1 E era Abraão já velho e adiantado em idade, e o Senhor havia abençoado a Abraão em tudo. 2 E disse Abraão ao seu servo, o mais velho da casa, que tinha o governo sobre tudo o que possuía: Põe agora a tua mão debaixo da minha coxa,

3 Para que eu te faça jurar pelo Senhor Deus dos céus e Deus da terra, que não tomarás para meu filho mulher das filhas dos cananeus, no meio dos quais eu habito. 4 Mas que irás à minha terra e à minha parentela, e dali tomarás mulher para meu filho Isaque.

5 E disse-lhe o servo: Se porventura não quiser seguir-me a mulher a esta terra, farei, pois, tornar o teu filho à terra donde saíste?

6 E Abraão lhe disse: Guarda-te, que não faças lá tornar o meu filho.

7 O Senhor Deus dos céus, que me tomou da casa de meu pai e da terra da minha parentela, e que me falou, e que me jurou, dizendo: À tua descendência darei esta terra; ele enviará o seu anjo adiante da tua face, para que tomes mulher de lá para meu filho. 8 Se a mulher, porém, não quiser seguir-te, serás livre deste meu juramento; somente não faças lá tornar a meu filho.

9 Então pôs o servo a sua mão debaixo da coxa de Abraão seu senhor, e jurou-lhe sobre este negócio.

10 E o servo tomou dez camelos, dos camelos do seu senhor, e partiu, pois que todos os bens de seu senhor estavam em sua mão, e levantou-se e partiu para Mesopotâmia, para a cidade de Naor.

11 E fez ajoelhar os camelos fora da cidade, junto a um poço de água, pela tarde, ao tempo que as moças saíam a tirar água. 12 E disse: Ó Senhor, Deus de meu senhor Abraão, dá-me hoje bom encontro, e faze beneficência ao meu senhor Abraão!

13 Eis que eu estou em pé junto à fonte de água e as filhas dos homens desta cidade saem para tirar água; 14 Seja, pois, que a donzela, a quem eu disser: Abaixa agora o teu cântaro para que eu beba; e ela disser: Bebe, e também darei de beber aos teus camelos; esta seja a quem designaste ao teu servo Isaque, e que eu conheça nisso que usaste de benevolência com meu senhor.

15 E sucedeu que, antes que ele acabasse de falar, eis que Rebeca, que havia nascido a Betuel, filho de Milca, mulher de Naor, irmão de Abraão, saía com o seu cântaro sobre o seu ombro. 16 E a donzela era mui formosa à vista, virgem, a quem homem não havia conhecido; e desceu à fonte, e encheu o seu cântaro e subiu. 17 Então o servo correu-lhe ao encontro, e disse: Peço-te, deixa-me beber um pouco de água do teu cântaro.

18 E ela disse: Bebe, meu senhor. E apressou-se e abaixou o seu cântaro sobre a sua mão e deu-lhe de beber.

19 E, acabando ela de lhe dar de beber, disse: Tirarei também água para os teus camelos, até que acabem de beber.

20 E apressou-se, e despejou o seu cântaro no bebedouro, e correu outra vez ao poço para tirar água, e tirou para todos os seus camelos. 21 E o homem estava admirado de vê-la, calando-se, para saber se o Senhor havia prosperado a sua jornada ou não.

22 E aconteceu que, acabando os camelos de beber, tomou o homem um pendente de ouro de meio siclo de peso, e duas pulseiras para as suas mãos, do peso de dez siclos de ouro; 23 E disse: De quem és filha? Faze-mo saber, peço-te. Há também em casa de teu pai lugar para nós pousarmos?

24 E ela lhe disse: Eu sou a filha de Betuel, filho de Milca, o qual ela deu a Naor.

25 Disse-lhe mais: Também temos palha e muito pasto, e lugar para passar a noite.

26 Então inclinou-se aquele homem e adorou ao Senhor, 27 E disse: Bendito seja o Senhor Deus de meu senhor Abraão, que não retirou a sua benevolência e a sua verdade de meu senhor; quanto a mim, o Senhor me guiou no caminho à casa dos irmãos de meu senhor.

28 E a donzela correu, e fez saber estas coisas na casa de sua mãe. 29 E Rebeca tinha um irmão cujo nome era Labão; e Labão correu ao encontro daquele homem até a fonte. 30 E aconteceu que, quando ele viu o pendente, e as pulseiras sobre as mãos de sua irmã, e quando ouviu as palavras de sua irmã Rebeca, que dizia: Assim me falou aquele homem; foi ter com o homem, que estava em pé junto aos camelos, à fonte, 31 E disse: Entra, bendito do Senhor; por que estás fora? Pois eu já preparei a casa, e o lugar para os camelos.

32 Então veio aquele homem à casa, e desataram os camelos, e deram palha e pasto aos camelos, e água para lavar os pés dele, e os pés dos homens que estavam com ele. 33 Depois puseram comida diante dele. Ele, porém, disse: Não comerei, até que tenha dito as minhas palavras. E ele disse: Fala.

34 Então disse: Eu sou o servo de Abraão.

35 E o Senhor abençoou muito o meu senhor, de maneira que foi engrandecido, e deu-lhe ovelhas e vacas, e prata e ouro, e servos e servas, e camelos e jumentos. 36 E Sara, a mulher do meu senhor, deu à luz um filho a meu senhor depois da sua velhice, e ele deu-lhe tudo quanto tem. 37 E meu senhor me fez jurar, dizendo: Não tomarás mulher para meu filho das filhas dos cananeus, em cuja terra habito; 38 Irás, porém, à casa de meu pai, e à minha família, e tomarás mulher para meu filho. 39 Então disse eu ao meu senhor: Porventura não me seguirá a mulher. 40 E ele me disse: O Senhor, em cuja presença tenho andado, enviará o seu anjo contigo, e prosperará o teu caminho, para que tomes mulher para meu filho da minha família e da casa de meu pai; 41 Então serás livre do meu juramento, quando fores à minha família; e se não te derem, livre serás do meu juramento.

42 E hoje cheguei à fonte, e disse: Ó Senhor, Deus de meu senhor Abraão, se tu agora prosperas o meu caminho, no qual eu ando, 43 Eis que estou junto à fonte de água; seja, pois, que a donzela que sair para tirar água e à qual eu disser: Peço-te, dá-me um pouco de água do teu cântaro; 44 E ela me disser: Bebe tu e também tirarei água para os teus camelos; esta seja a mulher que o Senhor designou ao filho de meu senhor.

45 E antes que eu acabasse de falar no meu coração, eis que Rebeca saía com o seu cântaro sobre o seu ombro, desceu à fonte e tirou água; e eu lhe disse: Peço-te, dá-me de beber. 46 E ela se apressou, e abaixou o seu cântaro de sobre si, e disse: Bebe, e também darei de beber aos teus camelos; e bebi, e ela deu também de beber aos camelos. 47 Então lhe perguntei, e disse: De quem és filha? E ela disse: Filha de Betuel, filho de Naor, que lhe deu Milca. Então eu pus o pendente no seu rosto, e as pulseiras sobre as suas mãos; 48 E inclinando-me adorei ao Senhor, e bendisse ao Senhor, Deus do meu senhor Abraão, que me havia encaminhado pelo caminho da verdade, para tomar a filha do irmão de meu senhor para seu filho. 49 Agora, pois, se vós haveis de fazer benevolência e verdade a meu senhor, fazei-mo saber; e se não, também mo fazei saber, para que eu vá à direita, ou à esquerda.

50 Então responderam Labão e Betuel, e disseram: Do Senhor procedeu este negócio; não podemos falar-te mal ou bem.

51 Eis que Rebeca está diante da tua face; toma-a, e vai-te; seja a mulher do filho de teu senhor, como tem dito o Senhor.

52 E aconteceu que, o servo de Abraão, ouvindo as suas palavras, inclinou-se à terra diante do Senhor. 53 E tirou o servo joias de prata e joias de ouro, e vestidos, e deu-os a Rebeca; também deu coisas preciosas a seu irmão e à sua mãe. 54 Então comeram e beberam, ele e os homens que com ele estavam, e passaram a noite. E levantaram-se pela manhã, e disse: Deixai-me ir a meu senhor.

55 Então disseram seu irmão e sua mãe: Fique a donzela conosco alguns dias, ou pelo menos dez dias, depois irá.

56 Ele, porém, lhes disse: Não me detenhais, pois o Senhor tem prosperado o meu caminho; deixai-me partir, para que eu volte a meu senhor.

57 E disseram: Chamemos a donzela, e perguntemos-lho.

58 E chamaram a Rebeca, e disseram-lhe: Irás tu com este homem? Ela respondeu: Irei.

59 Então despediram a Rebeca, sua irmã, e sua ama, e o servo de Abraão, e seus homens. 60 E abençoaram a Rebeca, e disseram-lhe: Ó nossa irmã, sê tu a mãe de milhares de milhares, e que a tua descendência possua a porta de seus aborrecedores!

61 E Rebeca se levantou com as suas moças, e subiram sobre os camelos, e seguiram o homem; e tomou aquele servo a Rebeca, e partiu.

62 Ora, Isaque vinha de onde se vem do poço de Beer-Laai-Rói; porque habitava na terra do sul. 63 E Isaque saíra a orar no campo, à tarde; e levantou os seus olhos, e olhou, e eis que os camelos vinham. 64 Rebeca também levantou seus olhos, e viu a Isaque, e desceu do camelo. 65 E disse ao servo: Quem é aquele homem que vem pelo campo ao nosso encontro? E o servo disse: Este é meu senhor. Então tomou ela o véu e cobriu-se.

66 E o servo contou a Isaque todas as coisas que fizera. 67 E Isaque trouxe-a para a tenda de sua mãe Sara, e tomou a Rebeca, e foi-lhe por mulher, e amou-a. Assim Isaque foi consolado depois da morte de sua mãe.

1 Avraam*Cap. 18:11;21:5. era bătrân, înaintat în vârstă, și Domnul binecuvântase*Cap. 13:2;24:35.Ps. 112:3.Prov. 10:22. pe Avraam în orice lucru. 2 Avraam a zis celui mai bătrân*Cap. 15:2. rob din casa lui, care era îngrijitorul*Vers. 10;39:4-6. tuturor averilor lui: „Pune-ți*Cap. 47:29.1 Cron. 29:24.Plâng. 5:6., te rog, mâna sub coapsa mea 3 și te voi pune să juri*Cap. 14:22.Deut. 6:13.Ios. 2:12. pe Domnul Dumnezeul cerului și Dumnezeul pământului că*Cap. 26:35;27:46;28:2.Exod 34:16.Deut. 7:3. nu vei lua fiului meu o nevastă dintre fetele canaaniților în mijlocul cărora locuiesc, 4 ci*Cap. 28:2. te vei duce în țara*Cap. 12:1. și la rudele mele să iei nevastă fiului meu Isaac." 5 Robul i-a răspuns: „Poate că femeia n-are să vrea să mă urmeze în țara aceasta. Va trebui să duc oare pe fiul tău în țara de unde ai ieșit tu?" 6 Avraam i-a zis: „Să nu care cumva să duci pe fiul meu acolo! 7 Domnul Dumnezeul cerului, care*Cap. 12:1. m-a scos din casa tatălui meu și din patria mea, care mi-a vorbit și mi-a jurat zicând: ‘Seminței*Cap. 12:7;13:15;15:18;17:8.Exod 32:13.Deut. 1:8;34:4.Fapte 7:5. tale voi da țara aceasta’, va*Exod 23:20,23;33:2.Evr. 1:14. trimite pe Îngerul Său înaintea ta, și de acolo vei lua o nevastă fiului meu. 8 Dacă femeia nu va vrea să te urmeze, vei*Ios. 2:17,20. fi dezlegat de jurământul acesta pe care te pun să-l faci. Cu niciun chip să nu duci însă acolo pe fiul meu." 9 Robul și-a pus mâna sub coapsa stăpânului său Avraam și i-a jurat că are să păzească aceste lucruri. 10 Robul a luat zece cămile dintre cămilele stăpânului său și a plecat, având*Vers. 2. cu el toate lucrurile de preț ale stăpânului său. S-a sculat și a plecat în Mesopotamia, în cetatea*Cap. 27:43. lui Nahor. 11 A lăsat cămilele să se odihnească, în genunchi, afară din cetate, lângă o fântână. Era seara, pe vremea când ies femeile*Exod 2:16.1 Sam. 9:11. să scoată apă. 12 Și a zis: „Doamne, Dumnezeul*Vers. 27. Cap. 26:24;28:13;32:9.Exod 3:6,15. stăpânului meu Avraam! Te rog, dă-mi izbândă*Neem. 1:11.Ps. 37:5. astăzi și îndură-Te de stăpânul meu Avraam. 13 Iată, stau*Vers. 43. lângă izvorul acesta de apă, și fetele*Cap. 29:9.Exod 2:16. oamenilor din cetate vin să scoată apă. 14 Fă ca fata căreia îi voi zice: ‘Pleacă-ți vadra, te rog, ca să beau’ și care va răspunde: ‘Bea și am să dau de băut și cămilelor tale’ să fie aceea pe care ai rânduit-o Tu pentru robul Tău Isaac! Și prin aceasta*Jud. 6:17,37.1 Sam. 6:7;14:10;20:7. voi cunoaște că Te-ai îndurat de stăpânul meu." 15 Nu sfârșise el încă de vorbit și a ieșit cu vadra pe umăr Rebeca, fata lui Betuel, fiul Milcăi*Cap. 11:29;22:23., nevasta lui Nahor, fratele lui Avraam. 16 Fata era*Cap. 26:7. foarte frumoasă, era fecioară și niciun bărbat n-avusese legături cu ea. Ea s-a coborât la izvor, și-a umplut vadra și s-a suit iarăși. 17 Robul a alergat înaintea ei și a zis: „Dă-mi, te rog, să beau puțină apă din vadra ta." 18 „Bea, domnul meu", a răspuns*1 Pet. 3:8;4:9. ea. Și s-a grăbit de a plecat vadra pe mână și i-a dat să bea. 19 După ce i-a dat și a băut de s-a săturat, a zis: „Am să scot apă și pentru cămilele tale, până vor bea și se vor sătura." 20 A vărsat în grabă vadra în adăpătoare și a alergat iarăși la fântână ca să scoată apă și a scos pentru toate cămilele lui. 21 Omul o privea cu mirare și fără să zică nimic, ca să vadă dacă Domnul*Vers. 12,56. a făcut să-i izbutească sau nu călătoria. 22 Când s-au săturat cămilele de băut, omul a luat o verigă*Exod 32:2,3.Is. 3:19-21.Ezec. 16:11,12.1 Pet. 3:3. de aur de greutatea unei jumătăți de siclu și două brățări grele de zece sicli de aur. 23 Și a zis: „A cui fată ești? Spune-mi, te rog. Este loc pentru noi în casa tatălui tău, ca să rămânem peste noapte?" 24 Ea a răspuns: „Eu sunt*Cap. 22:23. fata lui Betuel, fiul Milcăi și al lui Nahor." 25 Și i-a zis mai departe: „Avem paie și nutreț din belșug și este și loc de găzduit peste noapte." 26 Atunci, omul*Vers. 52.Exod 4:31. a plecat capul și s-a aruncat cu fața la pământ înaintea Domnului, 27 zicând: „Binecuvântat să fie Domnul Dumnezeul*Exod 18:10.Rut 4:14.1 Sam. 25:32,39.2 Sam. 18:28.Luca 1:68. stăpânului meu Avraam, care n-a părăsit îndurarea*Cap. 32:10.Ps. 98:3. și credincioșia Lui față de stăpânul meu! Domnul m-a îndreptat*Vers. 48. în casa fraților stăpânului meu." 28 Fata a alergat și a istorisit mamei sale acasă cele întâmplate. 29 Rebeca avea un frate, numit Laban*Cap. 29:5.. Și Laban a alergat afară la omul acela, la izvor. 30 Văzuse veriga și brățările în mâinile surorii sale și auzise pe soră-sa Rebeca spunând: „Așa mi-a vorbit omul acela." A venit dar la omul acela, care stătea lângă cămile la izvor, 31 și a zis: „Vino, binecuvântatul*Cap. 26:29.Jud. 17:2.Rut 3:10.Ps. 115:15. Domnului! Pentru ce stai afară? Am pregătit casa și am pregătit un loc pentru cămile." 32 Omul a intrat în casă. Laban a pus să descarce cămilele, a dat*Cap. 43:24.Jud. 19:21. paie și nutreț cămilelor și a adus apă pentru spălat picioarele omului aceluia și ale oamenilor care erau cu el. 33 Apoi, i-a dat să mănânce. Dar el a zis: „Nu mănânc*Iov 23:12.Ioan 4:34.Efes. 6:5-7. până nu voi spune ce am de spus." „Vorbește!" a zis Laban. 34 Atunci, el a zis: „Eu sunt robul lui Avraam. 35 Domnul a umplut*Vers. 1. Cap. 13:2. de binecuvântări pe stăpânul meu, care a ajuns la mare propășire. I-a dat oi și boi, argint și aur, robi și roabe, cămile și măgari. 36 Sara, nevasta stăpânului meu, a născut*Cap. 21:2;21:10;25:5. la bătrânețe un fiu stăpânului meu și lui i-a dat el tot ce are. 37 Stăpânul*Vers. 3. meu m-a pus să jur și a zis: ‘Să nu iei fiului meu o nevastă dintre fetele canaaniților, în țara cărora locuiesc, 38 ci*Vers. 4. să te duci în casa tatălui meu și la rudele mele, ca de acolo să iei nevastă fiului meu.’ 39 Eu*Vers. 5. am zis stăpânului meu: ‘Poate că femeia n-are să vrea să mă urmeze.’ 40 Și el mi-a răspuns*Vers. 7.: ‘Domnul, înaintea*Cap. 17:1. căruia umblu, va trimite pe Îngerul Său cu tine și-ți va da izbândă în călătorie și vei lua fiului meu o nevastă din rudele și din casa tatălui meu. 41 Vei*Vers. 8. fi dezlegat de jurământul pe care mi-l faci dacă te vei duce la rudele mele și, dacă nu ți-o vor da, vei fi dezlegat de jurământul pe care mi-l faci.’ 42 Eu am ajuns azi la izvor și am zis: ‘Doamne*Vers. 12., Dumnezeul stăpânului meu Avraam, dacă binevoiești să-mi dai izbândă în călătoria pe care o fac, 43 iată, eu*Vers. 13. stau la izvorul de apă, și fata care va ieși să scoată apă și căreia îi voi zice: «Dă-mi, te rog, să beau puțină apă din vadra ta» 44 și care îmi va răspunde: «Bea tu însuți și voi da de băut și cămilelor tale», fata aceea să fie nevasta pe care a rânduit-o Domnul pentru fiul stăpânului meu!’ 45 Înainte*Vers. 15. de a sfârși de vorbit*1 Sam. 1:13. în inima mea, iată că a ieșit Rebeca cu vadra pe umăr, s-a coborât la izvor și a scos apă. Eu i-am zis: ‘Dă-mi să beau, te rog.’ 46 Ea s-a grăbit, și-a plecat vadra deasupra umărului și a zis: ‘Bea și voi da de băut și cămilelor tale.’ Am băut și a dat de băut și cămilelor mele. 47 Eu am întrebat-o și am zis: ‘A cui fată ești?’ Ea a răspuns: ‘Sunt fata lui Betuel, fiul lui Nahor și al Milcăi.’ I-am pus*Ezec. 16:11,12. veriga în nas și brățările la mâini. 48 Apoi am plecat*Vers. 26. capul, m-am aruncat cu fața la pământ înaintea Domnului și am binecuvântat pe Domnul Dumnezeul stăpânului meu Avraam că m-a călăuzit pe calea cea dreaptă, ca să iau pe fata fratelui*Cap. 22:23. stăpânului meu pentru fiul lui. 49 Acum, dacă voiți să arătați bunăvoință*Cap. 47:29.Ios. 2:14. și credincioșie față de stăpânul meu, spuneți-mi; dacă nu, spuneți-mi iarăși, ca să mă îndrept la dreapta sau la stânga." 50 Laban și Betuel, drept răspuns, au zis: „De la Domnul*Ps. 118:23.Mat. 21:42.Marcu 12:11. vine lucrul acesta; noi nu-ți mai putem spune*Cap. 31:24. nici rău, nici bine. 51 Iată, Rebeca este*Cap. 20:15. înaintea ta; ia-o și du-te, ca să fie nevasta fiului stăpânului tău, cum a spus Domnul." 52 Când a auzit robul lui Avraam cuvintele lor, s-a aruncat*Vers. 26. cu fața la pământ înaintea Domnului. 53 Și robul a scos scule*Exod 3:22;11:2;12:35. de argint, scule de aur și îmbrăcăminte, pe care le-a dat Rebecăi; a dat, de asemenea, daruri bogate*2 Cron. 21:3.Ezra 1:6. fratelui său și mamei sale. 54 După aceea, au mâncat și au băut, el și oamenii care erau împreună cu el, și s-au culcat. Dimineața când s-au sculat, robul a zis: „Lăsați-mă*Vers. 56,59. să mă întorc la stăpânul meu." 55 Fratele și mama fetei au zis: „Fata să mai rămână câtva timp cu noi, măcar vreo zece zile: pe urmă, poate să plece." 56 El le-a răspuns: „Nu mă opriți, fiindcă Domnul mi-a dat izbândă în călătoria mea; lăsați-mă să plec și să mă duc la stăpânul meu." 57 Atunci, ei au răspuns: „Să chemăm pe fată și s-o întrebăm." 58 Au chemat dar pe Rebeca și i-au zis: „Vrei să te duci cu omul acesta?" „Da, vreau", a răspuns ea. 59 Și au lăsat pe sora lor Rebeca să plece cu doica*Cap. 35:8. ei, cu robul lui Avraam și cu oamenii lui. 60 Au binecuvântat pe Rebeca și i-au zis: „O, sora noastră, să ajungi mama*Cap. 17:16. a mii de zeci de mii și sămânța*Cap. 22:17. ta să stăpânească cetățile vrăjmașilor săi!" 61 Rebeca s-a sculat, împreună cu slujnicele ei, au încălecat pe cămile și au urmat pe omul acela. Robul a luat pe Rebeca și a plecat. 62 Isaac se întorsese de la fântâna*Cap. 16:14;25:11. Lahai-Roi, căci locuia în țara de miazăzi. 63 Într-o seară, când Isaac ieșise să cugete în taină*Ios. 1:8.Ps. 1:2;77:12;119:15;143:5. pe câmp, a ridicat ochii și s-a uitat; și iată că veneau niște cămile. 64 Rebeca a ridicat și ea ochii, a văzut pe Isaac și s-a dat*Ios. 15:18. jos de pe cămilă. 65 Și a zis robului: „Cine este omul acesta care vine înaintea noastră pe câmp?" Robul a răspuns: „Este stăpânul meu!" Atunci, ea și-a luat marama și s-a acoperit. 66 Robul a istorisit lui Isaac toate lucrurile pe care le făcuse. 67 Isaac a dus pe Rebeca în cortul mamei sale Sara; a luat pe Rebeca, ea a fost nevasta lui, și el a iubit-o. Astfel a fost mângâiat*Cap. 38:12. Isaac pentru pierderea mamei sale.