1 E vieram os dois anjos a Sodoma à tarde, e estava Ló assentado à porta de Sodoma; e vendo-os Ló, levantou-se ao seu encontro e inclinou-se com o rosto à terra; 2 E disse: Eis agora, meus senhores, entrai, peço-vos, em casa de vosso servo, e passai nela a noite, e lavai os vossos pés; e de madrugada vos levantareis e ireis vosso caminho. E eles disseram: Não, antes na rua passaremos a noite.

3 E porfiou com eles muito, e vieram com ele, e entraram em sua casa; e fez-lhes banquete, e cozeu bolos sem levedura, e comeram. 4 E antes que se deitassem, cercaram a casa, os homens daquela cidade, os homens de Sodoma, desde o moço até ao velho; todo o povo de todos os bairros. 5 E chamaram a Ló, e disseram-lhe: Onde estão os homens que a ti vieram nesta noite? Traze-os fora a nós, para que os conheçamos.

6 Então saiu Ló a eles à porta, e fechou a porta atrás de si, 7 E disse: Meus irmãos, rogo-vos que não façais mal;

8 Eis aqui, duas filhas tenho, que ainda não conheceram homens; fora vo-las trarei, e fareis delas como bom for aos vossos olhos; somente nada façais a estes homens, porque por isso vieram à sombra do meu telhado.

9 Eles, porém, disseram: Sai daí. Disseram mais: Como estrangeiro este indivíduo veio aqui habitar, e quereria ser juiz em tudo? Agora te faremos mais mal a ti do que a eles. E arremessaram-se sobre o homem, sobre Ló, e aproximaram-se para arrombar a porta.

10 Aqueles homens porém estenderam as suas mãos e fizeram entrar a Ló consigo na casa, e fecharam a porta; 11 E feriram de cegueira os homens que estavam à porta da casa, desde o menor até ao maior, de maneira que se cansaram para achar a porta.

12 Então disseram aqueles homens a Ló: Tens alguém mais aqui? Teu genro, e teus filhos, e tuas filhas, e todos quantos tens nesta cidade, tira-os fora deste lugar;

13 Porque nós vamos destruir este lugar, porque o seu clamor tem aumentado diante da face do Senhor, e o Senhor nos enviou a destruí-lo.

14 Então saiu Ló, e falou a seus genros, aos que haviam de tomar as suas filhas, e disse: Levantai-vos, saí deste lugar, porque o Senhor há de destruir a cidade. Foi tido porém por zombador aos olhos de seus genros.

15 E ao amanhecer os anjos apertaram com Ló, dizendo: Levanta-te, toma tua mulher e tuas duas filhas que aqui estão, para que não pereças na injustiça desta cidade.

16 Ele, porém, demorava-se, e aqueles homens lhe pegaram pela mão, e pela mão de sua mulher e pela mão de suas duas filhas, sendo-lhe o Senhor misericordioso, e tiraram-no, e puseram-no fora da cidade. 17 E aconteceu que, tirando-os fora, disse: Escapa-te por tua vida; não olhes para trás de ti, e não pares em toda esta campina; escapa lá para o monte, para que não pereças.

18 E Ló disse-lhe: Ora, não, meu Senhor!

19 Eis que agora o teu servo tem achado graça aos teus olhos, e engrandeceste a tua misericórdia que a mim me fizeste, para guardar a minha alma em vida; mas eu não posso escapar no monte, para que porventura não me apanhe este mal, e eu morra. 20 Eis que agora aquela cidade está perto, para fugir para lá, e é pequena; ora, deixe-me escapar para lá (não é pequena?), para que minha alma viva.

21 E disse-lhe: Eis aqui, tenho-te aceitado também neste negócio, para não destruir aquela cidade, de que falaste;

22 Apressa-te, escapa-te para ali; porque nada poderei fazer, enquanto não tiveres ali chegado. Por isso se chamou o nome da cidade Zoar.

23 Saiu o sol sobre a terra, quando Ló entrou em Zoar. 24 Então o Senhor fez chover enxofre e fogo, do Senhor desde os céus, sobre Sodoma e Gomorra; 25 E destruiu aquelas cidades e toda aquela campina, e todos os moradores daquelas cidades, e o que nascia da terra. 26 E a mulher de Ló olhou para trás e ficou convertida numa estátua de sal.

27 E Abraão levantou-se aquela mesma manhã, de madrugada, e foi para aquele lugar onde estivera diante da face do Senhor; 28 E olhou para Sodoma e Gomorra e para toda a terra da campina; e viu, e eis que a fumaça da terra subia, como a fumaça de uma fornalha.

29 E aconteceu que, destruindo Deus as cidades da campina, lembrou-se Deus de Abraão, e tirou a Ló do meio da destruição, derrubando aquelas cidades em que Ló habitara.

30 E subiu Ló de Zoar, e habitou no monte, e as suas duas filhas com ele; porque temia habitar em Zoar; e habitou numa caverna, ele e as suas duas filhas. 31 Então a primogênita disse à menor: Nosso pai já é velho, e não há homem na terra que entre a nós, segundo o costume de toda a terra;

32 Vem, demos de beber vinho a nosso pai, e deitemo-nos com ele, para que em vida conservemos a descendência de nosso pai.

33 E deram de beber vinho a seu pai naquela noite; e veio a primogênita e deitou-se com seu pai, e não sentiu ele quando ela se deitou, nem quando se levantou. 34 E sucedeu, no outro dia, que a primogênita disse à menor: Vês aqui, eu já ontem à noite me deitei com meu pai; demos-lhe de beber vinho também esta noite, e então entra tu, deita-te com ele, para que em vida conservemos a descendência de nosso pai.

35 E deram de beber vinho a seu pai também naquela noite; e levantou-se a menor, e deitou-se com ele; e não sentiu ele quando ela se deitou, nem quando se levantou.

36 E conceberam as duas filhas de Ló de seu pai. 37 E a primogênita deu à luz um filho, e chamou o seu nome Moabe; este é o pai dos moabitas até ao dia de hoje. 38 E a menor também deu à luz um filho, e chamou o seu nome Ben-Ami; este é o pai dos filhos de Amom até o dia de hoje.

1 Cei doi îngeri*Cap. 18:22. au ajuns la Sodoma seara, și Lot*Cap. 18:1. ședea la poarta Sodomei. Când i-a văzut, Lot s-a sculat, le-a ieșit înainte și s-a plecat până la pământ. 2 Apoi a zis: „Domnii mei*Evr. 13:3., intrați, vă rog, în casa robului vostru, ca să rămâneți peste noapte în ea, și spălați-vă*Cap. 18:4. picioarele; mâine vă veți scula de dimineață și vă veți vedea de drum." „Nu",*Luca 24:28. au răspuns ei, „ci vom petrece noaptea în uliță." 3 Dar Lot a stăruit de ei până au venit și au intrat în casa lui. Le-a pregătit*Cap. 18:8. o cină, a pus să coacă azimi și au mâncat. 4 Dar nu se culcaseră încă, și oamenii din cetate, bărbații din Sodoma, tineri și bătrâni, au înconjurat casa; tot norodul a alergat din toate colțurile. 5 Au*Is. 3:9. chemat pe Lot și i-au zis: „Unde sunt oamenii care au intrat la tine în noaptea aceasta? Scoate-i*Jud. 19:22. afară la noi, ca să*Cap. 4:1.Rom. 1:24,27.Iuda 7. ne împreunăm cu ei." 6 Lot*Jud. 19:23. a ieșit afară la ei la ușă, a încuiat ușa după el 7 și a zis: „Fraților, vă rog, nu faceți o asemenea răutate! 8 Iată*Jud. 19:24. că am două fete care nu știu de bărbat; am să vi le aduc afară și le veți face ce vă va plăcea. Numai nu faceți nimic acestor oameni, fiindcă*Cap. 18:5. au venit sub umbra acoperișului casei mele." 9 Ei au strigat: „Pleacă!" Și au zis: „Omul acesta*2 Pet. 2:7,8. a venit să locuiască aici ca un străin și acum vrea să facă*Exod 2:14. pe judecătorul. Ei bine, o să-ți facem mai rău decât lor." Și, împingând pe Lot cu sila, s-au apropiat să spargă ușa. 10 Dar bărbații aceia au întins mâna, au tras pe Lot înăuntru la ei în casă și au încuiat ușa. 11 Iar pe oamenii care erau la ușa casei i-au lovit cu orbire*2 Împ. 6:18.Fapte 13:11., de la cel mai mic până la cel mai mare, așa că degeaba se trudeau să găsească ușa.

12 Bărbații aceia au zis lui Lot: „Pe cine mai ai aici? Gineri, fii și fiice și tot ce ai în cetate – scoate-i*Cap. 7:1.2 Pet. 2:7,9. din locul acesta. 13 Căci avem să nimicim locul acesta, pentru că*Cap. 18:20. a ajuns mare plângere înaintea Domnului împotriva locuitorilor lui. De aceea ne-a trimis*1 Cron. 21:15. Domnul, ca să-l nimicim." 14 Lot a ieșit și a vorbit cu ginerii săi, care luaseră*Mat. 1:18. pe fetele lui: „Sculați-vă"*Num. 16:21,45., a zis el, „ieșiți din locul acesta; căci Domnul are să nimicească cetatea." Dar ginerii*Exod 9:21.Luca 17:28;24:11. lui credeau că glumește. 15 Când s-a crăpat de ziuă, îngerii au stăruit de Lot zicând: „Scoală-te*Num. 16:24,26.Apoc. 18:4., ia-ți nevasta și cele două fete, care se află aici, ca să nu pieri și tu în nelegiuirea cetății." 16 Și, fiindcă Lot zăbovea, bărbații aceia i-au apucat de mână pe el, pe nevastă-sa și pe cele două fete ale lui, căci Domnul*Luca 18:13.Rom. 9:15,16. voia să-i cruțe; l-au scos*Ps. 34:22. și l-au lăsat afară din cetate. 17 După ce i-au scos afară, unul din ei a zis: „Scapă-ți*1 Împ. 19:3. viața; să*Vers. 26.Mat. 24:16-18.Luca 9:62.Filip. 3:13,14. nu te uiți înapoi și să nu te oprești în vreun loc din câmpie. Scapă la munte, ca să nu pieri." 18 Lot le-a zis: „O! nu*Fapte 10:14., Doamne! 19 Iată că am căpătat trecere înaintea Ta și ai arătat mare îndurare față de mine, păstrându-mi viața, dar nu pot să fug la munte înainte ca să mă atingă prăpădul și voi pieri. 20 Iată, cetatea aceasta este destul de aproape ca să fug în ea și este mică. O! de aș putea să fug acolo…, este așa de mică… și să scap cu viață!" 21 Și El i-a zis: „Iată*Iov 42:8,9.Ps. 145:19. că-ți fac și hatârul acesta și nu voi nimici cetatea de care vorbești. 22 Grăbește-te de fugi în ea, căci nu*Cap. 32:25,26.Exod 32:10.Deut. 9:14.Marcu 6:5. pot face nimic până nu vei ajunge acolo." Pentru aceea s-a pus cetății aceleia numele*Cap. 13:10;14:2. Țoar*19:22 Adică: Mic.. 23 Răsărea soarele pe pământ când a intrat Lot în Țoar. 24 Atunci, Domnul*Deut. 29:23.Is. 13:19.Ier. 20:16;50:40.Ezec. 16:49,50.Osea 11:8.Amos 4:11.Ţef. 2:9.Luca 17:29.2 Pet. 2:6.Iuda 7. a făcut să plouă peste Sodoma și peste Gomora pucioasă și foc de la Domnul din cer. 25 A nimicit cu desăvârșire cetățile acelea, toată câmpia și pe toți locuitorii cetăților, și tot ce creștea*Cap. 14:3.Ps. 107:34. pe pământ. 26 Nevasta lui Lot s-a uitat înapoi și s-a prefăcut într-un stâlp*Luca 17:32. de sare. 27 Avraam s-a sculat a doua zi dis-de-dimineață și s-a dus la locul unde stătuse*Cap. 18:22. înaintea Domnului. 28 Și-a îndreptat privirile spre Sodoma și Gomora și spre toată câmpia și iată că a văzut ridicându-se de pe pământ un fum*Apoc. 18:9., ca fumul unui cuptor. 29 Când a nimicit Dumnezeu cetățile câmpiei, Și-a adus aminte*Cap. 8:1;18:23. de Avraam și a scăpat pe Lot din mijlocul prăpădului, prin care a surpat din temelie cetățile unde își așezase Lot locuința.

30 Lot a ieșit din Țoar și a rămas pe munte*Vers. 17,19. cu cele două fete ale lui, căci s-a temut să rămână în Țoar. A locuit într-o peșteră cu cele două fete ale lui. 31 Cea mai mare a zis celei mai tinere: „Tatăl nostru este bătrân și nu mai este niciun bărbat în ținutul acesta ca să intre*Cap. 16:2,4;38:8,9.Deut. 25:5. la noi, după obiceiul tuturor țărilor. 32 Vino să punem pe tatăl nostru să bea vin și să ne culcăm cu el, ca să ne păstrăm sămânța*Marcu 12:19. prin tatăl nostru." 33 Au făcut dar pe tatăl lor de a băut vin în noaptea aceea, și cea mai mare s-a dus și s-a culcat cu tatăl ei. El n-a băgat de seamă nici când s-a culcat ea, nici când s-a sculat. 34 A doua zi, cea mai mare a zis celei mai tinere: „Iată, eu m-am culcat în noaptea trecută cu tatăl meu; haidem să-i dăm să bea vin și în noaptea aceasta, și du-te de te culcă și tu cu el, ca să ne păstrăm sămânța prin tatăl nostru." 35 Au dat tatălui lor de a băut vin și în noaptea aceea; apoi cea mai tânără s-a dus și s-a culcat cu el. El n-a băgat de seamă nici când s-a culcat ea, nici când s-a sculat. 36 Cele două fete ale lui Lot au rămas astfel însărcinate de tatăl lor. 37 Cea mai mare a născut un fiu, căruia i-a pus numele Moab. El*Deut. 2:9. este tatăl moabiților din ziua de azi. 38 Cea mai tânără a născut și ea un fiu, căruia i-a pus numele Ben-Ammi. El*Deut. 2:19. este tatăl amoniților din ziua de azi.