1 Vendo então Jacó que havia mantimento no Egito, disse Jacó a seus filhos: Por que estais olhando uns para os outros?

2 Disse mais: Eis que tenho ouvido que há mantimentos no Egito; descei para lá, e comprai-nos dali, para que vivamos e não morramos.

3 Então desceram os dez irmãos de José, para comprarem trigo no Egito. 4 A Benjamim, porém, irmão de José, não enviou Jacó com os seus irmãos, porque dizia: Para que lhe não suceda, porventura, algum desastre. 5 Assim, entre os que iam lá foram os filhos de Israel para comprar, porque havia fome na terra de Canaã.

6 José, pois, era o governador daquela terra; ele vendia a todo o povo da terra; e os irmãos de José chegaram e inclinaram-se a ele, com o rosto em terra. 7 E José, vendo os seus irmãos, conheceu-os; porém mostrou-se estranho para com eles, e falou-lhes asperamente, e disse-lhes: De onde vindes? E eles disseram: Da terra de Canaã, para comprarmos mantimento.

8 José, pois, conheceu os seus irmãos; mas eles não o conheceram. 9 Então José lembrou-se dos sonhos que havia tido deles e disse-lhes: Vós sois espias, e viestes para ver a nudez da terra.

10 E eles lhe disseram: Não, senhor meu; mas teus servos vieram comprar mantimento. 11 Todos nós somos filhos de um mesmo homem; somos homens de retidão; os teus servos não são espias.

12 E ele lhes disse: Não; antes viestes para ver a nudez da terra.

13 E eles disseram: Nós, teus servos, somos doze irmãos, filhos de um homem na terra de Canaã; e eis que o mais novo está com nosso pai hoje; mas um já não existe.

14 Então lhes disse José: Isso é o que vos tenho dito, sois espias; 15 Nisto sereis provados; pela vida de Faraó, não saireis daqui senão quando vosso irmão mais novo vier aqui. 16 Enviai um dentre vós, que traga vosso irmão, mas vós ficareis presos, e vossas palavras sejam provadas, se há verdade convosco; e se não, pela vida de Faraó, vós sois espias.

17 E pô-los juntos, em prisão, três dias. 18 E ao terceiro dia disse-lhes José: Fazei isso, e vivereis; porque eu temo a Deus. 19 Se sois homens de retidão, que fique um de vossos irmãos preso na casa de vossa prisão; e vós ide, levai mantimento para a fome de vossa casa, 20 E trazei-me o vosso irmão mais novo, e serão verificadas vossas palavras, e não morrereis. E eles assim fizeram.

21 Então disseram uns aos outros: Na verdade, somos culpados acerca de nosso irmão, pois vimos a angústia da sua alma, quando nos rogava; nós porém não ouvimos, por isso vem sobre nós esta angústia.

22 E Rúben respondeu-lhes, dizendo: Não vo-lo dizia eu: Não pequeis contra o menino; mas não ouvistes; e vedes aqui, o seu sangue também é requerido.

23 E eles não sabiam que José os entendia, porque havia intérprete entre eles. 24 E retirou-se deles e chorou. Depois tornou a eles, e falou-lhes, e tomou a Simeão dentre eles, e amarrou-o perante os seus olhos.

25 E ordenou José, que enchessem os seus sacos de trigo, e que lhes restituíssem o seu dinheiro a cada um no seu saco, e lhes dessem comida para o caminho; e fizeram-lhes assim. 26 E carregaram o seu trigo sobre os seus jumentos e partiram dali. 27 E, abrindo um deles o seu saco, para dar pasto ao seu jumento na estalagem, viu o seu dinheiro; porque eis que estava na boca do seu saco. 28 E disse a seus irmãos: Devolveram o meu dinheiro, e ei-lo também aqui no saco. Então lhes desfaleceu o coração, e pasmavam, dizendo um ao outro: Que é isto que Deus nos tem feito?

29 E vieram para Jacó, seu pai, na terra de Canaã; e contaram-lhe tudo o que lhes aconteceu, dizendo: 30 O homem, o senhor da terra, falou conosco asperamente, e tratou-nos como espias da terra; 31 Mas dissemos-lhe: Somos homens de retidão; não somos espias; 32 Somos doze irmãos, filhos de nosso pai; um não mais existe, e o mais novo está hoje com nosso pai na terra de Canaã. 33 E aquele homem, o senhor da terra, nos disse: Nisto conhecerei que vós sois homens de retidão; deixai comigo um de vossos irmãos, e tomai para a fome de vossas casas, e parti, 34 E trazei-me vosso irmão mais novo; assim saberei que não sois espias, mas homens de retidão; então vos darei o vosso irmão e negociareis na terra.

35 E aconteceu que, despejando eles os seus sacos, eis que cada um tinha o pacote com seu dinheiro no seu saco; e viram os pacotes com seu dinheiro, eles e seu pai, e temeram. 36 Então Jacó, seu pai, disse-lhes: Tendes-me desfilhado; José já não existe e Simeão não está aqui; agora levareis a Benjamim. Todas estas coisas vieram sobre mim.

37 Mas Rúben falou a seu pai, dizendo: Mata os meus dois filhos, se eu não tornar a trazê-lo para ti; entrega-o em minha mão, e tornarei a trazê-lo.

38 Ele porém disse: Não descerá meu filho convosco; porquanto o seu irmão é morto, e só ele ficou. Se lhe suceder algum desastre no caminho por onde fordes, fareis descer meus cabelos brancos com tristeza à sepultura.

1 Când a auzit Iacov*Fapte 7:12. că este grâu în Egipt, a zis fiilor săi: „Pentru ce stați și vă uitați unii la alții?" 2 Și a zis: „Iată, aud că este grâu în Egipt; coborâți-vă și cumpărați-ne grâu de acolo, ca să trăim*Cap. 43:8.Ps. 118:17.Is. 38:1. și să nu murim." 3 Zece frați ai lui Iosif s-au coborât în Egipt ca să cumpere grâu. 4 Iacov n-a trimis cu ei pe Beniamin, fratele lui Iosif, de teamă să*Vers. 38. nu i se întâmple vreo nenorocire. 5 Fiii lui Israel au venit să cumpere și ei grâu, împreună cu cei ce veneau pentru același lucru, căci în Canaan*Fapte 7:11. era foamete.

6 Iosif era mai-mare în țară; el vindea grâu la tot poporul din țară*Cap. 41:41.. Frații lui Iosif au venit și s-au aruncat*Cap. 37:7. cu fața la pământ înaintea lui. 7 Iosif, cum a văzut pe frații săi, i-a cunoscut, dar s-a făcut că le este străin, le-a vorbit aspru și le-a zis: „De unde veniți?" Ei au răspuns: „Venim din țara Canaan ca să cumpărăm merinde." 8 Iosif a cunoscut pe frații săi, dar ei nu l-au cunoscut. 9 Iosif și-a adus aminte*Cap. 37:5,9. de visele pe care le visase cu privire la ei și le-a zis: „Voi sunteți iscoade; ați venit numai ca să cercetați locurile slabe ale țării." 10 Ei i-au răspuns: „Nu, domnul meu, robii tăi au venit să cumpere hrană. 11 Noi toți suntem fiii aceluiași om; suntem oameni de treabă, robii tăi nu sunt iscoade." 12 El le-a zis: „Ba nu, ați venit să cercetați locurile slabe ale țării." 13 Ei au răspuns: „Noi, robii tăi, suntem doisprezece frați, fii ai aceluiași om, din țara Canaan; și, iată, cel mai tânăr este azi cu tatăl nostru, iar unul nu mai este*Cap. 37:30;44:20.Plâng. 5:7. în viață." 14 Iosif le-a zis: „V-am spus că sunteți iscoade. 15 Iată cum veți fi încercați. Pe viața*1 Sam. 1:26;17:55. lui Faraon că nu veți ieși de aici până nu va veni fratele vostru cel tânăr! 16 Trimiteți pe unul din voi să aducă pe fratele vostru, iar voi rămâneți la opreală. Cuvintele voastre vor fi puse astfel la încercare și voi ști dacă adevărul este cu voi sau nu; altfel, pe viața lui Faraon că sunteți niște iscoade." 17 Și i-a aruncat pe toți trei zile în temniță. 18 A treia zi, Iosif le-a zis: „Faceți lucrul acesta, și veți trăi. Eu*Lev. 25:43.Neem. 5:15. mă tem de Dumnezeu! 19 Dacă sunteți oameni de treabă, să rămână unul din frații voștri închis în temnița voastră, iar ceilalți plecați, luați grâu ca să vă hrăniți familiile 20 și aduceți-mi*Vers. 34. Cap. 44:23;48:5. pe fratele vostru cel tânăr, pentru ca vorbele voastre să fie puse astfel la încercare și să scăpați de moarte." Și așa au făcut. 21 Ei au zis atunci unul către altul: „Da, am fost vinovați*Iov 36:8,9.Osea 5:15. față de fratele nostru, căci am văzut neliniștea sufletului lui când ne ruga, și nu l-am ascultat! Pentru aceea*Prov. 21:13.Mat. 7:2. vine peste noi necazul acesta." 22 Ruben a luat cuvântul și le-a zis: „Nu vă spuneam*Cap. 37:21. eu să nu faceți o astfel de nelegiuire față de băiatul acesta? Dar n-ați ascultat. Acum iată că ni se cere*Cap. 9:5.1 Împ. 2:32.2 Cron. 24:22.Ps. 9:12.Luca 11:50,51. socoteală pentru sângele lui." 23 Ei nu știau că Iosif îi înțelegea, căci vorbea cu ei printr-un tălmaci. 24 Iosif a plecat la o parte de la ei ca să plângă. În urmă s-a întors și le-a vorbit, apoi a luat dintre ei pe Simeon și a pus să-l lege cu lanțuri în fața lor.

25 Iosif a poruncit să li se umple sacii cu grâu, să pună argintul fiecăruia în sacul lui și să li se dea merinde pentru drum. Și așa*Mat. 5:44.Rom. 12:17,20,21. s-a făcut. 26 Ei și-au încărcat grâul pe măgari și au plecat. 27 Unul*Cap. 43:21. dintre ei și-a deschis sacul ca să dea nutreț măgarului în locul unde au rămas peste noapte. A văzut argintul la gura sacului 28 și a zis fraților săi: „Argintul meu mi s-a dat înapoi și iată-l în sacul meu." Atunci li s-a tăiat inima și au zis unul altuia, tremurând: „Ce ne-a făcut Dumnezeu?" 29 S-au întors la tatăl lor Iacov, în țara Canaan, și i-au istorisit tot ce li se întâmplase. Ei au zis: 30 „Omul acela, care este domnul țării, ne-a vorbit*Vers. 7. aspru și ne-a luat drept iscoade. 31 Noi i-am spus: ‘Suntem oameni de treabă, nu suntem iscoade. 32 Suntem doisprezece frați, fii ai tatălui nostru; unul nu mai este, și cel mai tânăr este azi cu tatăl nostru în țara Canaan.’ 33 Și omul acela, care este domnul țării, ne-a zis: ‘Iată cum*Vers. 15,19,20. voi cunoaște dacă sunteți oameni de treabă. Lăsați la mine pe unul din frații voștri, luați merinde pentru familiile voastre, plecați 34 și aduceți-mi pe fratele vostru cel tânăr. Voi ști astfel că nu sunteți iscoade, ci sunteți oameni de treabă; apoi vă voi da înapoi pe fratele vostru și veți putea să străbateți*Cap. 34:10. țara în voie.’" 35 Când și-au golit sacii, iată că legătura*Cap. 34:21. cu argintul fiecăruia era în sacul lui. Ei și tatăl lor au văzut legăturile cu argintul și s-au temut. 36 Tatăl lor Iacov le-a zis: „Voi mă lipsiți*Cap. 43:14. de copii: Iosif nu mai este, Simeon nu mai este și voiți să luați și pe Beniamin. Toate acestea pe mine mă lovesc!" 37 Ruben a zis tatălui său: „Să-mi omori pe amândoi fiii mei dacă nu-ți voi aduce înapoi pe Beniamin; dă-l în mâna mea și ți-l voi aduce înapoi." 38 Iacov a zis: „Fiul meu nu se poate coborî împreună cu voi; căci fratele*Vers. 13. Cap. 37:33;44:28. lui a murit și el a rămas singur; dacă i s-ar întâmpla vreo nenorocire*Vers. 4. Cap. 44:29. în călătoria pe care o faceți, cu durere îmi veți coborî perii mei cei albi*Cap. 37:35;44:31. în Locuința morților."