1 Depois disto partiu Jesus para o outro lado do mar da Galileia, que é o de Tiberíades. 2 E grande multidão o seguia, porque via os sinais que operava sobre os enfermos. 3 E Jesus subiu ao monte, e assentou-se ali com os seus discípulos. 4 E a páscoa, a festa dos judeus, estava próxima. 5 Então Jesus, levantando os olhos, e vendo que uma grande multidão vinha ter com ele, disse a Filipe: Onde compraremos pão, para estes comerem?
6 Mas dizia isto para o experimentar; porque ele bem sabia o que havia de fazer. 7 Filipe respondeu-lhe: Duzentos dinheiros de pão não lhes bastarão, para que cada um deles tome um pouco.
8 E um dos seus discípulos, André, irmão de Simão Pedro, disse-lhe:
9 Está aqui um rapaz que tem cinco pães de cevada e dois peixinhos; mas que é isto para tantos?
10 E disse Jesus: Mandai assentar os homens. E havia muita relva naquele lugar. Assentaram-se, pois, os homens em número de quase cinco mil.
11 E Jesus tomou os pães e, havendo dado graças, repartiu-os pelos discípulos, e os discípulos pelos que estavam assentados; e igualmente também dos peixes, quanto eles queriam. 12 E, quando estavam saciados, disse aos seus discípulos: Recolhei os pedaços que sobejaram, para que nada se perca.
13 Recolheram-nos, pois, e encheram doze cestos de pedaços dos cinco pães de cevada, que sobejaram aos que haviam comido.
14 Vendo, pois, aqueles homens o milagre que Jesus tinha feito, diziam: Este é verdadeiramente o Profeta que devia vir ao mundo.
15 Sabendo, pois, Jesus que haviam de vir arrebatá-lo, para o fazerem rei, tornou a retirar-se, ele só, para o monte.
16 E, quando veio a tarde, os seus discípulos desceram para o mar. 17 E, entrando no barco, atravessaram o mar em direção a Cafarnaum; e era já escuro, e ainda Jesus não tinha vindo a eles. 18 E o mar se levantou, porque um grande vento assoprava. 19 E, tendo navegado uns vinte e cinco ou trinta estádios, viram a Jesus, andando sobre o mar e aproximando-se do barco; e temeram. 20 Mas ele lhes disse: Sou eu, não temais.
21 Então eles de boa mente o receberam no barco; e logo o barco chegou à terra para onde iam.
22 No dia seguinte, a multidão que estava do outro lado do mar, vendo que não havia ali mais do que um barquinho, a não ser aquele no qual os seus discípulos haviam entrado, e que Jesus não entrara com os seus discípulos naquele barquinho, mas que os seus discípulos tinham ido sozinhos 23 (Contudo, outros barquinhos tinham chegado de Tiberíades, perto do lugar onde comeram o pão, havendo o Senhor dado graças). 24 Vendo, pois, a multidão que Jesus não estava ali nem os seus discípulos, entraram eles também nos barcos, e foram a Cafarnaum, em busca de Jesus. 25 E, achando-o no outro lado do mar, disseram-lhe: Rabi, quando chegaste aqui?
26 Jesus respondeu-lhes, e disse: Na verdade, na verdade vos digo que me buscais, não pelos sinais que vistes, mas porque comestes do pão e vos saciastes.
27 Trabalhai, não pela comida que perece, mas pela comida que permanece para a vida eterna, a qual o Filho do homem vos dará; porque a este o Pai, Deus, o selou.
28 Disseram-lhe, pois: Que faremos para executarmos as obras de Deus?
29 Jesus respondeu, e disse-lhes: A obra de Deus é esta: Que creiais naquele que ele enviou.
30 Disseram-lhe, pois: Que sinal, pois, fazes tu, para que o vejamos, e creiamos em ti? Que operas tu?
31 Nossos pais comeram o maná no deserto, como está escrito: Deu-lhes a comer o pão do céu.
32 Disse-lhes, pois, Jesus: Na verdade, na verdade vos digo: Moisés não vos deu o pão do céu; mas meu Pai vos dá o verdadeiro pão do céu.
33 Porque o pão de Deus é aquele que desce do céu e dá vida ao mundo.
34 Disseram-lhe, pois: Senhor, dá-nos sempre desse pão.
35 E Jesus lhes disse: Eu sou o pão da vida; aquele que vem a mim não terá fome, e quem crê em mim nunca terá sede.
36 Mas já vos disse que também vós me vistes, e contudo não credes. 37 Todo o que o Pai me dá virá a mim; e o que vem a mim de maneira nenhuma o lançarei fora. 38 Porque eu desci do céu, não para fazer a minha vontade, mas a vontade daquele que me enviou. 39 E a vontade do Pai que me enviou é esta: Que nenhum de todos aqueles que me deu, eu perca, mas que o ressuscite no último dia. 40 Porquanto a vontade daquele que me enviou é esta: Que todo aquele que vê o Filho, e crê nele, tenha a vida eterna; e eu o ressuscitarei no último dia.
41 Murmuravam, pois, dele os judeus, porque dissera: Eu sou o pão que desceu do céu. 42 E diziam: Não é este Jesus, o filho de José, cujo pai e mãe nós conhecemos? Como, pois, diz ele: Desci do céu?
43 Respondeu, pois, Jesus, e disse-lhes: Não murmureis entre vós.
44 Ninguém pode vir a mim, se o Pai que me enviou o não trouxer; e eu o ressuscitarei no último dia. 45 Está escrito nos profetas: E serão todos ensinados por Deus. Portanto, todo aquele que do Pai ouviu e aprendeu vem a mim. 46 Não que alguém visse ao Pai, a não ser aquele que é de Deus; este tem visto ao Pai.
47 Na verdade, na verdade vos digo que aquele que crê em mim tem a vida eterna. 48 Eu sou o pão da vida. 49 Vossos pais comeram o maná no deserto, e morreram. 50 Este é o pão que desce do céu, para que o que dele comer não morra. 51 Eu sou o pão vivo que desceu do céu; se alguém comer deste pão, viverá para sempre; e o pão que eu der é a minha carne, que eu darei pela vida do mundo.
52 Disputavam, pois, os judeus entre si, dizendo: Como nos pode dar este a sua carne a comer?
53 Jesus, pois, lhes disse: Na verdade, na verdade vos digo que, se não comerdes a carne do Filho do homem, e não beberdes o seu sangue, não tereis vida em vós mesmos.
54 Quem come a minha carne e bebe o meu sangue tem a vida eterna, e eu o ressuscitarei no último dia. 55 Porque a minha carne verdadeiramente é comida, e o meu sangue verdadeiramente é bebida. 56 Quem come a minha carne e bebe o meu sangue permanece em mim e eu nele. 57 Assim como o Pai, que vive, me enviou, e eu vivo pelo Pai, assim, quem de mim se alimenta, também viverá por mim. 58 Este é o pão que desceu do céu; não como de vossos pais, que comeram o maná e morreram; quem comer este pão viverá para sempre.
59 Ele disse estas coisas na sinagoga, ensinando em Cafarnaum.
60 Muitos, pois, dos seus discípulos, ouvindo isto, disseram: Duro é este discurso; quem o pode ouvir?
61 Sabendo, pois, Jesus em si mesmo que os seus discípulos murmuravam disto, disse-lhes: Isto escandaliza-vos?
62 Que seria, pois, se vísseis subir o Filho do homem para onde primeiro estava? 63 O espírito é o que vivifica, a carne para nada aproveita; as palavras que eu vos digo são espírito e vida. 64 Mas há alguns de vós que não creem. Porque bem sabia Jesus, desde o princípio, quem eram os que não criam, e quem era o que o havia de entregar.
65 E dizia: Por isso eu vos disse que ninguém pode vir a mim, se por meu Pai não lhe for concedido.
66 Desde então muitos dos seus discípulos tornaram para trás, e já não andavam com ele. 67 Então disse Jesus aos doze: Quereis vós também retirar-vos?
68 Respondeu-lhe, pois, Simão Pedro: Senhor, para quem iremos nós? Tu tens as palavras da vida eterna.
69 E nós temos crido e conhecido que tu és o Cristo, o Filho do Deus vivente.
70 Respondeu-lhe Jesus: Não vos escolhi a vós os doze? E um de vós é um diabo.
71 E isto dizia ele de Judas Iscariotes, filho de Simão; porque este o havia de entregar, sendo um dos doze.
Almeida Corrigida Fiel | acf ©️ 1994, 1995, 2007, 2011 Sociedade Bíblica Trinitariana do Brasil (SBTB). Todos os direitos reservados. Texto bíblico utilizado com autorização. Saiba mais sobre a SBTB. A Missão da SBTB é: Uma cópia da Bíblia Fiel ®️ para cada pessoa. Ajude-nos a cumprir nossa Missão!
1 După aceeaMat. 14:13.Marcu 6:35.Luca 9:10,12., Isus S-a dus dincolo de Marea Galileii, numită Marea Tiberiadei. 2 O mare gloată mergea după El, pentru că vedea semnele pe care le făcea cu cei bolnavi. 3 Isus S-a suit pe munte și ședea acolo cu ucenicii Săi. 4 Paștele, praznicul iudeilor, erauLev. 23:5,7.Deut. 16:1. Cap. 2:13;5:1. aproape. 5 IsusMat. 14:14.Marcu 6:35.Luca 9:12. Și-a ridicat ochii și a văzut că o mare gloată vine spre El. Și a zis lui Filip: „De unde avem să cumpărăm pâini ca să mănânce oamenii aceștia?"6 Spunea lucrul acesta ca să-l încerce, pentru că știa ce are de gând să facă. 7 Filip i-a răspuns: „Pâinile pe care le-am putea cumpăra cuNum. 11:21,22. două sute de lei6:7 Grecește: dinari. n-ar ajunge ca fiecare să capete puțintel din ele." 8 Unul din ucenicii Săi, Andrei, fratele lui Simon Petru, I-a zis: 9 „Este aici un băiețel care are cinci pâini de orz și doi pești, dar2 Împ. 4:43. ce sunt acestea la atâția?" 10 Isus a zis: „Spuneți oamenilor să șadă jos." În locul acela era multă iarbă. Oamenii au șezut jos, în număr de aproape cinci mii. 11 Isus a luat pâinile, a mulțumit lui Dumnezeu, le-a împărțit ucenicilor, iar ucenicii le-au împărțit celor ce ședeau jos; de asemenea, le-a dat și din pești cât au voit. 12 După ce s-au săturat, Isus a zis ucenicilor Săi: „Strângeți firimiturile care au rămas, ca să nu se piardă nimic."13 Le-au adunat deci și au umplut douăsprezece coșuri cu firimiturile care rămăseseră din cele cinci pâini de orz, după ce mâncaseră toți. 14 Oamenii aceia, când au văzut minunea pe care o făcuse Isus, ziceau: „Cu adevărat, acesta este proroculGen. 49:10.Deut. 18:15,18.Mat. 11:3. Cap. 1:21;4:19,25; 7:40. cel așteptat în lume." 15 Isus, fiindcă știa că au de gând să vină să-L ia cu sila ca să-L facă împărat, S-a dus iarăși la munte, numai El singur.
16 CândMat. 14:23.Marcu 6:47. s-a înserat, ucenicii Lui s-au coborât la marginea mării. 17 S-au suit într-o corabie și treceau marea, ca să se ducă în Capernaum. Se întunecase, și Isus tot nu venise la ei. 18 Sufla un vânt puternic și marea era întărâtată. 19 După ce au vâslit cam douăzeci și cinci sau treizeci de stadii, văd pe Isus umblând pe mare și apropiindu-Se de corabie. Și s-au înfricoșat. 20 Dar Isus le-a zis: „Eu sunt, nu vă temeți!"21 Voiau deci să-L ia în corabie. Și corabia a sosit îndată la locul spre care mergeau.
22 Norodul, care rămăsese de cealaltă parte a mării, băgase de seamă că acolo nu era decât o corabie și că Isus nu Se suise în corabia aceasta cu ucenicii Lui, ci ucenicii plecaseră singuri cu ea. 23 A doua zi, sosiseră alte corăbii din Tiberiada, aproape de locul unde mâncaseră ei pâinea, după ce Domnul mulțumise lui Dumnezeu. 24 Când au văzut noroadele că nici Isus, nici ucenicii Lui nu erau acolo, s-au suit și ele în corăbiile acestea și s-au dus la Capernaum să caute pe Isus. 25 Când L-au găsit, dincolo de mare, I-au zis: „Învățătorule, când ai venit aici?" 26 Drept răspuns, Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că Mă căutați nu pentru că ați văzut semne, ci pentru că ați mâncat din pâinile acelea și v-ați săturat.27 Lucrați nu pentru mâncarea pieritoare, ci pentruVers. 51. Cap. 4:14.mâncarea care rămâne pentru viața veșnică și pe care v-o va da Fiul omului; căci Tatăl, adică Însuși Dumnezeu, peMat. 3:17;17:5.Marcu 1:11;9:7.Luca 3:22;9:35. Cap. 1:33;5:37;8:18.Fapte 2:22.2 Pet. 1:17.El L-a însemnat cu pecetea Lui."28 Ei I-au zis: „Ce să facem ca să săvârșim lucrările lui Dumnezeu?" 29 Isus le-a răspuns: „Lucrarea pe care o cere Dumnezeu este aceasta1 Ioan 3:23.: să credeți în Acela pe care L-a trimis El."30 „CeMat. 12:38;16:1.Marcu 8:11.1 Cor. 1:22. semn faci Tu deci", I-au zis ei, „ca să-l vedem și să credem în Tine? Ce lucrezi Tu? 31 PărințiiExod 16:15.Num. 11:7.Neem. 9:15.1 Cor. 10:3. noștri au mâncat mană în pustie, după cum este scris: ‘Le-a dat să mănânce pâinePs. 78:24,25. din cer.’" 32 Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că Moise nu v-a dat pâinea din cer, ci Tatăl Meu vă dă adevărata pâine din cer,33 căci Pâinea lui Dumnezeu este aceea care se coboară din cer și dă lumii viața."34 „DoamneCap. 4:5.", I-au zis ei, „dă-ne totdeauna această pâine." 35 Isus le-a zis: „EuVers. 48,58.sunt Pâinea vieții. CineCap. 4:14;7:37.vine la Mine nu va flămânzi niciodată și cine crede în Mine nu va înseta niciodată.36 DarVers. 26,64.v-am spus că M-ați și văzut și tot nu credeți.37 TotVers. 45.ce-Mi dă Tatăl va ajunge la Mine și peMat. 24:24. Cap. 10:28,29.2 Tim. 2:19.1 Ioan 2:19.cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni afară,38 căci M-am coborât din cer ca să fac nuMat. 26:39. Cap. 5:30.voia Mea, ciCap. 4:34.voia Celui ce M-a trimis.39 Și voia Celui ce M-a trimis este săCap. 10:28;17:12;18:9.nu pierd nimic din tot ce Mi-a dat El, ci să-l înviez în ziua de apoi.40 Voia Tatălui meu este caVers. 27,47,54. Cap. 3:15,16;4:14.oricine vede pe Fiul și crede în El să aibă viața veșnică; și Eu îl voi învia în ziua de apoi."41 Iudeii cârteau împotriva Lui, pentru că zisese: „Eu sunt Pâinea care s-a coborât din cer."42 Și ziceau: „OareMat. 13:55.Marcu 6:3.Luca 4:22. nu este acesta Isus, fiul lui Iosif, pe ai cărui tată și mamă îi cunoaștem? Cum dar zice El: ‘Eu M-am coborât din cer’?" 43 Isus le-a răspuns: „Nu cârtiți între voi.44 NimeniCânt. 1:4. Vers. 65.nu poate veni la Mine dacă nu-l atrage Tatăl, care M-a trimis; și Eu îl voi învia în ziua de apoi.45 ÎnIs. 54:13.Ier. 31:34.Mica 4:2.Evr. 8:10;10:16. Vers. 37.proroci este scris: ‘Toți vor fi învățați de Dumnezeu.’ Așa că oricine a ascultat pe Tatăl și a primit învățătura Lui vine la Mine.46 NuCap. 1:18;5:37.că cineva a văzut pe Tatăl, afară deMat. 11:27.Luca 10:22. Cap. 1:18;7:29;8:19.Acela care vine de la Dumnezeu; da, Acela a văzut pe Tatăl.47 Adevărat, adevărat vă spun că cineCap. 3:16,18,36. Vers. 40.crede în Mine are viața veșnică.48 EuVers. 33,35.sunt Pâinea vieții.49 PărințiiVers. 31.voștri au mâncat mană în pustie și au murit.50 PâineaVers. 51,58.care se coboară din cer este de așa fel ca cineva să mănânce din ea și să nu moară.51 Eu sunt PâineaEvr. 10:5,10.vie, careCap. 3:13.s-a coborât din cer. Dacă mănâncă cineva din pâinea aceasta, va trăi în veac; și pâinea pe care o voi da Eu este trupul Meu, pe care îl voi da pentru viața lumii."52 La auzul acestor cuvinte, iudeii se certauCap. 7:43;9:16;10:19. între ei și ziceau: „CumCap. 3:9. poate omul acesta să ne dea trupul Lui să-l mâncăm?" 53 Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că, dacă nu mâncațiMat. 26:26,28.trupul Fiului omului și dacă nu beți sângele Lui, n-aveți viața în voi înșivă.54 CineVers. 27,40,63. Cap. 4:14.mănâncă trupul Meu și bea sângele Meu are viața veșnică; și Eu îl voi învia în ziua de apoi.55 Căci trupul Meu este cu adevărat o hrană și sângele Meu este cu adevărat o băutură.56 Cine mănâncă trupul Meu și bea sângele Meu rămâne1 Ioan 3:24;4:15,16.în Mine, și Eu rămân în el.57 După cum Tatăl, care este viu, M-a trimis pe Mine și Eu trăiesc prin Tatăl, tot așa, cine Mă mănâncă pe Mine va trăi și el prin Mine.58 AstfelVers. 49,50,51.este pâinea care s-a coborât din cer, nu ca mana pe care au mâncat-o părinții voștri, și totuși au murit; cine mănâncă pâinea aceasta va trăi în veac."59 Isus a spus aceste lucruri în sinagogă, când învăța pe oameni în Capernaum.
60 MulțiMat. 11:6. Vers. 66. din ucenicii Lui, după ce au auzit aceste cuvinte, au zis: „Vorbirea aceasta este prea de tot: cine poate s-o sufere?" 61 Isus, care știa în Sine că ucenicii Săi cârteau împotriva vorbirii acesteia, le-a zis: „Vorbirea aceasta este pentru voi o pricină de poticnire?62 DarMarcu 16:19. Cap. 3:13.Fapte 1:9.Efes. 4:8.dacă ați vedea pe Fiul omului suindu-Se unde era mai înainte?…63 Duhul2 Cor. 3:6.este acela care dă viață, carnea nu folosește la nimic; cuvintele pe care vi le-am spus Eu sunt duh și viață.64 Dar suntVers. 36.unii din voi care nu cred." Căci IsusCap. 2:24,25;13:11. știa de la început cine erau cei ce nu cred și cine era cel ce avea să-L vândă. 65 Și a adăugat: „Tocmai de aceea v-amVers. 44,45.spus că nimeni nu poate să vină la Mine dacă nu i-a fost dat de Tatăl Meu."66 DinVers. 60. clipa aceea, mulți din ucenicii Lui s-au întors înapoi și nu mai umblau cu El. 67 Atunci, Isus a zis celor doisprezece: „Voi nu vreți să vă duceți?"68 „Doamne", I-a răspuns Simon Petru, „la cine să ne ducem? Tu ai cuvinteleFapte 5:20. vieții veșnice. 69 ȘiMat. 16:16.Marcu 8:29.Luca 9:20. Cap. 1:49;11:27. noi am crezut și am ajuns la cunoștința că Tu ești Hristosul, Sfântul lui Dumnezeu." 70 Isus le-a răspuns: „NuLuca 6:13.v-am ales Eu pe voi, cei doisprezece? Și totuși unulCap. 13:27.din voi este un drac."71 Vorbea despre Iuda, fiul lui Simon, Iscarioteanul, căci el avea să-L vândă; el, unul din cei doisprezece.