuns foarte puternic, dar, când a fost puternic de tot, i s-a frânt cornul cel mare. În locul lui au crescut patru coarne mari*Cap. 7:6. Vers. 22. Cap. 11:4., în cele patru vânturi ale cerurilor. 9 Dintr-unul*Cap. 7:8;11:21. din ele a crescut un corn mic, care s-a mărit nespus de mult spre miazăzi*Cap. 11:25., spre răsărit și spre țara*Ps. 48:2.Ezec. 20:6,15. Cap. 11:16,45. cea minunată. 10 S-a înălțat*Cap. 11:28. până la oștirea cerurilor*Is. 14:13., a doborât*Apoc. 12:4. la pământ o parte din oștirea aceasta și din stele și le-a călcat în picioare. 11 S-a înălțat*Ier. 48:26,42. Vers. 25. Cap. 11:36. până la căpetenia*Cap. 11:31;12:11. oștirii, i-a smuls*Ios. 5:14. jertfa necurmată*Exod 29:38.Num. 28:3.Ezec. 46:13. și i-a surpat locul locașului său celui sfânt. 12 Oastea*Cap. 11:31. a fost pedepsită din pricina păcatului săvârșit împotriva jertfei necurmate; cornul a aruncat adevărul*Ps. 119:43,142.Is. 59:14. la pământ și a izbutit*Vers. 4. Cap. 11:28,36. în ce a început. 13 Am auzit pe un sfânt*Cap. 4:13;12:6.1 Pet. 1:12. vorbind și un alt sfânt a întrebat pe cel ce vorbea: „În câtă vreme se va împlini vedenia despre desființarea jertfei necurmate și despre urâciunea pustiirii? Până când vor fi călcate în picioare Sfântul Locaș și oștirea?" 14 Și el mi-a zis: „Până vor trece două mii trei sute de seri și dimineți; apoi Sfântul Locaș va fi curățit!" 15 Pe când eu, Daniel, aveam vedenia aceasta și căutam*Cap. 12:8.1 Pet. 1:10,11. s-o pricep, iată că înaintea mea stătea cineva care avea înfățișarea unui om*Ezec. 1:26.. 16 Și am auzit un glas de om în mijlocul râului*Cap. 12:6,7. Ulai, care a strigat și a zis: „Gavrile*Cap. 9:21.Luca 1:19,26., tâlcuiește-i vedenia aceasta!" 17 El a venit atunci lângă locul unde eram și, la apropierea lui, m-am înspăimântat și am căzut*Ezec. 1:28.Apoc. 1:17. cu fața la pământ. El mi-a zis: „Fii cu luare aminte, fiul omului, căci vedenia privește vremea sfârșitului!" 18 Pe când*Cap. 10:9,10.Luca 9:32. îmi vorbea el, am căzut cu fața la pământ leșinat. El m-a atins*Ezec. 2:2. și m-a așezat iarăși în picioare în locul în care mă aflam. 19 Apoi mi-a zis: „Iată, îți arăt ce se va întâmpla la vremea de apoi a mâniei, căci vedenia aceasta privește*Cap. 9:27;11:27,35,36;12:7.Hab. 2:3. vremea sfârșitului. 20 Berbecul*Vers. 3. pe care l-ai văzut, cu cele două coarne, sunt împărații mezilor și perșilor. 21 Țapul*Vers. 5. însă este împărăția Greciei, și cornul cel mare dintre ochii lui este cel dintâi împărat*Cap. 11:3.. 22 Cele patru coarne care au crescut în locul acestui corn frânt*Vers. 8. Cap. 11:4. sunt patru împărății care se vor ridica din neamul acesta, dar care nu vor avea atâta putere. 23 La sfârșitul stăpânirii lor, când păcătoșii vor fi umplut măsura nelegiuirilor, se va ridica un împărat*Vers. 6. fără rușine*Deut. 28:50. și viclean. 24 El va fi tare, dar*Apoc. 17:13,17. nu prin puterea lui însuși; el va face pustiiri de necrezut, va izbuti*Vers. 12. Cap. 11:36. în tot ce va începe, va nimici*Vers. 10. Cap. 7:25. pe cei puternici și chiar pe poporul sfinților. 25 Din pricina propășirii*Cap. 11:21,23,24. lui și izbândirii vicleniilor lui, inima i se va îngâmfa*Vers. 11. Cap. 11:36., va pierde pe mulți oameni care trăiau liniștiți și se va ridica*Vers. 11. Cap. 11:36. împotriva Domnului domnilor, dar va fi zdrobit fără ajutorul vreunei mâini*Iov 34:20.Plâng. 4:6. Cap. 2:34,45. omenești. 26 Iar vedenia*Cap. 10:1. cu serile și diminețile de care a fost vorba este adevărată. Tu pecetluiește*Ezec. 12:27. Cap. 10:14;12:4,9.Apoc. 22:10. vedenia aceasta, căci este cu privire la niște vremuri îndepărtate." 27 Eu*Cap. 7:28;10:8,16., Daniel, am stat leșinat și bolnav mai multe zile; apoi m-am sculat și mi-am văzut de treburile*Cap. 6:2,3. împăratului. Eram uimit de vedenia aceasta, și*Vers. 6. nimeni nu știa.