1 E aconteceu que, ao fim de dois anos inteiros, Faraó sonhou, e eis que estava em pé junto ao rio. 2 E eis que subiam do rio sete vacas, formosas à vista e gordas de carne, e pastavam no prado. 3 E eis que subiam do rio após elas outras sete vacas, feias à vista e magras de carne; e paravam junto às outras vacas na praia do rio. 4 E as vacas feias à vista e magras de carne, comiam as sete vacas formosas à vista e gordas. Então acordou Faraó.

5 Depois dormiu e sonhou outra vez, e eis que brotavam de um mesmo pé sete espigas cheias e boas. 6 E eis que sete espigas miúdas, e queimadas do vento oriental, brotavam após elas. 7 E as espigas miúdas devoravam as sete espigas grandes e cheias. Então acordou Faraó, e eis que era um sonho.

8 E aconteceu que pela manhã o seu espírito perturbou-se, e enviou e chamou todos os adivinhadores do Egito, e todos os seus sábios; e Faraó contou-lhes os seus sonhos, mas ninguém havia que os interpretasse a Faraó.

9 Então falou o copeiro-mor a Faraó, dizendo: Das minhas ofensas me lembro hoje: 10 Estando Faraó muito indignado contra os seus servos, e pondo-me sob prisão na casa do capitão da guarda, a mim e ao padeiro-mor, 11 Então sonhamos um sonho na mesma noite, eu e ele; sonhamos, cada um conforme a interpretação do seu sonho. 12 E estava ali conosco um jovem hebreu, servo do capitão da guarda, e contamos-lhe os nossos sonhos e ele interpretou-nos os nossos sonhos, a cada um ele interpretou conforme o seu sonho. 13 E como ele nos interpretou, assim aconteceu; a mim me foi restituído o meu cargo, e ele foi enforcado.

14 Então mandou Faraó chamar a José, e o fizeram sair logo do cárcere; e barbeou-se e mudou as suas roupas e apresentou-se a Faraó. 15 E Faraó disse a José: Eu tive um sonho, e ninguém há que o interprete; mas de ti ouvi dizer que quando ouves um sonho o interpretas.

16 E respondeu José a Faraó, dizendo: Isso não está em mim; Deus dará resposta de paz a Faraó.

17 Então disse Faraó a José: Eis que em meu sonho estava eu em pé na margem do rio, 18 E eis que subiam do rio sete vacas gordas de carne e formosas à vista, e pastavam no prado. 19 E eis que outras sete vacas subiam após estas, fracas, muito feias à vista e magras de carne; não tenho visto outras tais, quanto à fealdade, em toda a terra do Egito. 20 E as vacas magras e feias comiam as primeiras sete vacas gordas; 21 E entravam em suas entranhas, mas não se conhecia que houvessem entrado; porque o seu parecer era feio como no princípio. Então acordei. 22 Depois vi em meu sonho, e eis que de um mesmo pé subiam sete espigas cheias e boas; 23 E eis que sete espigas secas, miúdas e queimadas do vento oriental, brotavam após elas. 24 E as sete espigas miúdas devoravam as sete espigas boas. E eu contei isso aos magos, mas ninguém houve que mo interpretasse.

25 Então disse José a Faraó: O sonho de Faraó é um só; o que Deus há de fazer, mostrou-o a Faraó. 26 As sete vacas formosas são sete anos, as sete espigas formosas também são sete anos, o sonho é um só. 27 E as sete vacas feias à vista e magras, que subiam depois delas, são sete anos, e as sete espigas miúdas e queimadas do vento oriental, serão sete anos de fome.

28 Esta é a palavra que tenho dito a Faraó; o que Deus há de fazer, mostrou-o a Faraó. 29 E eis que vem sete anos, e haverá grande fartura em toda a terra do Egito. 30 E depois deles levantar-se-ão sete anos de fome, e toda aquela fartura será esquecida na terra do Egito, e a fome consumirá a terra; 31 E não será conhecida a abundância na terra, por causa daquela fome que haverá depois; porquanto será gravíssima. 32 E que o sonho foi repetido duas vezes a Faraó, é porque esta coisa é determinada por Deus, e Deus se apressa em fazê-la.

33 Portanto, Faraó previna-se agora de um homem entendido e sábio, e o ponha sobre a terra do Egito. 34 Faça isso Faraó e ponha governadores sobre a terra, e tome a quinta parte da terra do Egito nos sete anos de fartura, 35 E ajuntem toda a comida destes bons anos, que vêm, e amontoem o trigo debaixo da mão de Faraó, para mantimento nas cidades, e o guardem. 36 Assim será o mantimento para provimento da terra, para os sete anos de fome, que haverá na terra do Egito; para que a terra não pereça de fome.

37 E esta palavra foi boa aos olhos de Faraó, e aos olhos de todos os seus servos. 38 E disse Faraó a seus servos: Acharíamos um homem como este em quem haja o espírito de Deus?

39 Depois disse Faraó a José: Pois que Deus te fez saber tudo isto, ninguém há tão entendido e sábio como tu. 40 Tu estarás sobre a minha casa, e por tua boca se governará todo o meu povo, somente no trono eu serei maior que tu.

41 Disse mais Faraó a José: Vês aqui te tenho posto sobre toda a terra do Egito.

42 E tirou Faraó o anel da sua mão, e o pôs na mão de José, e o fez vestir de roupas de linho fino, e pôs um colar de ouro no seu pescoço. 43 E o fez subir no segundo carro que tinha, e clamavam diante dele: Ajoelhai. Assim o pôs sobre toda a terra do Egito.

44 E disse Faraó a José: Eu sou Faraó; porém sem ti ninguém levantará a sua mão ou o seu pé em toda a terra do Egito.

45 E Faraó chamou o nome de José de Zafenate-Paneia, e deu-lhe por mulher a Azenate, filha de Potífera, sacerdote de Om; e saiu José por toda a terra do Egito.

46 E José era da idade de trinta anos quando se apresentou a Faraó, rei do Egito. E saiu José da presença de Faraó e passou por toda a terra do Egito. 47 E nos sete anos de fartura a terra produziu abundantemente. 48 E ele ajuntou todo o mantimento dos sete anos, que houve na terra do Egito; e guardou o mantimento nas cidades, pondo nas mesmas o mantimento do campo que estava ao redor de cada cidade. 49 Assim ajuntou José muitíssimo trigo, como a areia do mar, até que cessou de contar; porquanto não havia numeração.

50 E nasceram a José dois filhos (antes que viesse um ano de fome), que lhe deu Azenate, filha de Potífera, sacerdote de Om. 51 E chamou José o nome do primogênito Manassés, porque disse: Deus me fez esquecer de todo o meu trabalho, e de toda a casa de meu pai. 52 E ao nome do segundo chamou Efraim; porque disse: Deus me fez crescer na terra da minha aflição.

53 Então acabaram-se os sete anos de fartura que havia na terra do Egito. 54 E começaram a vir os sete anos de fome, como José tinha dito; e havia fome em todas as terras, mas em toda a terra do Egito havia pão. 55 E tendo toda a terra do Egito fome, clamou o povo a Faraó por pão; e Faraó disse a todos os egípcios: Ide a José; o que ele vos disser, fazei.

56 Havendo, pois, fome sobre toda a terra, abriu José tudo em que havia mantimento, e vendeu aos egípcios; porque a fome prevaleceu na terra do Egito. 57 E de todas as terras vinham ao Egito, para comprar de José; porquanto a fome prevaleceu em todas as terras.

1 După doi ani, Faraon a visat un vis. I se părea că stătea lângă râu (Nil). 2 Și iată că șapte vaci frumoase la vedere și grase la trup s-au suit din râu și au început să pască prin mlaștini. 3 După ele s-au mai suit din râu alte șapte vaci, urâte la vedere și slabe la trup, și s-au așezat lângă ele, pe marginea râului. 4 Vacile urâte la vedere și slabe la trup au mâncat pe cele șapte vaci frumoase la vedere și grase la trup. Și Faraon s-a trezit. 5 A adormit din nou și a visat un al doilea vis. Se făcea că șapte spice de grâu grase și frumoase au crescut pe același pai. 6 Și după ele au răsărit alte șapte spice, slabe și arse de vântul de răsărit. 7 Spicele slabe au înghițit pe cele șapte spice grase și pline. Și Faraon s-a trezit. Iată visul. 8 Dimineața, Faraon s-a tulburat*Dan. 2:1;4:5,19. și a trimis să cheme pe toți magii*Exod 7:11,22.Is. 29:14.Dan. 1:20;2:2;4:7. și pe toți înțelepții*Mat. 2:1. Egiptului. Le-a istorisit visele lui. Dar nimeni n-a putut să le tălmăcească lui Faraon. 9 Atunci, mai-marele paharnicilor a luat cuvântul și a zis lui Faraon: „Mi-aduc aminte astăzi de greșeala mea. 10 Faraon se mâniase*Cap. 40:2,3. pe slujitorii lui și mă aruncase*Cap. 39:20. în temniță, în casa căpeteniei străjerilor, pe mine și pe mai-marele pitarilor. 11 Amândoi am*Cap. 40:5. visat câte un vis în aceeași noapte, și anume fiecare din noi a visat un vis care a primit o tălmăcire deosebită. 12 Era acolo cu noi un tânăr evreu, rob*Cap. 37:36. al căpeteniei străjerilor. I-am istorisit visele noastre, și el ni le-a tălmăcit*Cap. 40:12. și ne-a spus întocmai ce înseamnă visul fiecăruia. 13 Lucrurile s-au întâmplat întocmai după*Cap. 40:22. tălmăcirea pe care ne-o dăduse el. Pe mine, Faraon m-a pus iarăși în slujba mea, iar pe mai-marele pitarilor l-a spânzurat." 14 Faraon*Ps. 105:20. a trimis să cheme pe Iosif. L-au scos*Dan. 2:25. în grabă din temniță*1 Sam. 2:8.Ps. 113:7,8.. Iosif s-a ras, și-a schimbat hainele și s-a dus la Faraon. 15 Faraon a zis lui Iosif: „Am visat un vis. Nimeni nu l-a putut tălmăci și am*Vers. 12.Ps. 25:14.Dan. 5:16. aflat că tu tălmăcești un vis îndată după ce l-ai auzit." 16 Iosif a răspuns lui Faraon: „Nu eu*Dan. 2:30.Fapte 3:12.2 Cor. 3:5.! Dumnezeu*Cap. 40:8.Dan. 2:22,28,47;4:2. este Acela care va da un răspuns prielnic lui Faraon!" 17 Faraon a început să istorisească atunci lui Iosif: „În visul meu*Vers. 1., se făcea că stăteam pe malul râului. 18 Și deodată, șapte vaci grase la trup și frumoase la chip s-au suit din râu și au început să pască prin mlaștini. 19 După ele, s-au suit alte șapte vaci slabe, foarte urâte la chip și sfrijite: n-am mai văzut altele așa de urâte în toată țara Egiptului. 20 Vacile cele sfrijite și slabe au mâncat pe cele șapte vaci dintâi, care erau grase. 21 Le-au înghițit, fără să se poată cunoaște că intraseră în pântecele lor; ba încă înfățișarea lor era tot așa de urâtă ca mai înainte. Și m-am deșteptat. 22 Am mai văzut în vis șapte spice pline și frumoase, care creșteau pe același pai. 23 Și după ele au răsărit șapte spice goale, slabe, arse de vântul de răsărit. 24 Spicele slabe au înghițit pe cele șapte spice frumoase. Am spus aceste lucruri magilor*Vers. 8.Dan. 4:7., dar nimeni nu mi le-a putut tălmăci." 25 Iosif a zis lui Faraon: „Ce a visat Faraon înseamnă un singur lucru: Dumnezeu*Dan. 2:28,29,45.Apoc. 4:1. a arătat mai dinainte lui Faraon ce are să facă. 26 Cele șapte vaci frumoase înseamnă șapte ani și cele șapte spice frumoase înseamnă șapte ani: este un singur vis. 27 Cele șapte vaci sfrijite și urâte, care se suiau după cele dintâi, înseamnă șapte ani, și cele șapte spice goale, arse de vântul de răsărit, vor fi șapte ani*2 Împ. 8:1. de foamete. 28 Astfel, după cum am spus lui Faraon, Dumnezeu a arătat lui Faraon ce are*Vers. 25. să facă. 29 Iată, vor fi șapte*Vers. 47. ani de mare belșug în toată țara Egiptului. 30 După ei, vor veni*Vers. 54. șapte ani de foamete, așa că se va uita tot belșugul acesta în țara Egiptului, și foametea*Cap. 47:13. va topi țara. 31 Foametea aceasta care va urma va fi așa de mare că nu se va mai cunoaște belșugul în țară. 32 Cât privește faptul că Faraon a visat visul de două ori, înseamnă că lucrul este hotărât*Num. 23:19.Is. 46:10,11. din partea lui Dumnezeu și că Dumnezeu Se va grăbi să-l aducă la îndeplinire. 33 Acum, Faraon să aleagă un om priceput și înțelept și să-l pună în fruntea țării Egiptului. 34 Faraon să pună prefecți în țară, ca să ridice*Prov. 6:6-8. o cincime din roadele Egiptului în timpul celor șapte ani de belșug. 35 Să se strângă*Vers. 48. toate bucatele din acești ani buni care au să vină; să se facă, la îndemâna lui Faraon, grămezi de grâu, provizii în cetăți, și să le păzească. 36 Bucatele acestea vor fi provizia țării pentru cei șapte ani de foamete care vor veni în țara Egiptului, pentru ca țara să nu fie prăpădită*Cap. 47:15,19. de foamete."

37 Cuvintele*Ps. 105:19.Fapte 7:10. acestea au plăcut lui Faraon și tuturor slujitorilor lui. 38 Și Faraon a zis slujitorilor săi: „Am putea noi oare să găsim un om ca acesta, care*Num. 27:18.Iov 32:8.Prov. 2:6.Dan. 4:8,18;5:11,14;6:3. să aibă în el Duhul lui Dumnezeu?" 39 Și Faraon a zis lui Iosif: „Fiindcă Dumnezeu ți-a făcut cunoscute toate aceste lucruri, nu este nimeni care să fie atât de priceput și atât de înțelept ca tine. 40 Te pun*Ps. 105:21,22.Fapte 7:10. mai-mare peste casa mea și tot poporul meu va asculta de poruncile tale. Numai scaunul meu de domnie mă va ridica mai presus de tine." 41 Faraon a zis lui Iosif: „Uite, îți dau*Dan. 6:3. stăpânire peste toată țara Egiptului." 42 Faraon și-a scos*Est. 3:10;8:2,8. inelul din deget și l-a pus în degetul lui Iosif; l-a îmbrăcat*Est. 8:15. cu haine de in subțire și i-a pus*Dan. 5:7,29. un lanț de aur la gât. 43 L-a suit în carul care venea după al lui și strigau*Est. 6:9. Cap. 42:6; 45:8,26.Fapte 7:10. înaintea lui: „În genunchi!" Astfel i-a dat Faraon stăpânire peste toată țara Egiptului. 44 Și a mai zis lui Iosif: „Eu sunt Faraon! Dar fără tine nimeni nu va ridica mâna, nici piciorul, în toată țara Egiptului." 45 Faraon a pus lui Iosif numele: Țafnat-Paeneah (Descoperitor de taine) și i-a dat de nevastă pe Asnat, fata lui Poti-Fera, preotul lui On. Și Iosif a pornit să cerceteze țara Egiptului. 46 Iosif era în vârstă de treizeci de ani când s-a înfățișat*1 Sam. 16:21.1 Împ. 12:6,8.Dan. 1:19. înaintea lui Faraon, împăratul Egiptului, și a plecat de la Faraon și a străbătut toată țara Egiptului. 47 În timpul celor șapte ani de rod, pământul a dat bucate din belșug. 48 Iosif a strâns toate bucatele din acești șapte ani de belșug în țara Egiptului. A făcut provizii în cetăți, punând în fiecare cetate bucatele de pe câmpul de primprejur. 49 Iosif a strâns grâu ca nisipul*Cap. 22:17.Jud. 7:12.1 Sam. 13:5.Ps. 78:27. mării, atât de mult, că au încetat să-l mai măsoare, pentru că era fără măsură.

50 Înaintea anilor de foamete, i s-au născut lui Iosif*Cap. 46:20;48:5. doi fii, pe care i-a născut Asnat, fata lui Poti-Fera, preotul lui On. 51 Iosif a pus întâiului născut numele Manase (Uitare); „căci", a zis el, „Dumnezeu m-a făcut să uit toate necazurile mele și toată casa tatălui meu". 52 Și celui de al doilea i-a pus numele Efraim (Rodire); „căci", a zis el, „Dumnezeu m-a făcut*Cap. 49:22. roditor în țara întristării mele". 53 Cei șapte ani de belșug care au fost în țara Egiptului au trecut 54 și au început*Ps. 105:16.Fapte 7:11. să vină cei șapte ani de foamete, așa cum*Vers. 30. vestise Iosif. În toate țările era foamete, dar în toată țara Egiptului era pâine. 55 Când a flămânzit, în sfârșit, toată țara Egiptului, poporul a strigat la Faraon să-i dea pâine. Faraon a spus tuturor egiptenilor: „Duceți-vă la Iosif și faceți ce vă va spune el." 56 Foametea bântuia în toată țara. Iosif a deschis toate locurile cu provizii și a vândut*Cap. 42:6;47:14,24. grâu egiptenilor. Foametea creștea din ce în ce mai mult în țara Egiptului. 57 Și din toate țările*Deut. 9:28. venea lumea în Egipt ca să cumpere grâu de la Iosif, căci în toate țările era foamete mare.