1 A palavra do Senhor, que veio a Jeremias, a respeito da grande seca.

2 Anda chorando Judá,

e as suas portas estão enfraquecidas;

andam de luto até ao chão,

e o clamor de Jerusalém vai subindo.

3 E os seus mais ilustres

enviam os seus pequenos a buscar água;

vão às cisternas, e não acham água;

voltam com os seus cântaros vazios;

envergonham-se e confundem-se,

e cobrem as suas cabeças.

4 Por causa da terra que se fendeu,

porque não há chuva sobre a terra,

os lavradores se

envergonham e cobrem as suas cabeças.

5 Porque até as cervas no campo têm as suas crias,

e abandonam seus filhos,

porquanto não há erva.

6 E os jumentos monteses se põem nos lugares altos,

sorvem o vento como os chacais;

desfalecem os seus olhos,

porquanto não há erva.

7 Posto que as nossas maldades testificam contra nós,

ó Senhor, age por amor do teu nome;

porque as nossas rebeldias se multiplicaram;

contra ti pecamos.

8 Ó esperança de Israel,

e Redentor seu no tempo da angústia,

por que serias como um

estrangeiro na terra e como

o viandante que se retira a passar a noite?

9 Por que serias como homem surpreendido,

como poderoso que não pode livrar?

Mas tu estás no meio de nós,

ó Senhor, e nós somos chamados pelo teu nome;

não nos desampares.

10 Assim diz o Senhor, acerca deste povo:

Pois que tanto gostaram de andar errantes,

e não retiveram os seus pés,

por isso o Senhor não se agrada deles,

mas agora se lembrará da iniquidade deles,

e visitará os seus pecados.

11 Disse-me mais o Senhor: Não rogues por este povo para seu bem.

12 Quando jejuarem, não ouvirei o seu clamor, e quando oferecerem holocaustos e ofertas de alimentos, não me agradarei deles; antes eu os consumirei pela espada, e pela fome e pela peste.

13 Então disse eu: Ah! Senhor Deus, eis que os profetas lhes dizem: Não vereis espada, e não tereis fome; antes vos darei paz verdadeira neste lugar.

14 E disse-me o Senhor: Os profetas profetizam falsamente no meu nome; nunca os enviei, nem lhes dei ordem, nem lhes falei; visão falsa, e adivinhação, e vaidade, e o engano do seu coração é o que eles vos profetizam.

15 Portanto assim diz o Senhor acerca dos profetas que profetizam no meu nome, sem que eu os tenha mandado, e que dizem: Nem espada, nem fome haverá nesta terra: À espada e à fome, serão consumidos esses profetas. 16 E o povo a quem eles profetizam será lançado nas ruas de Jerusalém, por causa da fome e da espada; e não haverá quem os sepultem, tanto a eles, como as suas mulheres, e os seus filhos e as suas filhas; porque derramarei sobre eles a sua maldade. 17 Portanto lhes dirás esta palavra: Os meus olhos derramem lágrimas de noite e de dia, e não cessem; porque a virgem, filha do meu povo, está gravemente ferida, de chaga mui dolorosa.

18 Se eu saio ao campo,

eis ali os mortos à espada,

e, se entro na cidade,

estão ali os debilitados pela fome;

e até os profetas e os sacerdotes percorrem uma terra,

que não conhecem.

19 Porventura já de todo rejeitaste a Judá?

Ou repugna a tua alma a Sião?

Por que nos feriste de tal

modo que já não há cura para nós?

Aguardamos a paz, e não aparece o bem;

e o tempo da cura, e eis aqui turbação.

20 Ah! Senhor!

Conhecemos a nossa

impiedade e a maldade de nossos pais;

porque pecamos contra ti.

21 Não nos rejeites por amor do teu nome;

não desonres o trono da tua glória;

lembra-te,

e não anules a tua aliança conosco.

22 Porventura há,

entre as vaidades dos gentios,

alguém que faça chover?

Ou podem os céus dar chuvas?

Não és tu, ó Senhor nosso Deus?

Portanto em ti esperamos,

pois tu fazes todas estas coisas.

1 Cuvântul Domnului spus lui Ieremia cu prilejul secetei: 2 „Iuda jelește, cetățile*Is. 3:26. lui sunt pustiite, triste, posomorâte*Cap. 8:21. și strigătele Ierusalimului se*1 Sam. 5:12. înalță. 3 Cei mari trimit pe cei mici să aducă apă, dar cei mici, când se duc la fântâni, nu găsesc apă și se întorc cu vasele goale: rușinați*Ps. 40:14. și roșiți, își*2 Sam. 15:30. acoperă capul. 4 Pământul crapă, pentru că nu cade ploaie în țară, și plugarii, înșelați în nădejdea lor, își acoperă capul. 5 Chiar și cerboaica de pe câmp naște și își părăsește puii, pentru că nu găsește verdeață. 6 Măgarii sălbatici*Cap. 2:24. stau pe locuri înalte și pleșuve, trăgând aer ca niște șerpi; li se topesc ochii, pentru că nu este iarbă." 7 Dacă nelegiuirile noastre mărturisesc împotriva noastră, lucrează pentru*Ps. 25:11. Numele Tău, Doamne! Căci abaterile noastre sunt multe, am păcătuit împotriva Ta. 8 Tu, care ești nădejdea*Cap. 17:13. lui Israel, Mântuitorul lui la vreme de nevoie, pentru ce să fii ca un străin în țară, ca un călător care intră doar să petreacă noaptea în ea? 9 De ce să fii ca un om încremenit, ca un viteaz care*Is. 59:1. nu ne poate ajuta? Și totuși Tu ești în mijlocul*Exod 29:45,46.Lev. 26:11,12. nostru, Doamne, și Numele Tău este chemat peste noi. De aceea nu ne părăsi! 10 Iată ce spune Domnul despre poporul acesta: „Le place*Cap. 2:23-25. să alerge încoace și încolo. Nu-și cruță picioarele, de aceea Domnul n-are plăcere de ei; acum Își aduce*Osea 8:13;9:9. aminte de nelegiuirile lor și le pedepsește păcatele!" 11 Și Domnul mi-a zis: „Nu mijloci*Exod 32:10. Cap. 7:16; 11:14. pentru poporul acesta! 12 Căci, chiar dacă vor*Prov. 1:28.Is. 1:15;58:3. Cap. 11:11.Ezec. 8:18.Mica 3:4.Zah. 7:13. posti, tot nu le voi asculta rugăciunile și chiar dacă vor aduce*Cap. 6:20;7:21,22. arderi-de-tot și jertfe de mâncare, nu le voi primi, ci vreau să-i nimicesc*Cap. 9:16. cu sabia, cu foametea și cu ciuma." 13 Eu am*Cap. 4:10. răspuns: „Ah, Doamne Dumnezeule! Iată că prorocii lor le zic: ‘Nu veți vedea sabie și nu veți avea foamete, ci Domnul vă va da în locul acesta o pace trainică.’" 14 Dar Domnul mi-a răspuns: „Prorocii lor prorocesc*Cap. 27:10. minciuni în Numele Meu; Eu nu i-am*Cap. 23:21;27:15;29:8,9. trimis, nu le-am dat poruncă și nu le-am vorbit, ci ei vă prorocesc niște vedenii mincinoase, prorociri deșarte, înșelătorii și închipuiri scoase din inima lor. 15 De aceea așa vorbește Domnul despre prorocii care, măcar că nu i-am trimis Eu, prorocesc totuși în Numele Meu și*Cap. 5:12,13. zic: ‘Nu va fi nici sabie, nici foamete în țara aceasta’: ‘Prorocii aceștia vor pieri uciși de sabie și de foamete! 16 Iar aceia cărora le prorocesc ei vor fi întinși pe ulițele Ierusalimului de foamete și sabie; nu va avea cine să-i îngroape*Ps. 79:3., nici pe ei, nici pe nevestele lor, nici pe fiii lor, nici pe fiicele lor; voi turna astfel răutatea lor asupra lor.’ 17 Spune-le lucrul acesta: ‘Îmi varsă lacrimi*Cap. 9:1;13:17.Plâng. 1:16;2:18. ochii zi și noapte și nu se opresc. Căci fecioara*Cap. 8:21., fiica poporului meu, este greu lovită cu o rană foarte usturătoare. 18 Dacă ies la câmp*Ezec. 7:15., dau peste oameni străpunși de sabie. Dacă intru în cetate, dau peste niște ființe sleite de foamete; chiar și prorocul și preotul cutreieră țara, fără să știe unde merg.’" 19 Ai lepădat*Plâng. 5:22. Tu de tot pe Iuda și a urât sufletul Tău atât de mult Sionul? Pentru ce ne lovești așa, că*Cap. 15:18. nu mai este nicio vindecare pentru noi? Trăgeam*Cap. 8:15. nădejde de pace, și nu vine nimic bun; așteptam o vreme de vindecare, și nu-i decât groază! 20 Doamne, ne recunoaștem răutatea noastră și nelegiuirea părinților noștri, căci am păcătuit*Ps. 106:6.Dan. 9:8. împotriva Ta. 21 Pentru Numele Tău, nu nesocoti, nu necinsti scaunul de domnie al slavei Tale! Nu uita*Ps. 74:2,20;106:45., nu rupe legământul Tău cu noi! 22 Este*Zah. 10:1,2. oare printre idolii*Deut. 32:21. neamurilor vreunul care să aducă ploaie? Sau poate cerul să dea ploaie? Nu dai*Ps. 135:7;147:8.Is. 30:23. Cap. 5:24;10:13. Tu ploaie, Doamne, Dumnezeul nostru? Noi nădăjduim în Tine, căci Tu ai făcut toate aceste lucruri!