1 Como se escureceu o ouro!

Como se mudou o ouro puro e bom!

Como estão espalhadas

as pedras do santuário

sobre cada rua!

2 Os preciosos filhos de Sião,

avaliados a puro ouro,

como são agora reputados

por vasos de barro,

obra das mãos do oleiro!

3 Até os chacais abaixam o peito,

dão de mamar aos seus filhos;

mas a filha do meu povo

tornou-se cruel

como os avestruzes no deserto.

4 A língua do que mama

fica pegada pela sede

ao seu paladar;

os meninos pedem pão,

e ninguém lho reparte.

5 Os que comiam comidas finas

agora desfalecem nas ruas;

os que se criaram em carmesim

abraçam monturos.

6 Porque maior é a iniquidade

da filha do meu povo

do que o pecado de Sodoma,

a qual foi subvertida como num momento,

sem que mãos lhe tocassem.

7 Os seus nobres eram

mais puros do que a neve,

mais brancos do que o leite;

mais vermelhos de corpo

do que os rubis,

e mais polidos do que a safira.

8 Mas agora escureceu-se o seu aspecto

mais do que o negrume;

não são conhecidos nas ruas;

a sua pele se lhes pegou aos ossos,

secou-se, tornou-se como um pau.

9 Os mortos à espada

foram mais ditosos

do que os mortos à fome;

porque estes morreram lentamente,

por falta dos frutos

dos campos.

10 As mãos das mulheres compassivas

cozeram seus próprios filhos;

serviram-lhes de alimento

na destruição da filha

do meu povo.

11 Deu o Senhor cumprimento

ao seu furor;

derramou o ardor da sua ira;

e acendeu fogo em Sião,

que consumiu os seus fundamentos.

12 Não creram os reis da terra,

nem todos os moradores do mundo,

que entrasse o adversário e o inimigo

pelas portas de Jerusalém.

13 Foi por causa dos pecados

dos profetas,

das maldades

dos seus sacerdotes,

que derramaram o sangue dos justos

no meio dela.

14 Vagueiam como cegos

nas ruas,

andam contaminados de sangue,

de tal sorte que ninguém

pode tocar nas suas roupas.

15 Desviai-vos, imundos!

gritavam-lhes;

desviai-vos, desviai-vos,

não toqueis!

Quando fugiram

e também andaram errantes,

dizia-se entre os gentios:

Nunca mais morarão aqui.

16 A face indignada do Senhor

os espalhou,

ele nunca mais tornará

a olhar para eles;

não respeitaram a pessoa

dos sacerdotes,

nem se compadeceram dos velhos.

17 Os nossos olhos desfaleciam,

esperando o nosso vão socorro;

olhávamos atentamente

para uma nação

que não nos podia livrar.

18 Espiaram os nossos passos,

de maneira que não podíamos

andar pelas nossas ruas;

está chegado o nosso fim,

estão cumpridos os nossos dias,

porque é vindo o nosso fim.

19 Os nossos perseguidores

foram mais ligeiros

do que as águias dos céus;

sobre os montes nos perseguiram,

no deserto nos armaram ciladas.

20 O fôlego das nossas narinas,

o ungido do Senhor,

foi preso nas suas covas;

dele dizíamos:

Debaixo da sua sombra

viveremos entre os gentios.

21 Regozija-te e alegra-te,

ó filha de Edom,

que habitas na terra de Uz;

o cálice passará também para ti;

embebedar-te-ás, e te descobrirás.

22 O castigo da tua maldade

está consumado,

ó filha de Sião;

ele nunca mais te levará

para o cativeiro;

ele visitará a tua maldade,

ó filha de Edom;

descobrirá os teus pecados.

1 Vai, cum s-a înnegrit aurul și cum s-a schimbat aurul cel curat!

Cum s-au risipit pietrele Sfântului Locaș pe la toate colțurile*Cap. 2:19. ulițelor!

2 Cum sunt priviți acum fiii Sionului, cei aleși și prețuiți ca aurul curat altădată,

cum sunt priviți acum, vai! Ca niște vase*Is. 30:14.Ier. 19:11.2 Cor. 4:7. de pământ și ca o lucrare făcută de mâinile olarului!

3 Chiar și șacalii își apleacă țâța și dau să sugă puilor lor,

dar fiica poporului meu a ajuns fără milă, ca struții*Iov 39:14,16. din pustie.

4 Limba*Ps. 22:15. sugarului i se lipește de cerul gurii, uscată de sete;

copiii cer*Cap. 2:11,12. pâine, dar nimeni nu le-o dă.

5 Cei ce se hrăneau cu bucate alese leșină pe ulițe.

Cei ce fuseseră crescuți în purpură se bucură*Iov 24:8. acum de o grămadă de gunoi!

6 Căci vina fiicei poporului meu este mai mare decât păcatul Sodomei,

care a fost nimicită*Gen. 19:25. într-o clipă, fără să fi pus cineva mâna pe ea.

7 Voievozii ei erau mai strălucitori decât zăpada, mai albi decât laptele;

trupul le era mai roșu decât mărgeanul; fața le era ca safirul.

8 Dar acum înfățișarea le este mai negricioasă*Cap. 5:10.Ioel 2:6.Naum 2:10. decât funinginea, așa că nu mai sunt cunoscuți pe ulițe,

pielea le este*Ps. 102:5. lipită de oase, uscată ca lemnul.

9 Cei ce pier uciși de sabie sunt mai fericiți decât cei ce pier de foame,

care cad sleiți de puteri, din lipsa roadelor câmpului!

10 Femeile*Cap. 2:20., cu toată mila*Is. 49:15. lor, își fierb copiii,

care le slujesc ca*Deut. 28:57.2 Împ. 6:29. hrană în mijlocul prăpădului fiicei poporului meu.

11 Domnul Și-a sleit urgia, Și-a vărsat*Ier. 7:20. mânia aprinsă;

a aprins*Deut. 32:22.Ier. 21:14. în Sion un foc care-i mistuie temeliile.

12 Împărații pământului n-ar fi crezut și niciunul din locuitorii lumii n-ar fi crezut

că potrivnicul care-l împresura are să intre pe porțile Ierusalimului.

13 Iată rodul păcatelor*Ier. 5:31;6:13;14:14;23:11,21.Ezec. 22:26,28.Ţef. 3:4. prorocilor săi, a nelegiuirilor preoților săi,

care*Mat. 23:31,37. au vărsat în mijlocul lui sângele celor neprihăniți!

14 Rătăceau ca orbii pe ulițe, mânjiți*Ier. 2:34. de sânge,

așa că nimeni nu putea*Num. 19:16. să se atingă de hainele lor.

15 „Depărtați-vă, necuraților*Lev. 13:45.", li se striga, „la o parte, la o parte, nu vă atingeți de noi!"

Când fugeau pribegind încoace și încolo printre neamuri, se spunea: „Să nu mai locuiască aici!"

16 În mânia Lui, Domnul i-a împrăștiat și nu-Și mai îndreaptă privirile spre ei!

Vrăjmașul n-a căutat*Cap. 5:12. la fața preoților, nici n-a avut milă de cei bătrâni.

17 Și acolo ni se sfârșeau ochii*2 Împ. 24:7.Is. 20:5;30:6,7.Ier. 37:7.Ezec. 29:16. și așteptam zadarnic ajutor!

Privirile ni se îndreptau cu nădejde spre un neam care totuși nu ne-a izbăvit.

18 Ne pândeau pașii*2 Împ. 25:4,5., ca să ne împiedice să mergem pe ulițele noastre;

ni se apropia sfârșitul*Ezec. 7:2,3,6.Amos 8:2., ni se împliniseră zilele… Da, ne venise sfârșitul!

19 Prigonitorii noștri erau mai iuți*Deut. 28:49.Ier. 4:13. decât vulturii cerului.

Ne-au fugărit pe munți și ne-au pândit în pustie.

20 Suflarea*Gen. 2:7. Cap. 2:9. vieții noastre, unsul Domnului, a fost prins*Ier. 52:6.Ezec. 12:13;19:4,8. în gropile lor, el,

despre care ziceam: „Vom trăi sub umbra lui printre neamuri."

21 Bucură-te*Ecl. 11:9. și saltă de bucurie, fiica Edomului, care locuiești în țara Uț!

Dar și la tine va trece potirul*Ier. 25:15,16,21.Obad. 10. și tu te vei îmbăta și te vei dezgoli!

22 Fiica Sionului, nelegiuirea*Is. 40:2. îți este ispășită:

El nu te va mai trimite în robie.

Dar ție, fiica Edomului, îți va*Ps. 137:7. pedepsi nelegiuirea

și îți va da pe față păcatele.