1 Depois apareceu-lhe o Senhor nos carvalhais de Manre, estando ele assentado à porta da tenda, no calor do dia. 2 E levantou os seus olhos, e olhou, e eis três homens em pé junto a ele. E vendo-os, correu da porta da tenda ao seu encontro e inclinou-se à terra, 3 E disse: Meu Senhor, se agora tenho achado graça aos teus olhos, rogo-te que não passes de teu servo.

4 Que se traga já um pouco de água, e lavai os vossos pés, e recostai-vos debaixo desta árvore; 5 E trarei um bocado de pão, para que esforceis o vosso coração; depois passareis adiante, porquanto por isso chegastes até vosso servo. E disseram: Assim faze como disseste.

6 E Abraão apressou-se em ir ter com Sara à tenda, e disse-lhe: Amassa depressa três medidas de flor de farinha, e faze bolos.

7 E correu Abraão às vacas, e tomou uma vitela tenra e boa, e deu-a ao moço, que se apressou em prepará-la. 8 E tomou manteiga e leite, e a vitela que tinha preparado, e pôs tudo diante deles, e ele estava em pé junto a eles debaixo da árvore; e comeram. 9 E disseram-lhe: Onde está Sara, tua mulher? E ele disse: Ei-la aí na tenda.

10 E disse: Certamente tornarei a ti por este tempo da vida; e eis que Sara tua mulher terá um filho. E Sara escutava à porta da tenda, que estava atrás dele.

11 E eram Abraão e Sara já velhos, e adiantados em idade; já a Sara havia cessado o costume das mulheres. 12 Assim, pois, riu-se Sara consigo, dizendo: Terei ainda deleite depois de haver envelhecido, sendo também o meu senhor já velho?

13 E disse o Senhor a Abraão: Por que se riu Sara, dizendo: Na verdade darei eu à luz ainda, havendo já envelhecido?

14 Haveria coisa alguma difícil ao Senhor? Ao tempo determinado tornarei a ti por este tempo da vida, e Sara terá um filho.

15 E Sara negou, dizendo: Não me ri; porquanto temeu. E ele disse: Não digas isso, porque te riste.

16 E levantaram-se aqueles homens dali, e olharam para o lado de Sodoma; e Abraão ia com eles, acompanhando-os. 17 E disse o Senhor: Ocultarei eu a Abraão o que faço,

18 Visto que Abraão certamente virá a ser uma grande e poderosa nação, e nele serão benditas todas as nações da terra? 19 Porque eu o tenho conhecido, e sei que ele há de ordenar a seus filhos e à sua casa depois dele, para que guardem o caminho do Senhor, para agir com justiça e juízo; para que o Senhor faça vir sobre Abraão o que acerca dele tem falado.

20 Disse mais o Senhor: Porquanto o clamor de Sodoma e Gomorra se tem multiplicado, e porquanto o seu pecado se tem agravado muito,

21 Descerei agora, e verei se com efeito têm praticado segundo o seu clamor, que é vindo até mim; e se não, sabê-lo-ei.

22 Então viraram aqueles homens os rostos dali, e foram-se para Sodoma; mas Abraão ficou ainda em pé diante da face do Senhor. 23 E chegou-se Abraão, dizendo: Destruirás também o justo com o ímpio?

24 Se porventura houver cinquenta justos na cidade, destruirás também, e não pouparás o lugar por causa dos cinquenta justos que estão dentro dela? 25 Longe de ti que faças tal coisa, que mates o justo com o ímpio; que o justo seja como o ímpio, longe de ti. Não faria justiça o Juiz de toda a terra?

26 Então disse o Senhor: Se eu em Sodoma achar cinquenta justos dentro da cidade, pouparei a todo o lugar por amor deles.

27 E respondeu Abraão dizendo: Eis que agora me atrevi a falar ao Senhor, ainda que sou pó e cinza.

28 Se porventura de cinquenta justos faltarem cinco, destruirás por aqueles cinco toda a cidade? E disse: Não a destruirei, se eu achar ali quarenta e cinco.

29 E continuou ainda a falar-lhe, e disse: Se porventura se acharem ali quarenta? E disse: Não o farei por amor dos quarenta.

30 Disse mais: Ora, não se ire o Senhor, se eu ainda falar: Se porventura se acharem ali trinta? E disse: Não o farei se achar ali trinta.

31 E disse: Eis que agora me atrevi a falar ao Senhor: Se porventura se acharem ali vinte? E disse: Não a destruirei por amor dos vinte.

32 Disse mais: Ora, não se ire o Senhor, que ainda só mais esta vez falo: Se porventura se acharem ali dez? E disse: Não a destruirei por amor dos dez.

33 E retirou-se o Senhor, quando acabou de falar a Abraão; e Abraão tornou-se ao seu lugar.

1 Domnul i S-a arătat la stejarii*Cap. 13:18;14:13. lui Mamre, pe când Avraam ședea la ușa cortului, în timpul zădufului zilei. 2 Avraam a ridicat ochii*Evr. 13:2. și s-a uitat, și iată că trei bărbați stăteau în picioare lângă el. Când*Cap. 19:1.1 Pet. 4:9. i-a văzut, a alergat înaintea lor, de la ușa cortului, și s-a plecat până la pământ. 3 Apoi a zis: „Doamne, dacă am căpătat trecere în ochii Tăi, nu trece, rogu-Te, pe lângă robul Tău. 4 Îngăduie să se aducă puțină*Cap. 19:2;43:24. apă, ca să vi se spele picioarele, și odihniți-vă sub copacul acesta. 5 Am să mă duc să iau o bucată de pâine*Jud. 6:18;13:15., ca să prindeți la inimă*Jud. 19:5.Ps. 104:15., și după aceea vă veți vedea de drum, căci pentru aceasta*Cap. 19:8;33:10. treceți pe lângă robul vostru." „Fă cum ai zis", i-au răspuns ei. 6 Avraam s-a dus repede în cort la Sara și a zis: „Ia repede trei măsuri de făină albă, frământă și fă turte." 7 Și Avraam a alergat la vite, a luat un vițel tânăr și bun și l-a dat unei slugi să-l gătească în grabă. 8 Apoi a luat*Cap. 19:3. unt și lapte, împreună cu vițelul pe care-l gătise, și le-a pus înaintea lor. El însuși a stat lângă ei, sub copac, și le-a slujit până ce au mâncat. 9 Atunci, ei i-au zis: „Unde este nevastă-ta, Sara?" „Uite-o în cort*Cap. 24:67.", a răspuns el. 10 Unul dintre ei a zis: „La anul pe vremea*Vers. 14. aceasta, Mă voi întoarce*2 Împ. 4:16. negreșit la tine și iată că Sara*Cap. 17:19,21. Cap. 21:2.Rom. 9:9., nevastă-ta, va avea un fiu." Sara asculta la ușa cortului care era înapoia lui. 11 Avraam*Cap. 17:17.Rom. 4:19.Evr. 11:11,12,19. și Sara erau bătrâni, înaintați în vârstă, și Sarei nu-i mai venea rânduiala*Cap. 31:35. femeilor. 12 Sara*Cap. 17:17. a râs în sine, zicând: „Acum*Luca 1:18., când am îmbătrânit, să mai am pofte? Domnul meu bărbatul*1 Pet. 3:6. de asemenea este bătrân." 13 Domnul a zis lui Avraam: „Pentru ce a râs Sara, zicând: ‘Cu adevărat să mai pot avea copil eu, care sunt bătrână?’ 14 Este*Ier. 32:17.Zah. 8:6.Mat. 3:9;19:26.Luca 1:37. oare ceva prea greu pentru Domnul? La anul*Cap. 17:21;18:10.2 Împ. 4:16. pe vremea aceasta, Mă voi întoarce la tine, și Sara va avea un fiu." 15 Sara a tăgăduit și a zis: „N-am râs." Căci i-a fost frică. Dar El a zis: „Ba da, ai râs."

16 Bărbații aceia s-au sculat să plece și s-au uitat înspre Sodoma. Avraam a plecat cu ei, să-i petreacă*Rom. 15:24.3 Ioan 6.. 17 Atunci, Domnul a zis: „Să ascund*Ps. 25:14.Amos 3:7.Ioan 15:15. Eu oare de Avraam ce am să fac?… 18 Căci Avraam va ajunge negreșit un neam mare și puternic și în el vor fi binecuvântate*Cap. 12:3;22:18.Fapte 3:25.Gal. 3:8. toate neamurile pământului. 19 Căci Eu îl cunosc și știu că are să poruncească fiilor*Deut. 4:9,10;6:7.Ios. 24:15.Efes. 6:4. lui și casei lui după el să țină Calea Domnului, făcând ce este drept și bine, pentru ca astfel Domnul să împlinească față de Avraam ce i-a făgăduit." 20 Și Domnul a zis: „Strigătul*Cap. 4:14;19:13.Iac. 5:4. împotriva Sodomei și Gomorei s-a mărit și păcatul lor într-adevăr este nespus de greu. 21 De aceea Mă voi coborî*Cap. 11:5.Exod 3:8. acum să văd dacă în adevăr au lucrat în totul după zvonul venit până la Mine și, dacă nu va fi așa, voi ști*Deut. 8:2;13:3.Ios. 22:22.Luca 16:15.2 Cor. 11:11.." 22 Bărbații*Cap. 19:1. aceia s-au depărtat și au plecat spre Sodoma. Dar Avraam stătea*Vers. 1. tot înaintea Domnului. 23 Avraam s-a apropiat*Evr. 10:22. și a zis: „Vei nimici*Num. 16:22.2 Sam. 24:17. Tu oare și pe cel bun împreună cu cel rău? 24 Poate*Ier. 5:1. că în mijlocul cetății sunt cincizeci de oameni buni: îi vei nimici oare și pe ei și nu vei ierta locul acela din pricina celor cincizeci de oameni buni, care sunt în mijlocul ei? 25 Să omori pe cel bun împreună cu cel rău, așa ca*Iov 8:20.Is. 3:10,11. cel bun să aibă aceeași soartă ca cel rău, departe de Tine așa ceva! Departe de Tine! Cel ce judecă*Iov 8:3;34:17.Ps. 58:11;94:2.Rom. 3:6. tot pământul nu va face oare dreptate?" 26 Și Domnul a zis: „Dacă voi*Ier. 5:1.Ezec. 22:30. găsi în Sodoma cincizeci de oameni buni în mijlocul cetății, voi ierta tot locul acela din pricina lor." 27 Avraam a luat din nou cuvântul și a zis: „Iată*Luca 18:1., am îndrăznit să vorbesc Domnului eu, care nu sunt decât*Cap. 3:19.Iov 4:19.Ecl. 12:7.1 Cor. 15:47,48.2 Cor. 5:1. praf și cenușă. 28 Poate că din cincizeci de oameni buni vor lipsi cinci: pentru cinci, vei nimici Tu oare toată cetatea?" Și Domnul a zis: „N-o voi nimici dacă voi găsi în ea patruzeci și cinci de oameni buni." 29 Avraam I-a vorbit mai departe și a zis: „Poate că se vor găsi în ea numai patruzeci de oameni buni." Și Domnul a zis: „N-o voi nimici pentru cei patruzeci." 30 Avraam a zis: „Să nu Te mânii, Doamne, dacă voi mai vorbi. Poate că se vor găsi în ea numai treizeci de oameni buni." Și Domnul a zis: „N-o voi nimici dacă voi găsi în ea treizeci de oameni buni." 31 Avraam a zis: „Iată, am îndrăznit să vorbesc Domnului. Poate că se vor găsi în ea numai douăzeci de oameni buni." Și Domnul a zis: „N-o voi nimici, pentru cei douăzeci." 32 Avraam a zis: „Să*Jud. 6:39. nu Te mânii, Doamne, dacă voi mai vorbi numai de data aceasta. Poate că se vor găsi în ea numai zece oameni buni." Și Domnul*Iac. 5:16. a zis: „N-o voi nimici, pentru cei zece oameni buni." 33 După ce a isprăvit de vorbit lui Avraam, Domnul a plecat. Și Avraam s-a întors la locuința lui.