1 Ora, a serpente era mais astuta que todos os animais do campo que o Senhor Deus tinha feito. E esta disse à mulher: É assim que Deus disse: Não comereis de toda a árvore do jardim?

2 E disse a mulher à serpente: Do fruto das árvores do jardim comeremos,

3 Mas do fruto da árvore que está no meio do jardim, disse Deus: Não comereis dele, nem nele tocareis para que não morrais.

4 Então a serpente disse à mulher: Certamente não morrereis.

5 Porque Deus sabe que no dia em que dele comerdes se abrirão os vossos olhos, e sereis como Deus, sabendo o bem e o mal.

6 E viu a mulher que aquela árvore era boa para se comer, e agradável aos olhos, e árvore desejável para dar entendimento; tomou do seu fruto, e comeu, e deu também a seu marido, e ele comeu com ela. 7 Então foram abertos os olhos de ambos, e conheceram que estavam nus; e coseram folhas de figueira, e fizeram para si aventais.

8 E ouviram a voz do Senhor Deus, que passeava no jardim pela viração do dia; e esconderam-se Adão e sua mulher da presença do Senhor Deus, entre as árvores do jardim. 9 E chamou o Senhor Deus a Adão, e disse-lhe: Onde estás?

10 E ele disse: Ouvi a tua voz soar no jardim, e temi, porque estava nu, e escondi-me.

11 E Deus disse: Quem te mostrou que estavas nu? Comeste tu da árvore de que te ordenei que não comesses?

12 Então disse Adão: A mulher que me deste por companheira, ela me deu da árvore, e comi.

13 E disse o Senhor Deus à mulher: Por que fizeste isto? E disse a mulher: A serpente me enganou, e eu comi.

14 Então o Senhor Deus disse à serpente: Porquanto fizeste isto, maldita serás mais que toda a fera, e mais que todos os animais do campo; sobre o teu ventre andarás, e pó comerás todos os dias da tua vida.

15 E porei inimizade entre ti e a mulher, e entre a tua semente e a sua semente; esta te ferirá a cabeça, e tu lhe ferirás o calcanhar.

16 E à mulher disse: Multiplicarei grandemente a tua dor, e a tua conceição; com dor darás à luz filhos; e o teu desejo será para o teu marido, e ele te dominará.

17 E a Adão disse: Porquanto deste ouvidos à voz de tua mulher, e comeste da árvore de que te ordenei, dizendo: Não comerás dela, maldita é a terra por causa de ti; com dor comerás dela todos os dias da tua vida.

18 Espinhos, e cardos também, te produzirá; e comerás a erva do campo. 19 No suor do teu rosto comerás o teu pão, até que te tornes à terra; porque dela foste tomado; porquanto és pó e em pó te tornarás.

20 E chamou Adão o nome de sua mulher Eva; porquanto era a mãe de todos os viventes. 21 E fez o Senhor Deus a Adão e à sua mulher túnicas de peles, e os vestiu.

22 Então disse o Senhor Deus: Eis que o homem é como um de nós, sabendo o bem e o mal; ora, para que não estenda a sua mão, e tome também da árvore da vida, e coma e viva eternamente,

23 O Senhor Deus, pois, o lançou fora do jardim do Éden, para lavrar a terra de que fora tomado. 24 E havendo lançado fora o homem, pôs querubins ao oriente do jardim do Éden, e uma espada inflamada que andava ao redor, para guardar o caminho da árvore da vida.

1 Șarpele*Apoc. 12:9;20:2. era mai*Mat. 10:16.2 Cor. 11:3. șiret decât toate fiarele câmpului pe care le făcuse Domnul Dumnezeu.

El a zis femeii: „Oare a zis Dumnezeu cu adevărat: ‘Să nu mâncați din toți pomii din grădină’?" 2 Femeia a răspuns șarpelui: „Putem să mâncăm din rodul tuturor pomilor din grădină. 3 Dar*Cap. 2:17., despre rodul pomului din mijlocul grădinii, Dumnezeu a zis: ‘Să nu mâncați din el și nici să nu vă atingeți de el, ca să nu muriți.’" 4 Atunci, șarpele*Vers. 13.2 Cor. 11:3.1 Tim. 2:14. a zis femeii: „Hotărât că nu veți muri, 5 dar Dumnezeu știe că, în ziua când veți mânca din el, vi*Vers. 7.Fapte 26:18. se vor deschide ochii și veți fi ca Dumnezeu, cunoscând binele și răul." 6 Femeia a văzut că pomul era bun de mâncat și plăcut de privit și că pomul era de dorit ca să deschidă cuiva mintea. A luat deci din rodul lui și a mâncat*1 Tim. 2:14.; a dat și bărbatului ei, care era lângă ea, și bărbatul*Vers. 12,17. a mâncat și el.

7 Atunci li s-au deschis*Vers. 5. ochii la amândoi; au cunoscut*Cap. 2:25. că erau goi, au cusut laolaltă frunze de smochin și și-au făcut șorțuri*3:7 Sau: cingători. din ele. 8 Atunci au auzit glasul*Iov 38:1. Domnului Dumnezeu, care umbla prin grădină în răcoarea zilei*3:8 Evreiește: vântul., și omul și nevasta lui s-au ascuns*Iov 31:33.Ier. 23:24.Amos 9:3. de Fața Domnului Dumnezeu printre pomii din grădină. 9 Dar Domnul Dumnezeu a chemat pe om și i-a zis: „Unde ești?" 10 El a răspuns: „Ți-am auzit glasul în grădină și mi-a fost frică*Cap. 2:25.Exod 3:6.1 Ioan 3:20., pentru că eram gol, și m-am ascuns." 11 Și Domnul Dumnezeu a zis: „Cine ți-a spus că ești gol? Nu cumva ai mâncat din pomul din care îți poruncisem să nu mănânci?" 12 Omul a răspuns: „Femeia*Cap. 2:18.Iov 31:33.Prov. 28:13. pe care mi-ai dat-o ca să fie lângă mine, ea mi-a dat din pom și am mâncat." 13 Și Domnul Dumnezeu a zis femeii: „Ce ai făcut?" Femeia a răspuns: „Șarpele*Vers. 4.2 Cor. 11:3.1 Tim. 2:14. m-a amăgit și am mâncat din pom." 14 Domnul Dumnezeu a zis șarpelui: „Fiindcă ai făcut lucrul acesta, blestemat ești între toate vitele și între toate fiarele de pe câmp; în toate zilele vieții tale, să te târăști pe pântece și să mănânci țărână*Is. 65:25.Mica 7:17.. 15 Vrăjmășie*Mat. 3:7;13:38;23:33.Ioan 8:44.Fapte 13:10.1 Ioan 3:8. voi pune între tine și femeie, între sămânța ta și sămânța*Ps. 132:11.Is. 7:14.Mica 5:3.Mat. 1:23,25.Luca 1:31,34,35.Gal. 4:4. ei*Rom. 16:20.Col. 2:15.Evr. 1:14.1 Ioan 5:5.Apoc. 12:7,17.. Aceasta*Ps. 48:6.Is. 13:8;21:3.Ioan 16:21.1 Tim. 2:15. îți va zdrobi capul, și tu îi vei zdrobi călcâiul." 16 Femeii i-a zis: „Voi mări foarte mult suferința și însărcinarea ta; cu*Cap. 4:7. durere vei naște copii, și dorințele*1 Cor. 11:3;14:34.Efes. 5:22-24.Tit 2:5.1 Pet. 3:1,5,6. tale se vor ține după bărbatul tău, iar el va stăpâni*1 Sam. 15:13. peste tine." 17 Omului i-a zis: „Fiindcă*Vers. 6. ai ascultat de glasul nevestei tale și ai mâncat*Cap. 2:17. din pomul despre care*Ecl. 1:2,3.Is. 24:5,6.Rom. 8:20. îți poruncisem: ‘Să nu mănânci deloc din el’, blestemat*Iov 5:7.Ecl. 2:23. este acum pământul din pricina ta. Cu multă trudă*Iov 31:40. să-ți scoți hrana din el în toate zilele vieții tale; 18 spini*Ps. 104:14. și pălămidă să-ți dea și să mănânci*Ecl. 1:13.2 Tes. 3:10. iarba de pe câmp. 19 În sudoarea*Cap. 2:7. feței tale să-ți mănânci pâinea până te vei întoarce în pământ, căci din el ai fost luat; căci țărână*Iov 21:26;34:15.Ps. 104:29.Ecl. 3:20;12:7.Rom. 5:12.Evr. 9:27. ești și în*Vers. 5.Is. 19:12.Is. 47:12,13.Ier. 22:23. țărână te vei întoarce." 20 Adam a pus nevestei sale numele Eva*3:20 Adică: Viață., căci ea a fost mama tuturor celor vii. 21 Domnul Dumnezeu a făcut lui Adam și nevestei lui haine de piele și i-a îmbrăcat cu ele. 22 Domnul Dumnezeu a zis: „Iată*Cap. 2:9. că omul a ajuns ca unul din Noi, cunoscând binele și răul. Să-l împiedicăm dar acum ca nu cumva să-și întindă mâna, să*Cap. 4:2;9:20. ia și din pomul vieții, să mănânce din el și să trăiască în veci." 23 De aceea, Domnul Dumnezeu l-a izgonit din grădina Edenului ca*Cap. 2:8. să lucreze pământul, din care fusese luat. 24 Astfel a izgonit El pe Adam; și la răsăritul*Ps. 104:4.Evr. 1:7. grădinii Edenului a pus niște heruvimi*Exod 25:18-22.Ezec. 28:11-16., care să învârtească o sabie învăpăiată, ca să păzească drumul care duce la pomul vieții.